Inventory Costing este un aspect esențial al oricărei afaceri care se ocupă cu bunuri. Metoda de calculație a costurilor stocurilor utilizată de o companie poate avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare și a rentabilității acesteia. Atunci când prețurile sunt în creștere, întreprinderile trebuie să analizeze mai atent metodele de calculație a costurilor stocurilor pentru a se asigura că iau deciziile corecte.
Cele mai comune două metode de calculație a costurilor de inventariere sunt metoda "primul intrat, primul ieșit" (FIFO) și metoda "ultimul intrat, primul ieșit" (LIFO). În cadrul metodei FIFO, primele articole achiziționate sau produse sunt primele care se vând, în timp ce în cadrul metodei LIFO, ultimele articole achiziționate sau produse sunt primele care se vând.
Într-un mediu de creștere a prețurilor, metoda FIFO tinde să aibă ca rezultat un venit net mai mare și un cost al bunurilor vândute (COGS) mai mic, deoarece stocurile mai vechi, cu prețuri mai mici, sunt vândute primele, lăsând în stoc stocurile cu prețuri mai mari. Aceasta are ca rezultat o valoare mai mare a stocurilor în bilanț, ceea ce poate duce la impozite mai mari și la un venit net mai mare.
Pe de altă parte, metoda LIFO are ca rezultat un venit net mai mic și o valoare mai mare a costurilor de producție, deoarece inventarul mai nou, cu preț mai mare, este vândut primul, lăsând în stoc inventarul cu preț mai mic. Aceasta are ca rezultat o valoare mai mică a stocurilor în bilanț, ceea ce poate duce la impozite mai mici și la un venit net mai mic.
Cu toate acestea, este esențial de reținut faptul că alegerea metodei de calculație a costurilor stocurilor nu se bazează exclusiv pe impactul asupra situațiilor financiare. Întreprinderile trebuie să ia în considerare, de asemenea, caracterul practic și acuratețea evidenței stocurilor. FIFO tinde să fie mai simplă și mai ușor de gestionat, în timp ce LIFO poate fi mai complexă și necesită înregistrări mai detaliate.
În concluzie, atunci când prețurile sunt în creștere, metoda FIFO tinde să fie metoda preferată de calculație a costurilor de inventariere, deoarece are ca rezultat un venit net mai mare și costuri de producție mai mici, chiar dacă poate duce la taxe mai mari. Cu toate acestea, întreprinderile trebuie să evalueze caracterul practic și acuratețea registrelor de inventar înainte de a alege o metodă de calcul al costurilor de inventariere. Este întotdeauna recomandabil să vă consultați cu un contabil sau cu un consilier financiar pentru a alege metoda corectă de calcul al costurilor de inventariere pentru afacerea dumneavoastră.
În timpul inflației, este în general mai avantajos să folosiți metoda de inventariere LIFO (Last-In, First-Out). Motivul este că LIFO presupune că cele mai recent achiziționate articole sunt cele care se vând primele, ceea ce înseamnă că costul bunurilor vândute (COGS) reflectă prețurile curente, mai mari, ale inventarului cel mai recent achiziționat. Rezultă un venit impozabil mai mic, deoarece costurile de producție sunt mai mari și, prin urmare, profitul este mai mic. În plus, utilizarea LIFO în timpul inflației poate contribui la reducerea valorii venitului impozabil supus ratelor mai mari de impozitare ajustate la inflație.
Cu toate acestea, este important de reținut că utilizarea LIFO poate duce la epuizarea stocurilor, deoarece cele mai vechi stocuri rămân nevândute și pot deveni învechite sau inutilizabile. Acest lucru poate duce la costuri mai mari pentru inventarul de înlocuire sau la reducerea vânzărilor în cazul în care produsele dorite nu mai sunt disponibile. În plus, este posibil ca LIFO să nu fie cea mai bună metodă pentru companiile care se concentrează pe termen lung, deoarece poate distorsiona situațiile financiare și face dificilă compararea rezultatelor financiare de la un an la altul.
În general, alegerea metodei de inventariere în timpul inflației va depinde de circumstanțele și obiectivele specifice ale unei companii. Este important ca întreprinderile să evalueze cu atenție avantajele și dezavantajele fiecărei metode înainte de a lua o decizie.
Metoda de inventariere care oferă de obicei un venit net mai mare atunci când prețurile sunt în creștere este metoda FIFO (First-In, First-Out). Metoda FIFO presupune că primele articole cumpărate sunt primele vândute, astfel încât costul bunurilor vândute (COGS) se calculează folosind costul celui mai vechi stoc. Acest lucru înseamnă că costurile de producție vor reflecta costul mai mic al stocurilor mai vechi, iar stocurile rămase vor fi evaluate la costul mai mare, mai actual. Pe măsură ce prețurile cresc, costurile de producție vor fi mai mici, ceea ce va duce la un venit net mai mare.
Pe de altă parte, metoda LIFO (Last-In, First-Out) presupune că articolele cumpărate cel mai recent sunt primele vândute, astfel încât costurile de producție și cheltuielile de desfacere se calculează folosind costul celui mai recent stoc. Acest lucru înseamnă că costurile de producție vor reflecta costul mai mare al stocurilor mai recente, iar stocurile rămase vor fi evaluate la costul mai mic, mai vechi. Pe măsură ce prețurile cresc, costurile de producție vor fi mai mari, ceea ce va duce la un venit net mai mic.
Este important de reținut că alegerea metodei de inventariere poate avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare ale unei societăți și trebuie analizată cu atenție pe baza circumstanțelor specifice ale întreprinderii. În plus, alegerea metodei de inventariere poate afecta, de asemenea, obligațiile fiscale ale unei societăți, deoarece diferite metode pot avea ca rezultat diferite valori ale venitului impozabil.
LIFO (Last In, First Out - Ultimul intrat, primul ieșit) este o metodă contabilă obișnuită folosită de întreprinderi pentru a-și evalua inventarul. În cadrul LIFO, se presupune că cele mai recente achiziții de stocuri sunt vândute primele, ceea ce înseamnă că costul bunurilor vândute (COGS) este calculat pe baza costului celor mai recente achiziții de stocuri.
Atunci când prețurile sunt în creștere, LIFO tinde să ducă la creșterea costurilor de producție și la scăderea profiturilor întreprinderii. Acest lucru se datorează faptului că cele mai recente achiziții de stocuri sunt adesea mai scumpe decât stocurile mai vechi, iar dacă întreprinderea vinde mai întâi articolele mai noi, costurile de producție vor fi mai mari. Acest lucru poate fi problematic pentru întreprinderile care se bazează pe LIFO, deoarece poate face ca situațiile lor financiare să pară mai puțin profitabile decât sunt în realitate.
Pentru a atenua această problemă, unele întreprinderi pot trece la alte metode de evaluare a stocurilor, cum ar fi FIFO (First In, First Out), care presupune că cel mai vechi stoc este vândut primul. FIFO tinde să ducă la costuri de producție mai mici și la profituri mai mari atunci când prețurile sunt în creștere, deoarece costul stocurilor mai vechi este mai mic decât cel al stocurilor mai noi. Cu toate acestea, trecerea la o altă metodă de evaluare a stocurilor poate avea implicații fiscale și poate necesita lucrări contabile suplimentare, astfel încât întreprinderile ar trebui să își analizeze cu atenție opțiunile înainte de a face orice schimbare.