În timp ce hărțuirea fizică este mai ușor de detectat și de luat măsuri împotriva ei, nu același lucru se poate spune despre hărțuirea mentală și verbală. La locul de muncă, angajații sunt adesea supuși hărțuirii sub formă de abuz verbal, intimidare, discriminare și alte forme de tortură mentală. Aceste forme de hărțuire nu numai că sunt dăunătoare pentru bunăstarea mentală și emoțională a unui angajat, dar pot duce și la probleme de sănătate fizică.
Hărțuirea mentală poate include, dar nu se limitează la, volumul excesiv de muncă, termene nerealiste, lipsa de sprijin din partea conducerii, favoritismul și tratamentul nedrept. Acestea pot fi foarte subtile și pot să nu fie ușor de identificat de către victimă. Hărțuirea verbală, pe de altă parte, include adresarea de nume, tachinări, insulte, amenințări și țipete. Aceste acțiuni pot avea efecte de durată asupra sănătății mentale și emoționale a unui angajat, ducând la anxietate, depresie și alte tulburări.
Angajatorii au responsabilitatea de a se asigura că angajații lor se simt în siguranță și securitate în mediul lor de lucru. Acest lucru înseamnă să ia măsuri pentru a preveni orice formă de hărțuire și să creeze o cultură a respectului și a incluziunii. De asemenea, este important ca angajații să vorbească dacă se simt inconfortabil sau hărțuiți în vreun fel. Acest lucru poate fi făcut prin raportarea comportamentului către un supervizor sau un reprezentant al resurselor umane.
Din păcate, multe cazuri de hărțuire mentală și verbală la locul de muncă nu sunt raportate din cauza fricii de represalii sau a convingerii că nu se va face nimic. Acesta este motivul pentru care este esențial ca angajatorii să dispună de un sistem de raportare clar și eficient. Acest sistem ar trebui să se asigure că angajații sunt protejați împotriva represaliilor și că orice comportament raportat este luat în serios și investigat temeinic.
În concluzie, hărțuirea mentală și verbală la locul de muncă este o problemă serioasă care poate avea efecte de lungă durată asupra bunăstării mentale și emoționale a unui angajat. Angajatorii au responsabilitatea de a crea un mediu de lucru sigur și respectuos, iar angajații ar trebui să se simtă împuterniciți să vorbească în cazul în care se confruntă cu orice formă de hărțuire. Lucrând împreună, putem crea o cultură la locul de muncă care valorizează și respectă pe toată lumea.
Hărțuirea mentală la locul de muncă se referă la orice comportament sau acțiune care cauzează prejudicii emoționale sau psihologice unei persoane la locul de muncă. Aceasta poate lua mai multe forme, inclusiv hărțuirea, intimidarea, umilirea, discriminarea și abuzul verbal. Hărțuirea mentală poate fi săvârșită de către colegi, superiori sau chiar subalterni și poate avea consecințe grave pentru sănătatea mintală și bunăstarea victimei.
Exemple de hărțuire mentală la locul de muncă pot include răspândirea de zvonuri despre un coleg, excluderea unei persoane din activitățile legate de muncă, efectuarea de comentarii depreciative despre munca sau viața personală a cuiva sau supunerea unei persoane la avansuri sau comentarii sexuale nedorite. Hărțuirea mentală poate fi, de asemenea, mai subtilă, cum ar fi acordarea unui volum de muncă excesiv sau stabilirea unor așteptări nerealiste.
Angajatorii au responsabilitatea de a preveni și de a aborda hărțuirea psihică la locul de muncă prin stabilirea unor politici și proceduri clare de raportare și investigare a plângerilor, prin oferirea de cursuri de formare angajaților și managerilor și prin luarea de măsuri disciplinare adecvate împotriva făptuitorilor. Angajații care se confruntă cu hărțuirea mentală ar trebui să raporteze acest comportament superiorului lor, reprezentantului de resurse umane sau unei alte persoane sau departament desemnat din cadrul organizației.
Hărțuirea verbală este o formă de discriminare la locul de muncă care se caracterizează prin comentarii sau acțiuni verbale nedorite și ofensatoare care creează un mediu de lucru ostil sau intimidant. Aceasta poate lua mai multe forme, inclusiv insulte, remarci depreciative, insulte, glume și comentarii de natură sexuală sau bazate pe gen.
Hărțuirea verbală poate fi explicită sau implicită, intenționată sau neintenționată, și poate fi îndreptată către o persoană sau un grup de persoane. Ea poate avea loc în persoană, la telefon sau prin comunicare scrisă, cum ar fi e-mailurile sau mesajele text.
Este important de reținut că ceea ce constituie hărțuire verbală poate varia în funcție de situație și de persoanele implicate. În general, orice comportament care face ca o persoană să se simtă inconfortabil, amenințat sau subestimat este considerat hărțuire verbală. Este important ca angajatorii să ia măsuri adecvate pentru a preveni și a aborda hărțuirea verbală la locul de muncă, inclusiv furnizarea de formare și stabilirea unor politici și proceduri clare de raportare și investigare a plângerilor.
O amenințare verbală la locul de muncă este orice declarație verbală sau scrisă care comunică o intenție clară de a provoca daune sau violență unei persoane sau unui grup de persoane la locul de muncă. Acest tip de amenințare poate lua mai multe forme diferite, inclusiv amenințări directe de vătămare fizică, amenințări de represalii sau răzbunare sau amenințări de discriminare sau hărțuire. Amenințările verbale pot fi, de asemenea, implicite sau indirecte, cum ar fi atunci când o persoană face amenințări voalate sau insinuări care sugerează că ar putea întreprinde acțiuni violente sau dăunătoare împotriva altcuiva.
Este important de reținut că amenințările verbale la locul de muncă sunt luate foarte în serios și pot fi considerate o formă de violență la locul de muncă. Angajatorii au responsabilitatea legală de a oferi un mediu de lucru sigur și securizat pentru angajații lor, iar acest lucru include protejarea acestora de amenințări și acte de violență. Dacă un angajat se simte amenințat sau nu se simte în siguranță la locul de muncă, trebuie să raporteze imediat incidentul superiorului său sau reprezentantului de resurse umane. De asemenea, angajatorii ar trebui să dispună de politici care să abordeze amenințările verbale și să ia măsuri disciplinare adecvate împotriva angajaților care se angajează în acest tip de comportament.