Tranzacțiile din afara bilanțului sunt tranzacții financiare care nu sunt înregistrate în bilanțul unei companii. Aceste tranzacții pot lua mai multe forme, dar toate au un lucru în comun: nu sunt raportate în bilanț, care este situația financiară ce rezumă poziția financiară a unei companii la un anumit moment dat.
Tranzacțiile extrabilanțiere sunt folosite de companii pentru a-și gestiona finanțele într-o varietate de moduri. O utilizare obișnuită a tranzacțiilor extrabilanțiere este aceea de a reduce valoarea datoriei pe care o societate pare să o aibă în bilanț. Acest lucru se poate face prin transferul activelor sau pasivelor către o altă entitate, cum ar fi un vehicul cu scop special sau o filială, care nu este consolidată în bilanț.
O altă utilizare obișnuită a tranzacțiilor extrabilanțiere este gestionarea riscurilor. De exemplu, o societate poate încheia un contract care îi permite să primească sau să plătească o sumă fixă de bani în funcție de valoarea unui anumit activ sau indice. Această tranzacție nu este înregistrată în bilanț deoarece nu implică transferul unui activ sau al unei datorii. În schimb, ea este raportată în notele de subsol la situațiile financiare.
Tranzacțiile extrabilanțiere pot fi, de asemenea, utilizate pentru a finanța proiecte sau investiții. De exemplu, o societate poate încheia un contract de leasing care îi permite să utilizeze un anumit activ, cum ar fi o clădire sau un echipament, fără a-l deține efectiv. Acest lucru permite companiei să evite costurile inițiale de achiziționare a activului, beneficiind în același timp de utilizarea acestuia.
În timp ce tranzacțiile extrabilanțiere pot fi utile pentru gestionarea finanțelor și a riscurilor, acestea pot fi, de asemenea, utilizate pentru a ascunde problemele financiare. Enron, de exemplu, a folosit în mod faimos tranzacțiile extrabilanțiere pentru a-și ascunde datoriile și pentru a-și umfla profiturile. Acest lucru a dus în cele din urmă la falimentul companiei și la încarcerarea mai multor directori de top ai acesteia.
În concluzie, tranzacțiile extrabilanțiere sunt un instrument util pentru gestionarea finanțelor și a riscurilor, dar pot fi folosite și pentru a ascunde problemele financiare. Este important ca investitorii și analiștii să fie conștienți de aceste tranzacții și să examineze cu atenție situațiile financiare și notele de subsol ale unei companii pentru a înțelege pe deplin poziția financiară a acesteia.
Băncile utilizează activitățile extrabilanțiere din diverse motive, printre care gestionarea riscurilor, respectarea reglementărilor și profitabilitatea. Prin mutarea anumitor active și pasive în afara bilanțului, băncile își pot reduce expunerea la riscurile de piață și de credit. De exemplu, băncile pot utiliza securitizarea pentru a transfera riscul creditelor ipotecare către alți investitori, reducându-și astfel propriul risc de credit.
Activitățile extrabilanțiere pot ajuta, de asemenea, băncile să respecte cerințele de reglementare, cum ar fi ratele de adecvare a capitalului. Prin mutarea anumitor active sau pasive în afara bilanțului, băncile își pot îmbunătăți ratele de capital fără a strânge efectiv capital nou.
În cele din urmă, activitățile extrabilanțiere pot fi o sursă de profitabilitate pentru bănci. De exemplu, băncile se pot angaja în activități de tranzacționare în afara bilanțului, cum ar fi tranzacționarea de instrumente financiare derivate, pentru a obține profituri din fluctuațiile pieței. În plus, băncile pot utiliza activități de finanțare în afara bilanțului, cum ar fi leasingul, pentru a finanța investițiile fără a contracta efectiv datorii.
În general, activitățile extrabilanțiere pot oferi băncilor o serie de beneficii, inclusiv gestionarea riscurilor, respectarea reglementărilor și profitabilitatea. Cu toate acestea, aceste activități pot fi, de asemenea, complexe și comportă propriile riscuri, cum ar fi riscurile juridice și de reputație. Prin urmare, este important ca băncile să își gestioneze cu atenție activitățile extrabilanțiere și să se asigure că acestea sunt dezvăluite în mod corespunzător părților interesate.
Bilanțul este o situație financiară care oferă o imagine instantanee a poziției financiare a unei companii la un anumit moment dat. Acesta enumeră activele, pasivele și capitalurile proprii ale unei companii. Activele sunt lucruri pe care o companie le deține, cum ar fi numerar, stocuri și proprietăți. Pasivele sunt lucrurile pe care o companie le datorează, cum ar fi datoriile și conturile de plătit. Capitalul propriu este diferența dintre active și pasive și reprezintă valoarea netă a societății.
Pe de altă parte, elementele extrabilanțiere sunt active, datorii sau activități de finanțare care nu sunt incluse în bilanțul unei societăți. Acestea pot include lucruri precum contractele de leasing, asocierile în participație și anumite tipuri de acorduri de finanțare.
Principala diferență între elementele extrabilanțiere și cele din bilanț este că elementele extrabilanțiere nu sunt înregistrate în bilanțul unei companii, dar pot avea totuși un impact asupra poziției financiare și a performanței companiei. De exemplu, un contract de leasing poate să nu fie înregistrat în bilanț, dar plățile asociate acelui contract de leasing vor avea totuși un impact asupra fluxului de numerar și a rentabilității societății.
Este important ca societățile să înțeleagă elementele lor extrabilanțiere și impactul acestora asupra performanței financiare, deoarece acestea pot afecta solvabilitatea și sănătatea financiară generală a unei societăți.
Activele extrabilanțiere se referă la activele care nu sunt înregistrate în bilanțul unei companii, dar care sunt în continuare deținute sau controlate de companie. Aceste active nu apar în bilanț deoarece nu îndeplinesc criteriile principiilor contabile general acceptate (GAAP) pentru a fi recunoscute ca active.
Activele din afara bilanțului pot lua mai multe forme, inclusiv activele închiriate, investițiile în societăți mixte și anumite tipuri de instrumente financiare derivate. De exemplu, dacă o companie închiriază spații de birouri sau echipamente, este posibil ca plățile și obligațiile de leasing să nu fie înregistrate în bilanț. În mod similar, dacă o societate investește într-o asociere în participație cu o altă societate, este posibil ca activele și pasivele asociate cu asocierea în participație să nu fie înregistrate în bilanț.
Motivul pentru care activele din afara bilanțului nu sunt înregistrate în bilanț este acela că acestea nu îndeplinesc criteriile GAAP pentru a fi recunoscute ca active. GAAP prevede că un activ trebuie să aibă o măsură fiabilă și obiectivă a valorii și trebuie să ofere beneficii economice viitoare societății. În cazul în care un activ nu îndeplinește aceste criterii, acesta poate fi exclus din bilanț.
În timp ce activele din afara bilanțului pot oferi beneficii unei companii, acestea pot prezenta, de asemenea, riscuri. Deoarece nu sunt înregistrate în bilanț, este posibil ca acestea să nu fie supuse aceluiași nivel de examinare și control ca alte active. Acest lucru poate îngreuna evaluarea de către investitori și creditori a adevăratei poziții financiare a unei societăți și poate crește riscul de gestiune financiară defectuoasă sau de fraudă.