Managementul stocurilor este un aspect crucial al oricărei afaceri care implică vânzarea de bunuri fizice. De la un mic magazin familial la o mare corporație multinațională, este esențial să aveți o înțelegere exactă a ceea ce este inclus în inventar pentru a vă asigura că afacerea funcționează fără probleme.
Deci, ce este inclus în inventar? Pe scurt, inventarul include toate produsele care sunt disponibile pentru a fi vândute clienților. Aceasta include produsele finite care sunt gata de vânzare, precum și materiile prime și lucrările în curs de execuție care sunt utilizate pentru a crea aceste produse finite.
Urmărirea precisă a stocurilor este esențială din mai multe motive. În primul rând, ajută întreprinderile să evite epuizarea stocurilor, care apare atunci când un produs nu mai este în stoc și nu este disponibil pentru cumpărare. Acest lucru poate duce la pierderi de vânzări, deoarece clienții pot alege să cumpere în altă parte dacă nu găsesc produsul pe care îl caută. În al doilea rând, gestionarea exactă a stocurilor poate ajuta întreprinderile să reducă costurile asociate cu stocul în exces. Păstrarea unui stoc prea mare blochează capitalul care ar putea fi folosit mai bine în altă parte în cadrul afacerii.
Există mai multe metode diferite pe care întreprinderile le pot utiliza pentru a-și gestiona inventarul. Una dintre cele mai comune este metoda "primul intrat, primul ieșit" (FIFO), care presupune că primele articole achiziționate sau produse sunt primele care se vând. Această metodă poate fi utilă pentru întreprinderile care se ocupă de bunuri perisabile sau de produse care au un termen de valabilitate limitat.
O altă metodă populară este metoda LIFO (last-in, first-out), care presupune că cele mai recente articole achiziționate sau produse sunt primele care se vând. Această metodă poate fi utilă pentru întreprinderile care doresc să își minimizeze sarcina fiscală, deoarece poate contribui la reducerea valorii venitului impozabil pe care îl raportează.
În concluzie, gestionarea exactă a inventarului este esențială pentru orice afacere care se ocupă cu bunuri fizice. Prin înțelegerea a ceea ce este inclus în inventar și prin utilizarea unor tehnici de gestionare eficiente, întreprinderile pot evita epuizarea stocurilor, pot reduce costurile și își pot îmbunătăți rezultatul final.
Inventarul se referă la bunurile sau produsele pe care o afacere le are în stoc și care sunt disponibile pentru vânzare. Articolele incluse în inventar vor depinde de tipul de afacere și de industria în care aceasta activează. Cu toate acestea, există anumite elemente care trebuie să fie incluse în inventar pentru toate întreprinderile, indiferent de industrie.
Unele dintre articolele care trebuie incluse în inventar sunt:
1. Produse finite: Acestea sunt produsele care sunt gata de vânzare și care au fost produse sau achiziționate de către întreprindere.
2. Materii prime: Acestea sunt materialele care sunt utilizate pentru a produce produse finite.
3. Lucrări în curs de execuție: Acestea sunt produsele parțial finalizate care se află încă în procesul de producție.
4. Furnituri: Acestea sunt articolele care sunt utilizate pentru funcționarea afacerii, cum ar fi furnituri de birou sau materiale de curățenie.
5. Materiale de ambalare și etichetare: Acestea sunt materialele care sunt utilizate pentru a ambala și eticheta produsele finite.
6. Mărfuri în tranzit: Acestea sunt produsele care au fost expediate, dar care nu au fost încă primite de către întreprindere.
Este important ca întreprinderile să țină o evidență exactă a inventarului lor, inclusiv a cantității și a valorii fiecărui articol. Aceste informații sunt utilizate pentru a determina costul bunurilor vândute și valoarea stocurilor disponibile. De asemenea, ele ajută întreprinderile să identifice produsele cu mișcare lentă sau învechite și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la achiziții și producție.
Inventarul se referă, de obicei, la bunurile sau materialele pe care o întreprindere le ține în stoc în scopul vânzării către clienți. Cu toate acestea, există anumite elemente care nu sunt considerate a face parte din inventar. Acestea pot include:
1. Consumabile: Articole precum furnituri de birou, produse de curățenie și alte consumabile pe care o întreprindere le utilizează în mod regulat, dar nu intenționează să le revândă.
2. Active fixe: Acestea sunt elemente pe care o întreprindere le utilizează pentru a funcționa, dar care nu sunt destinate vânzării. Exemple ar putea include mașini, echipamente sau mobilier.
3. Active necorporale: Acestea includ active precum brevete, mărci comerciale, drepturi de autor și alte tipuri de proprietate intelectuală. Deși aceste active pot avea o valoare semnificativă pentru o întreprindere, ele nu sunt elemente fizice care pot fi ținute în inventar.
4. Cheltuieli plătite în avans: Acestea sunt cheltuieli pe care o întreprindere le-a plătit în avans, cum ar fi chiria sau primele de asigurare. Deși cheltuielile plătite în avans pot fi incluse într-un bilanț, ele nu sunt considerate ca făcând parte din inventar.
Este important ca întreprinderile să țină o evidență exactă a inventarului lor, precum și a oricăror articole care nu sunt incluse în inventar. Acest lucru poate contribui la asigurarea faptului că întreprinderea are o înțelegere clară a activelor și pasivelor sale și poate lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la operațiunile sale și la planificarea financiară.
Inventarul se referă la lista de bunuri sau produse pe care o întreprindere le deține pentru vânzare sau pe care intenționează să le utilizeze în procesul de producție. În general, inventarul include toate articolele pe care o întreprindere le achiziționează sau le produce pentru a le vinde clienților sau pentru a le utiliza în procesul de producție. Aceste articole pot fi clasificate în trei tipuri principale:
1. Materii prime: Materiile prime sunt materialele primare care sunt utilizate în procesul de producție pentru a crea un produs finit. Acestea includ articole precum lemnul, metalul, țesătura și plasticul.
2. Lucrări în curs de execuție: Lucrările în curs de execuție se referă la bunuri parțial finalizate care se află încă în procesul de producție. Aceste articole au fost deja prelucrate, dar nu au fost încă transformate complet într-un produs finit.
3. Produse finite: Bunurile finite sunt produsele finale care sunt gata de vânzare către clienți. Acestea includ articole precum îmbrăcăminte, electronice, mobilier și produse alimentare.
Este important ca o întreprindere să țină evidența stocurilor sale pentru a se asigura că are suficiente stocuri pentru a satisface cererea clienților și pentru a evita epuizarea stocurilor. Gestionarea stocurilor este, de asemenea, crucială pentru a controla costurile, deoarece stocurile în exces pot bloca fonduri și pot duce la risipă. O gestionare adecvată a stocurilor poate ajuta o întreprindere să își optimizeze resursele, să își îmbunătățească eficiența și să crească profitabilitatea.