În calitate de proprietar de afacere, este ușor să te concentrezi asupra rezultatelor. La urma urmei, scopul oricărei afaceri este de a face profit. Cu toate acestea, este important să vă amintiți că există costuri ascunse asociate cu funcționarea unei afaceri care vă pot mânca din profituri dacă nu sunteți atent. Două dintre aceste costuri sunt povara forței de muncă și cheltuielile generale.
Sarcina forței de muncă se referă la costurile indirecte asociate cu faptul de a avea angajați, cum ar fi taxele salariale, beneficiile și asigurările. Deși este posibil ca aceste costuri să nu fie imediat evidente, ele se pot aduna rapid. De exemplu, dacă aveți un angajat care câștigă 20 de dolari pe oră, costul real al acestuia pentru afacerea dvs. poate fi mai aproape de 30 de dolari pe oră, odată ce luați în calcul lucruri precum impozitele pe salarii și beneficiile.
Cheltuielile generale, pe de altă parte, se referă la costurile curente de funcționare a afacerii dvs. care nu sunt direct legate de un anumit produs sau serviciu. Acestea pot include lucruri precum chiria, utilitățile și consumabilele de birou. Deși aceste costuri pot fi mai evidente decât povara forței de muncă, ele pot avea totuși un impact semnificativ asupra rezultatului dvs. final.
Deci, de ce este important să înțelegem diferența dintre povara muncii și cheltuielile generale? În primul rând, vă poate ajuta să vă înțelegeți mai bine costurile și să luați decizii mai informate cu privire la stabilirea prețurilor și a bugetului. De asemenea, vă poate ajuta să identificați zonele în care ați putea reduce costurile fără a sacrifica calitatea sau productivitatea.
O modalitate de a vă gestiona povara forței de muncă și cheltuielile generale este să vă urmăriți cu atenție cheltuielile și să vă monitorizați bugetul în mod regulat. Acest lucru vă poate ajuta să identificați zonele în care este posibil să cheltuiți prea mult sau în care puteți face ajustări pentru a economisi bani. De asemenea, este important să vă revizuiți periodic pachetele de salarizare și de beneficii pentru a vă asigura că obțineți cel mai bun raport calitate-preț pentru banii dvs.
În concluzie, deși povara forței de muncă și cheltuielile generale pot să nu fie cele mai interesante subiecte, ele sunt cruciale pentru succesul oricărei afaceri. Înțelegând aceste costuri ascunse și luând măsuri pentru a le gestiona în mod eficient, puteți să vă mențineți afacerea în bună stare de funcționare și să vă asigurați că rezultatul final rămâne sănătos.
Da, tariful forței de muncă complet încărcate include costurile generale. Rata forței de muncă complet încărcată este un calcul care ia în considerare toate costurile asociate cu munca unui angajat, incluzând nu doar salariul sau retribuția angajatului, ci și costurile suplimentare care sunt suportate de angajator ca urmare a angajării persoanei respective. Aceste costuri suplimentare includ cheltuieli precum impozitele pe salarii, beneficiile, asigurările și cheltuielile generale.
Cheltuielile generale sunt costurile indirecte de funcționare a unei întreprinderi care nu sunt direct legate de producerea unui produs sau serviciu, dar care sunt necesare pentru ca întreprinderea să funcționeze eficient. Printre exemplele de costuri generale se numără chiria, utilitățile, consumabilele de birou și întreținerea echipamentelor. Aceste costuri sunt, de obicei, alocate tuturor produselor sau serviciilor produse de întreprindere și sunt luate în considerare în rata integrală a forței de muncă ca procent din costurile directe de muncă ale angajatului.
Calcularea ratei forței de muncă complet încărcate poate fi un proces complex, deoarece necesită o înțelegere aprofundată a tuturor costurilor asociate cu forța de muncă a unui angajat. Cu toate acestea, calcularea exactă a acestei rate este esențială pentru întreprinderile care doresc să înțeleagă costul real al forței de muncă și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la stabilirea prețurilor, profitabilitate și alocarea resurselor.
O povară a forței de muncă reprezintă costul total al pachetului de compensații al unui angajat, dincolo de salariu sau de plata acestuia. Aceasta include cheltuieli precum impozitele pe salarii, beneficiile, asigurările și alte cheltuieli legate de remunerarea angajaților.
Angajatorii trebuie să ia în considerare povara muncii atunci când calculează costul total al forței de muncă. Acest lucru este important, deoarece poate avea un impact semnificativ asupra costului total al activității.
Exemple de costuri legate de povara forței de muncă includ taxele de securitate socială și Medicare, taxele de șomaj de stat și federale, asigurarea de compensare a lucrătorilor, asigurarea de sănătate, beneficiile de pensionare și timpul liber plătit.
Înțelegerea și calcularea cu exactitate a poverii forței de muncă este crucială pentru ca întreprinderile să bugeteze în mod corespunzător costurile cu forța de muncă și să se asigure că își stabilesc corect prețul produselor sau serviciilor.
Da, forța de muncă poate fi considerată o cheltuială generală în contabilitate și în contabilitate. Cheltuielile generale sunt costuri indirecte care sunt asociate cu funcționarea unei afaceri, dar care nu sunt direct legate de producția de bunuri sau servicii. Printre exemplele de cheltuieli generale se numără chiria, utilitățile, întreținerea echipamentelor și salariile pentru personalul administrativ.
Costurile cu forța de muncă pot fi clasificate ca fiind directe sau indirecte. Costurile directe cu forța de muncă sunt cele care sunt direct legate de producția de bunuri sau servicii, cum ar fi salariile muncitorilor din fabrică care asamblează produse. Costurile indirecte ale forței de muncă, pe de altă parte, sunt cele care nu sunt direct legate de producție, cum ar fi salariile personalului administrativ, ale serviciilor de curățenie și ale personalului de securitate.
În contextul cheltuielilor de regie, costurile indirecte cu forța de muncă pot fi incluse ca parte a costurilor generale de regie. Acest lucru se datorează faptului că ele nu sunt direct legate de producția de bunuri sau servicii, dar sunt necesare pentru operațiunile zilnice ale întreprinderii. Prin urmare, întreprinderile pot urmări și aloca costurile indirecte cu forța de muncă unor departamente sau proiecte specifice ca parte a calculelor privind cheltuielile generale.
În general, forța de muncă poate fi considerată o cheltuială generală dacă este un cost indirect asociat cu funcționarea unei întreprinderi, mai degrabă decât un cost direct legat de producția de bunuri sau servicii.