În lumea corporatistă de astăzi, denunțarea a devenit un element crucial în asigurarea transparenței și responsabilității în afaceri. Whistleblowing-ul se referă la practica de a dezvălui informații despre activități ilegale sau neetice în cadrul unei organizații. Aceste activități pot varia de la fraudă financiară și corupție până la discriminare și hărțuire la locul de muncă. În acest articol, vom analiza unele dintre cele mai proeminente exemple de denunțare în afaceri care au ținut prima pagină a ziarelor în ultimii ani.
Unul dintre cele mai mediatizate cazuri de whistleblowing este cel al lui Edward Snowden, care a divulgat informații clasificate de la Agenția Națională de Securitate (NSA) în 2013. Scurgerile de informații ale lui Snowden au dezvăluit măsura în care NSA desfășura activități de supraveghere în masă a cetățenilor americani, precum și a guvernelor străine și a cetățenilor acestora. Acțiunile lui Snowden au fost criticate pe scară largă de guvernul SUA, unii solicitând ca acesta să fie urmărit penal pentru spionaj. Cu toate acestea, alții l-au văzut pe Snowden ca pe un erou pentru că a dezvăluit neregulile guvernului și pentru că a promovat o mai mare transparență în activitățile guvernamentale.
Un alt exemplu notabil de denunțare este cel al lui Sherron Watkins, care a lucrat pentru Enron la începutul anilor 2000. Watkins a fost unul dintre primii angajați care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la practicile contabile ale Enron, care implicau ascunderea datoriilor și umflarea profiturilor. Watkins și-a exprimat îngrijorarea în fața directorului general al Enron, care nu a luat nicio măsură. Watkins s-a adresat apoi consiliului de administrație al companiei, care, de asemenea, nu a acționat. În cele din urmă, Enron a intrat în faliment în 2001, iar mai mulți dintre directorii săi de top au fost condamnați pentru fraudă și alte infracțiuni.
Mai recent, am asistat la sesizări în industria tehnologică, cu angajați care au denunțat implicarea companiilor lor în proiecte controversate. De exemplu, în 2018, angajații Google au protestat față de implicarea companiei într-un proiect guvernamental cunoscut sub numele de Project Maven, care presupunea dezvoltarea inteligenței artificiale pentru dronele militare. Angajații au susținut că proiectul nu este etic și ar putea duce la dezvoltarea de arme autonome, care ar putea fi folosite pentru a ucide oameni fără supraveghere umană. Ca urmare a protestelor, Google a anunțat că nu își va reînnoi contractul cu Pentagonul pentru proiectul Maven.
În cele din urmă, avem exemplul lui Christopher Wylie, care a tras un semnal de alarmă cu privire la utilizarea de către Cambridge Analytica a datelor Facebook în timpul alegerilor americane din 2016. Wylie a lucrat pentru Cambridge Analytica, o firmă de consultanță politică care a fost angajată de campania lui Trump pentru a ajuta la targetarea alegătorilor pe rețelele sociale. Wylie a dezvăluit că Cambridge Analytica a obținut date de la milioane de utilizatori Facebook fără consimțământul acestora și le-a folosit pentru a crea profiluri ale alegătorilor americani. Scandalul a dus la critici pe scară largă la adresa Facebook și la apeluri pentru o mai mare reglementare a companiilor de social media.
În concluzie, denunțarea este un instrument esențial pentru promovarea transparenței și a responsabilității în afaceri. Exemplele pe care le-am analizat demonstrează importanța de a vorbi atunci când vedem că în cadrul organizațiilor noastre au loc activități ilegale sau neetice. Deși denunțătorii sunt adesea defăimați sau pedepsiți pentru acțiunile lor, aceștia joacă un rol vital în asigurarea faptului că întreprinderile funcționează într-un mod etic și responsabil.
Denunțarea în afaceri se referă la acțiunea unui angajat sau a unui insider de a raporta sau de a dezvălui autorităților competente sau unor terțe părți informații cu privire la practici neetice, ilegale sau frauduloase care au loc în cadrul unei companii. Denunțarea poate avea loc pe plan intern, când un angajat raportează preocupările unui superior sau unei linii telefonice de etică, sau pe plan extern, când un angajat raportează organizațiilor externe, cum ar fi organismele de reglementare, agențiile de aplicare a legii sau mass-media.
Denunțul este adesea considerat un act de curaj și de responsabilitate etică, deoarece ajută la demascarea faptelor ilegale și la prevenirea daunelor aduse persoanelor sau societății. Cu toate acestea, denunțătorii se pot confrunta cu represalii din partea angajatorilor lor, cum ar fi hărțuirea, retrogradarea, concedierea sau punerea pe lista neagră, ceea ce poate avea consecințe personale și profesionale semnificative.
Pentru a încuraja denunțarea și a-i proteja pe denunțători, multe țări au adoptat legi sau regulamente care oferă protecție juridică și recompense pentru denunțătorii care raportează fapte ilegale, cum ar fi Legea Sarbanes-Oxley din Statele Unite, Legea privind divulgarea în interes public din Regatul Unit și Legea privind divulgarea în interes public (protecția denunțătorilor) din Australia.
În planificarea și strategia de afaceri, este important ca întreprinderile să dispună de mecanisme de prevenire și detectare a practicilor neetice sau ilegale, precum și de tratare adecvată și corectă a rapoartelor de denunțare a neregulilor. O cultură a transparenței, a responsabilității și a comportamentului etic poate contribui la reducerea probabilității incidentelor de tip whistleblowing și la promovarea unei reputații pozitive pentru companie.
Un denunțător este o persoană care dezvăluie un comportament ilegal sau lipsit de etică în cadrul unei organizații sau al unui guvern. Un denunțător celebru este Edward Snowden, un fost contractor al Agenției Naționale de Securitate (NSA), care a dezvăluit presei, în 2013, informații clasificate despre programele de supraveghere ale agenției. Acțiunile lui Snowden au declanșat o dezbatere globală despre viața privată și supravegherea guvernamentală, iar acesta a fost acuzat de încălcarea Legii spionajului. În prezent, Snowden locuiește în Rusia, unde i s-a acordat azil. Printre alți denunțători celebri se numără Chelsea Manning, care a divulgat documente militare clasificate către Wikileaks, și Jeffrey Wigand, un fost director din industria tutunului care a dezvăluit eforturile industriei de a ascunde pericolele fumatului.