Atunci când începeți o nouă afacere, una dintre cele mai atractive opțiuni este achiziționarea unei francize. Francizele oferă un model de afaceri dovedit, o recunoaștere stabilită a mărcii și un sprijin continuu din partea francizorului. Cu toate acestea, pe lângă investiția inițială necesară pentru achiziționarea unei francize, francizații trebuie să țină cont și de taxele de franciză.
Taxele de franciză sunt plăți efectuate către francizor în schimbul dreptului de a utiliza numele de marcă și modelul de afaceri al acestuia. Aceste taxe pot varia foarte mult în funcție de franciză, dar includ, de obicei, o taxă inițială pentru achiziționarea francizei și taxe permanente pentru publicitate, formare și asistență.
Atunci când se contabilizează taxele de franciză, este important să se înțeleagă diferitele tipuri de taxe și modul în care acestea sunt înregistrate în situațiile financiare. Taxa inițială de franciză este de obicei înregistrată ca un activ în bilanț, deoarece reprezintă un beneficiu economic viitor pentru francizat. Acest activ este apoi amortizat pe durata de viață a contractului de franciză, de obicei 10-20 de ani, și înregistrat ca o cheltuială în contul de profit și pierdere.
Taxele de franciză curente, cum ar fi redevențele și taxele de publicitate, sunt înregistrate, de obicei, ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere, pe măsură ce sunt suportate. Aceste taxe sunt de obicei calculate ca procent din vânzările brute ale francizatului și pot varia în funcție de contractul de franciză.
În plus față de taxele de franciză, francizații trebuie să contabilizeze și alte cheltuieli, cum ar fi chiria, inventarul și salariile angajaților. Este important să urmăriți cu exactitate toate cheltuielile și veniturile pentru a vă asigura că franciza este profitabilă și pentru a vă conforma cu orice cerințe de raportare din partea francizorului.
În general, achiziționarea unei francize poate fi o modalitate excelentă de a începe o afacere, dar este important să se înțeleagă obligațiile financiare implicate. Prin contabilizarea corectă a taxelor de franciză și a altor cheltuieli, francizații pot lua decizii de afaceri informate și pot asigura succesul pe termen lung al francizei lor.
Tratamentul contabil pentru o franciză presupune recunoașterea și înregistrarea taxelor inițiale de franciză plătite francizorului ca imobilizare necorporală în bilanț. Această imobilizare necorporală este apoi amortizată pe durata contractului de franciză folosind fie metoda liniară, fie o metodă accelerată.
În plus față de taxele inițiale de franciză, taxele de redevență plătite francizorului sunt înregistrate ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. Aceste cheltuieli sunt recunoscute în perioada în care sunt suportate.
Atunci când un francizat achiziționează stocuri sau consumabile de la francizor, aceste achiziții sunt înregistrate ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere. De asemenea, francizatului i se cere să respecte politicile și procedurile contabile ale francizorului, care pot include cerințe specifice de raportare sau alte obligații financiare.
Este important de reținut că tratamentul contabil al unei francize poate varia în funcție de termenii specifici ai contractului de franciză și de standardele contabile aplicabile în jurisdicția în care este localizată franciza. Se recomandă ca francizații să se consulte cu un contabil sau un consilier financiar calificat pentru a se asigura că respectă toate reglementările contabile și cerințele de raportare relevante.
Taxele de franciză pot fi înregistrate în QuickBooks urmând următorii pași:
1. Creați un cont nou: Începeți prin a crea un cont nou pentru taxele de franciză în QuickBooks. Mergeți la Planul de conturi și faceți clic pe "Cont nou". Selectați "Alte venituri" ca tip de cont și denumiți-l "Taxe de franciză".
2. Înregistrați plata: Atunci când primiți o plată pentru taxele de franciză, înregistrați-o ca o depunere în contul dvs. bancar din QuickBooks. Mergeți la meniul "Banking" (Bănci) și selectați "Make a Deposit" (Efectuați o depunere). Introduceți suma primită și selectați contul bancar în care ați depus plata.
3. Introduceți valoarea taxei: Pentru a înregistra taxa de franciză, mergeți la meniul "Customers" și selectați "Receive Payments". Selectați clientul care a plătit taxa și introduceți suma la "Payment Amount" (Suma de plată). În câmpul "Deposit to", selectați contul bancar în care ați depus plata.
4. Alocați taxa: În cazul în care taxa de franciză este împărțită între mai multe conturi, va trebui să alocați taxa în mod corespunzător. Faceți clic pe butonul "Split" (Împărțire) și introduceți sumele pentru fiecare cont sau categorie.
5. Actualizați înregistrările: După înregistrarea taxei de franciză, asigurați-vă că reconciliați contul bancar în QuickBooks pentru a vă asigura că toate tranzacțiile corespund.
Urmând acești pași, puteți să înregistrați cu exactitate taxele de franciză în QuickBooks și să vă păstrați înregistrările contabile la zi.
Da, în cele mai multe cazuri, taxele de franciză pot fi deduse ca o cheltuială de afaceri în declarația dvs. fiscală. Cu toate acestea, regulile și limitările specifice privind deductibilitatea taxelor de franciză pot varia în funcție de natura afacerii dvs. și de contractul de franciză pe care l-ați încheiat.
În general, taxele de franciză sunt considerate o cheltuială de capital și nu pot fi deduse în totalitate în anul în care sunt plătite. În schimb, ele trebuie amortizate pe durata de viață a contractului de franciză. Acest lucru înseamnă că puteți deduce o parte din taxa de franciză în fiecare an pe durata contractului.
Este important de reținut că pot exista și alte cheltuieli asociate cu franciza, cum ar fi redevențele permanente, taxele de publicitate și costurile de formare, care pot fi, de asemenea, deductibile ca cheltuieli de afaceri. Cu toate acestea, ca și în cazul taxelor de franciză, regulile și limitările legate de aceste deduceri pot varia în funcție de circumstanțele specifice.
Pentru a vă asigura că contabilizați corect taxele de franciză și alte cheltuieli asociate cu franciza, este o idee bună să vă consultați cu un contabil calificat sau cu un profesionist în domeniul fiscal care este familiarizat cu legile și reglementările fiscale relevante.