În calitate de proprietar sau lider de afacere, una dintre cele mai importante decizii pe care le veți lua este modul în care vă veți structura organizația. Cele două modele cele mai comune sunt structurile funcționale și cele divizionare. Ambele au avantajele și dezavantajele lor, iar alegerea celui potrivit depinde de obiectivele, dimensiunea și cultura afacerii dumneavoastră.
Structurile funcționale grupează angajații în funcție de tipul de activitate pe care o desfășoară, cum ar fi marketing, finanțe sau operațiuni. Acest model este cel mai potrivit pentru organizațiile care au un obiectiv îngust și trebuie să își optimizeze resursele. De exemplu, o firmă mică de contabilitate poate avea departamente separate pentru pregătirea taxelor, contabilitate și audit. Fiecare departament este dotat cu specialiști care sunt experți în domeniul lor, iar organizația poate realiza economii de scară prin centralizarea funcțiilor de suport, cum ar fi HR și IT.
Pe de altă parte, structurile divizionare grupează angajații în funcție de produs, client sau zonă geografică. Acest model se potrivește cel mai bine organizațiilor care se concentrează pe un domeniu larg și care trebuie să fie agile și receptive la condițiile de piață în schimbare. De exemplu, o corporație multinațională poate avea divizii separate pentru bunuri de consum, produse industriale și servicii medicale. Fiecare divizie este responsabilă de propria strategie, de operațiuni și de profit și pierderi, iar organizația poate obține o mai mare inovație și o mai mare concentrare asupra clienților prin descentralizarea procesului decizional și împuternicirea echipelor locale.
Există argumente pro și contra pentru ambele modele. Structurile funcționale sunt eficiente și eficiente din punct de vedere al costurilor, dar pot duce la silozuri și la o lipsă de inovare. Structurile divizionare sunt flexibile și orientate către client, dar pot duce la duplicarea eforturilor și la o lipsă de coordonare. Unele organizații folosesc un model hibrid care combină elemente din ambele, cum ar fi existența unor departamente funcționale care sprijină echipele divizionare.
În cele din urmă, alegerea între o structură funcțională și una divizionară depinde de obiectivele și cultura dumneavoastră de afaceri. Dacă apreciați specializarea și eficiența, o structură funcțională poate fi cea mai bună. Dacă prețuiți agilitatea și orientarea către client, o structură divizionară poate fi cea mai bună. Indiferent de modelul pe care îl alegeți, este important să comunicați clar cu angajații dvs. și să vă asigurați că toată lumea își înțelege rolul și modul în care contribuie la succesul organizației.
Există mai multe tipuri de structuri organizaționale, dar cele patru cele mai comune sunt următoarele:
1. Structura funcțională: Aceasta este o structură organizațională ierarhică în care angajații sunt grupați în funcție de domeniul lor de expertiză sau de funcție. În acest tip de structură, fiecare departament este responsabil pentru o anumită sarcină, iar angajații din cadrul acelui departament lucrează împreună pentru a atinge obiectivele organizației.
2. Structură divizionară: Această structură se bazează pe împărțirea companiei în diferite divizii sau unități de afaceri care funcționează independent. Fiecare divizie se concentrează pe un anumit produs, serviciu sau piață și are propria sa structură funcțională pentru a-și susține operațiunile.
3. Structura matriceală: În acest tip de structură, angajații sunt grupați atât în funcție de funcție, cât și de produs sau proiect. Această structură permite colaborarea și comunicarea interfuncțională, iar angajații raportează adesea la mai mulți manageri.
4. Structura plată: Această structură se caracterizează prin puține niveluri ierarhice și o sferă largă de control. Aceasta înseamnă că fiecare manager are un număr mare de angajați care îi raportează. Această structură se întâlnește adesea în întreprinderile mici sau în întreprinderile nou înființate, unde este nevoie de un proces decizional rapid și de flexibilitate.
Alegerea structurii organizaționale depinde de nevoile afacerii, de mărimea acesteia, de sectorul de activitate și de obiectivele sale. Este important să se aleagă o structură care să se alinieze cu strategia companiei și să permită operațiuni eficiente și eficace.
O structură organizațională divizionară este un tip de structură organizațională care grupează angajații și resursele în funcție de produs, regiune sau grup de clienți. În această structură, fiecare divizie funcționează ca o entitate separată, cu propriile departamente funcționale, cum ar fi finanțele, marketingul și operațiunile. Fiecare divizie este responsabilă pentru propria performanță și are propria declarație de profit și pierdere.
Această structură este obișnuită în organizațiile mari, cu diverse linii de produse sau servicii, sau în cele care operează în mai multe regiuni geografice. Aceasta permite o mai mare flexibilitate și o mai mare capacitate de reacție la nevoile specifice ale fiecărei divizii, deoarece acestea pot funcționa independent și pot lua decizii adaptate la domeniul lor de responsabilitate.
Structura divizionară permite, de asemenea, o mai bună coordonare și comunicare în cadrul fiecărei divizii, deoarece angajații lucrează pentru un obiectiv comun. Cu toate acestea, poate duce, de asemenea, la duplicarea eforturilor și la o lipsă de consecvență între divizii, ceea ce poate reprezenta o provocare pentru organizațiile care trebuie gestionate.
În general, structura organizatorică divizionară poate fi un mod eficient de a gestiona o organizație mare și complexă, atâta timp cât există o comunicare și o coordonare clară între fiecare divizie și sunt menținute obiectivele strategice generale ale organizației.
Principala diferență dintre structura divizionară și cea funcțională poate fi înțeleasă după cum urmează:
Structura funcțională se referă la un tip de structură organizațională în care angajații sunt grupați în funcție de expertiza lor funcțională specifică, cum ar fi marketingul, finanțele, operațiunile și resursele umane. Această structură permite o mai mare specializare și eficiență în cadrul fiecărui departament, angajații lucrând împreună pentru a atinge obiective funcționale specifice.
Pe de altă parte, structura divizionară este un tip de structură organizațională în care angajații sunt grupați în funcție de produsul sau serviciul la care lucrează sau de locația geografică în care își desfășoară activitatea. Această structură permite o autonomie și o concentrare mai mare în cadrul fiecărei divizii, angajații lucrând împreună pentru a atinge obiective divizionare specifice.
În termeni simpli, diferența cheie dintre cele două structuri este că structura funcțională se concentrează pe funcțiile sau departamentele unei organizații, în timp ce structura divizionară se concentrează pe produsele sau serviciile oferite de organizație. În timp ce structura funcțională este mai potrivită pentru organizațiile care au o gamă restrânsă de produse sau servicii, structura divizionară este mai potrivită pentru organizațiile care au o gamă largă de produse sau servicii sau care operează în mai multe locații geografice.