Când ne gândim la situațiile financiare ale unei companii, ne gândim adesea la ele ca la niște entități separate. Cu toate acestea, există o legătură tăcută între conturile de plătit și inventar care afectează sănătatea financiară a unei companii. Înțelegerea acestei relații este crucială pentru gestionarea unei afaceri de succes.
Conturile de plătit reprezintă banii pe care o companie îi datorează furnizorilor săi pentru bunurile sau serviciile primite, dar neplătite încă. Pe de altă parte, stocul reprezintă bunurile pe care o companie le are în stoc și pe care intenționează să le vândă clienților. Relația dintre cele două este simplă: o societate cumpără stocuri de la furnizori pe credit și apoi le plătește cu ajutorul conturilor de furnizori.
Cantitatea de stocuri pe care o companie o are în stoc afectează soldul conturilor de plătit. Dacă o societate are multe stocuri, înseamnă că a cumpărat un număr mare de bunuri de la furnizori, ceea ce îi crește soldul conturilor de plătit. Dimpotrivă, dacă o societate are un sold scăzut al stocurilor, înseamnă că a cumpărat mai puține bunuri, ceea ce duce la un sold mai mic al conturilor de plătit.
Cu toate acestea, relația dintre conturile de plătit și stocuri nu este întotdeauna simplă. Dacă o societate are prea multe stocuri, aceasta poate duce la un sold mai mare al conturilor de plătit, dar poate duce și la creșterea costurilor de depozitare, la obsolescență și la riscul de deteriorare. Pe de altă parte, dacă o companie are prea puține stocuri, aceasta poate duce la pierderi de vânzări, la scăderea satisfacției clienților și la pierderea de oportunități de creștere.
Pentru a gestiona această relație în mod eficient, companiile trebuie să găsească un echilibru între stocurile lor și soldurile conturilor de plată. O modalitate de a face acest lucru este utilizarea sistemelor de gestionare a stocurilor care ajută companiile să își urmărească nivelul stocurilor și să își optimizeze deciziile de cumpărare. De asemenea, companiile pot negocia condiții de plată mai bune cu furnizorii lor, cum ar fi perioade de plată mai lungi, pentru a-și gestiona mai eficient soldul conturilor de plătit.
În concluzie, relația dintre conturile de plătit și inventar este una tăcută, dar critică, care afectează sănătatea financiară a unei companii. Înțelegând această relație și gestionând-o în mod eficient, companiile pot găsi un echilibru între soldul stocurilor și cel al conturilor de plătit, ceea ce duce la o afacere mai de succes.
În inventar, AP înseamnă "Accounts Payable" (Conturi de plătit). Conturile de furnizori este un cont de pasiv care înregistrează suma de bani pe care o companie o datorează furnizorilor sau vânzătorilor săi pentru bunuri sau servicii care au fost primite, dar care nu au fost încă plătite. Atunci când o companie achiziționează stocuri pe credit, aceasta înregistrează tranzacția ca debit la stocuri și credit la conturi de plătit. Soldul conturilor de plătit reprezintă suma totală pe care societatea o datorează furnizorilor săi și este achitată, de obicei, într-o anumită perioadă de timp, cum ar fi 30, 60 sau 90 de zile. Urmărind conturile de plătit în inventar, o companie se poate asigura că dispune de un flux de numerar suficient pentru a-și îndeplini obligațiile de plată și pentru a menține relații pozitive cu furnizorii săi.
Nu, conturile de plătit pentru inventar nu reprezintă un activ. Conturile de plătit sunt un pasiv, deoarece reprezintă suma datorată de o companie furnizorilor săi pentru achiziționarea de bunuri sau servicii pe credit. Pe de altă parte, un activ este un lucru pe care o companie îl deține sau îl controlează și care are o valoare economică potențială. Stocul în sine este un activ, deoarece reprezintă bunurile pe care o societate le are în stoc și care sunt disponibile pentru vânzare. Cu toate acestea, soldul conturilor de furnizori pentru stocuri reprezintă o datorie care trebuie achitată în viitor și, prin urmare, este considerat un pasiv în bilanțul societății.
În cazul în care conturile de plătit cresc, înseamnă că societatea datorează mai mulți bani furnizorilor și vânzătorilor săi pentru bunuri și/sau servicii achiziționate pe credit. Conturile de datorii este un cont de pasiv care reprezintă suma de bani pe care o datorează o societate furnizorilor sau vânzătorilor săi pentru bunuri sau servicii care au fost primite, dar care nu au fost încă plătite.
O creștere a conturilor de plătit poate rezulta din mai mulți factori, cum ar fi o creștere a achizițiilor efectuate pe credit, o întârziere în plățile către furnizori sau o modificare a condițiilor de plată. Este important ca o companie să își monitorizeze îndeaproape soldul conturilor de plătit pentru a se asigura că acesta este în concordanță cu fluxul de numerar și cu sănătatea financiară generală.
Un sold ridicat al conturilor de plătit ar putea indica faptul că o companie se străduiește să își plătească facturile la timp, ceea ce poate duce la relații tensionate cu furnizorii și la deteriorarea ratingului de credit. Pe de altă parte, în cazul în care conturile de plată sunt gestionate în mod eficient, acestea pot fi un instrument util pentru gestionarea fluxului de numerar și pentru optimizarea capitalului de lucru al companiei.
Stocurile afectează conturile de plătit în două moduri:
1. Achizițiile: Atunci când o companie achiziționează stocuri, aceasta creează un pasiv în conturile de plătit. Acest lucru se datorează faptului că societatea datorează bani furnizorului pentru bunurile pe care le-a primit. Soldul conturilor de plătit crește cu valoarea achiziției, iar soldul stocurilor crește, de asemenea, cu aceeași sumă.
2. Plățile: Atunci când o societate plătește pentru stocurile pe care le-a cumpărat pe credit, aceasta reduce soldul conturilor de plătit. Acest lucru se datorează faptului că societatea își folosește numerarul sau soldul bancar pentru a achita datoria. În același timp, soldul stocurilor scade cu aceeași sumă, deoarece compania a intrat în posesia bunurilor și nu mai datorează bani furnizorului.
Pe scurt, stocul afectează conturile de datorii prin crearea unei datorii atunci când se achiziționează stocuri și prin reducerea datoriei atunci când se fac plăți pentru acele stocuri.