Costurile asistenței medicale din Statele Unite continuă să crească an de an, iar unul dintre factorii care contribuie la această tendință este transferul costurilor. Transferul costurilor este o practică obișnuită prin care furnizorii de servicii medicale transferă povara costurilor lor asupra pacienților, companiilor de asigurări sau guvernului. Această practică poate lua mai multe forme, inclusiv coplăți mai mari, deductibilități și cheltuieli din buzunar pentru pacienți, precum și rambursări reduse pentru furnizorii de servicii medicale din partea companiilor de asigurări și a programelor guvernamentale precum Medicare și Medicaid.
Unul dintre cei mai importanți factori determinanți ai transferului de costuri în domeniul asistenței medicale este populația neasigurată. Atunci când pacienții neasigurați primesc îngrijiri medicale, aceștia sunt adesea în imposibilitatea de a le plăti în totalitate, lăsând furnizorul de servicii medicale să absoarbă costurile. Pentru a compensa aceste pierderi, furnizorii pot percepe prețuri mai mari pacienților asigurați sau pot negocia rambursări mai mari de la companiile de asigurări. Acest lucru, la rândul său, duce la creșterea primelor și a costurilor din buzunar pentru cei care au asigurare.
O altă formă de transfer al costurilor este practica facturării echilibrate. Balance billing are loc atunci când un furnizor de servicii medicale decontează unui pacient diferența dintre tarifele furnizorului și suma plătită de compania de asigurări a pacientului. Această practică poate fi deosebit de dăunătoare pentru pacienții care primesc îngrijiri de la furnizori din afara rețelei, deoarece este posibil ca aceștia să nu fie conștienți de taxe și să nu poată negocia un preț mai mic.
Legea privind îngrijirea la prețuri accesibile (Affordable Care Act - ACA) a încercat să abordeze problema transferului costurilor prin punerea în aplicare a unor măsuri de creștere a accesului la o acoperire de asigurare la prețuri accesibile și de reducere a numărului de persoane neasigurate. Cu toate acestea, eforturile recente de abrogare și înlocuire a ACA au generat îngrijorări cu privire la viitorul transferului costurilor în domeniul asistenței medicale.
Pe măsură ce dezbaterea privind reforma sistemului de sănătate continuă, este esențial să recunoaștem costurile ascunse ale transferului costurilor în domeniul asistenței medicale. Deși transferarea costurilor poate oferi o ușurare pe termen scurt pentru furnizorii de servicii medicale, în cele din urmă conduce la costuri mai mari pentru pacienți și pentru societate în ansamblu. Abordarea cauzelor care stau la baza transferului costurilor, cum ar fi costul ridicat al asistenței medicale și populația neasigurată, este crucială pentru realizarea unui sistem de asistență medicală mai durabil și mai echitabil.
Da, spitalele transferă costurile. Transferul costurilor se referă la practica de a crește prețurile pentru anumite servicii sau proceduri pentru a compensa pierderile suferite prin furnizarea altor servicii sau proceduri care sunt rambursate la tarife mai mici. În cazul spitalelor, acestea se bazează adesea pe transferarea costurilor pentru a compensa ratele de rambursare mai mici pe care le primesc de la programe guvernamentale precum Medicare și Medicaid.
Spitalele oferă adesea îngrijiri pacienților care nu sunt asigurați sau sunt insuficient asigurați și care nu își permit să plătească pentru serviciile medicale. Atunci când acești pacienți nu își pot plăti facturile, spitalele pot suferi pierderi semnificative. Pentru a compensa aceste pierderi, spitalele pot crește prețurile serviciilor sau procedurilor care sunt rambursate la rate mai mari de către companiile de asigurări private.
Transferul costurilor poate apărea, de asemenea, între diferite tipuri de servicii sau proceduri în cadrul unui spital. De exemplu, un spital poate cere mai mult pentru o anumită procedură chirurgicală pentru a compensa rata de rambursare mai mică pe care o primește pentru furnizarea de servicii de urgență.
În general, transferarea costurilor este o practică complexă și controversată care are implicații asupra costurilor asistenței medicale și a accesului la asistență medicală. Deși permite spitalelor să își mențină stabilitatea financiară și să continue să ofere îngrijiri pacienților care nu pot plăti, aceasta contribuie, de asemenea, la creșterea costurilor asistenței medicale pentru persoanele fizice și companiile de asigurări.
Transferul costurilor și discriminarea prin preț sunt două concepte diferite în domeniul economiei și al afacerilor. Transferul costurilor se referă la practica de a transfera costul unui produs sau serviciu de la o parte la alta, în timp ce discriminarea prin preț se referă la practica de a percepe prețuri diferite pentru același produs sau serviciu de la diferiți clienți sau grupuri de clienți.
Transferul costurilor poate avea loc în diferite moduri. De exemplu, o companie poate crește prețul produselor sau serviciilor sale pentru a acoperi costul noilor reglementări sau taxe. Alternativ, o companie poate transfera costul beneficiilor angajaților, cum ar fi asistența medicală sau planurile de pensionare, către angajații înșiși. Acest tip de transfer al costurilor este adesea întâlnit în industriile cu costuri ridicate ale forței de muncă, cum ar fi asistența medicală sau producția.
Pe de altă parte, discriminarea prin preț presupune practicarea unor prețuri diferite pentru același produs sau serviciu pentru diferiți clienți sau grupuri de clienți. Aceasta se poate baza pe o varietate de factori, cum ar fi datele demografice, locația sau istoricul achizițiilor. Discriminarea prin preț poate fi utilizată pentru a crește profiturile, prin aplicarea unor prețuri mai mari clienților care sunt dispuși să plătească mai mult, atrăgând în același timp clienții sensibili la preț cu prețuri mai mici.
O diferență esențială între transferarea costurilor și discriminarea prin preț este aceea că transferul costurilor presupune modificarea costului unui produs sau serviciu, în timp ce discriminarea prin preț presupune modificarea prețului. În plus, transferarea costurilor este adesea utilizată pentru a acoperi costurile crescute ale companiei, în timp ce discriminarea prin preț este utilizată pentru a maximiza profiturile prin aplicarea de prețuri diferite pentru clienți diferiți.
În contextul beneficiilor pentru angajați, împărțirea costurilor și transferarea costurilor sunt două abordări diferite de distribuire a sarcinii financiare a cheltuielilor cu asistența medicală între angajatori și angajați.
Împărțirea costurilor se referă la practica de împărțire a costurilor asistenței medicale între angajator și angajat, de obicei prin intermediul unei coplăți sau al unei deductibilități. De exemplu, un angajator poate plăti 80% din costul vizitei medicale a unui angajat, în timp ce angajatul plătește restul de 20%. Împărțirea costurilor este adesea utilizată pentru a încuraja angajații să utilizeze resursele de asistență medicală în mod responsabil și pentru a ajuta angajatorii să își gestioneze cheltuielile cu asistența medicală.
Transferul costurilor, pe de altă parte, se referă la practica de a transfera costurile asistenței medicale în întregime asupra angajatului, adesea prin prime mai mari, franșize sau coplăți. Această abordare este uneori utilizată de angajatorii care doresc să își reducă cheltuielile cu asistența medicală sau care vor să încurajeze angajații să caute servicii medicale mai eficiente din punct de vedere al costurilor.
Pe scurt, împărțirea costurilor și transferul costurilor sunt două strategii diferite de distribuire a costurilor asistenței medicale între angajatori și angajați. Împărțirea costurilor presupune împărțirea costurilor între cele două părți, în timp ce transferarea costurilor presupune transferarea costurilor în întregime asupra angajatului.