Contabilitatea de angajamente este un aspect vital al contabilității financiare care permite companiilor să țină evidența exactă a poziției sale financiare. Este o metodă de contabilitate în care veniturile și cheltuielile sunt recunoscute atunci când sunt obținute și, respectiv, suportate, mai degrabă decât atunci când sunt primite sau plătite în numerar. Metoda contabilității de angajamente este importantă deoarece oferă o reprezentare mai exactă a situației financiare a unei companii decât contabilitatea de casă.
Unul dintre impacturile semnificative ale contabilității de angajamente asupra situațiilor de profit și pierdere este principiul corespondenței. Principiul corespondenței este un principiu contabil care prevede că cheltuielile trebuie recunoscute în aceeași perioadă cu veniturile pe care contribuie la generarea lor. De exemplu, dacă o companie vinde bunuri în decembrie, dar plata nu este primită până în ianuarie, veniturile vor fi recunoscute în decembrie, în timp ce cheltuielile vor fi recunoscute tot în decembrie. În acest fel, compania își poate determina mai exact profitabilitatea.
Un alt impact al contabilității de angajamente asupra contului de profit și pierdere este acela că impune companiei să estimeze și să înregistreze cheltuielile cu datoriile neperformante. În contabilitatea de angajamente, atunci când se efectuează o vânzare, se înregistrează venitul, chiar dacă plata nu este efectuată imediat. Aceasta înseamnă că societatea va avea conturi de primit, iar unele dintre aceste conturi ar putea să nu fie plătite. Prin urmare, societatea trebuie să estimeze valoarea veniturilor care ar putea să nu fie încasate și să o înregistreze ca o cheltuială cu creanțele incerte în contul de profit și pierdere.
Contabilitatea de angajamente permite, de asemenea, companiilor să înregistreze cheltuieli plătite în avans și venituri amânate. Cheltuielile plătite în avans sunt cheltuieli plătite în avans, în timp ce veniturile amânate sunt venituri încasate în avans. În contabilitatea de angajamente, cheltuielile plătite în avans sunt înregistrate ca active și recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt consumate. Veniturile amânate, pe de altă parte, sunt înregistrate ca pasive și recunoscute ca venituri atunci când bunurile sau serviciile sunt livrate.
În concluzie, contabilitatea de angajamente este un aspect esențial al contabilității financiare, deoarece oferă o reprezentare mai exactă a situației financiare a unei companii. Ea permite companiilor să recunoască veniturile și cheltuielile atunci când sunt realizate și, respectiv, suportate, mai degrabă decât atunci când sunt primite sau plătite în numerar. În acest fel, se realizează principiul corespondenței, iar compania își poate determina mai exact rentabilitatea. Impactul contabilității de angajamente asupra contului de profit și pierdere include înregistrarea cheltuielilor cu datoriile neperformante, a cheltuielilor plătite în avans și a veniturilor amânate.
Da, contul de profit și pierdere urmează baza de angajamente. Contabilitatea pe bază de angajamente recunoaște veniturile atunci când sunt obținute, indiferent de momentul în care se primește plata, și cheltuielile atunci când sunt suportate, indiferent de momentul în care se face plata. Aceasta înseamnă că contul de profit și pierdere raportează toate veniturile realizate și cheltuielile suportate în cursul unei anumite perioade, indiferent dacă au fost sau nu schimbate sume de bani în cursul perioadei respective. Contabilitatea de angajamente oferă o imagine mai precisă a performanței financiare a unei companii, deoarece reflectă toate evenimentele economice care au avut loc în cursul unei perioade, nu doar tranzacțiile în numerar. Prin urmare, contul de profit și pierdere întocmit pe baza contabilității de angajamente oferă o înțelegere mai clară a profitabilității și a sănătății financiare a unei companii.
Contabilitatea pe bază de angajamente este o metodă care recunoaște veniturile și cheltuielile atunci când acestea sunt obținute sau suportate, indiferent de momentul în care se face schimbul de numerar. Această metodă oferă o mai bună evaluare a venitului, deoarece face să corespundă veniturile cu cheltuielile suportate pentru a genera acele venituri. Cu alte cuvinte, contabilitatea de angajamente oferă o reflectare mai exactă a performanțelor financiare ale unei companii pe parcursul unei anumite perioade.
De exemplu, dacă o companie vinde bunuri pe credit în decembrie, dar primește plata în ianuarie, contabilitatea de angajamente recunoaște venitul în decembrie, când a fost efectuată vânzarea, chiar dacă numerarul nu a fost primit până în ianuarie. În mod similar, dacă o societate angajează cheltuieli în decembrie, dar nu le plătește decât în ianuarie, contabilitatea de angajamente recunoaște cheltuielile în decembrie, când au fost angajate.
Utilizarea contabilității de angajamente permite o reprezentare mai precisă a poziției financiare și a performanței unei companii, deoarece ia în considerare toate veniturile și cheltuielile care au fost realizate sau suportate în cursul unei anumite perioade, indiferent de momentul în care se face schimbul de numerar. Această metodă oferă o imagine mai cuprinzătoare a sănătății financiare a unei societăți și ajută investitorii și părțile interesate să ia decizii în cunoștință de cauză.
Da, cheltuielile angajate afectează contul de profit și pierdere al unei companii. Cheltuielile angajate sunt cheltuieli care au fost suportate de o companie, dar care nu au fost încă plătite sau înregistrate în evidențele contabile ale companiei. Aceste cheltuieli pot include lucruri precum salariile, dobânzile la împrumuturi, chiria și utilitățile.
Atunci când o societate angajează o cheltuială acumulată, trebuie să o înregistreze în contabilitate ca pasiv. Aceasta înseamnă că societatea datorează bani pentru cheltuiala respectivă și că va trebui să o plătească în viitor. Suma cheltuielilor acumulate se adaugă la cheltuielile societății pentru perioada în care au fost suportate, ceea ce, la rândul său, reduce venitul net al societății pentru perioada respectivă.
De exemplu, să presupunem că o companie încasează 10 000 de dolari în salarii pentru ultima săptămână din decembrie, dar cecurile de plată nu vor fi emise până în anul următor. Compania va înregistra cei 10.000 de dolari ca o cheltuială acumulată în bilanțul său de la sfârșitul anului. Acest lucru ar crește pasivele companiei cu 10.000 de dolari. În momentul în care cecurile de salariu sunt emise în anul următor, societatea își va reduce datoriile cu 10 000 USD și va înregistra cheltuiala în contul de profit și pierdere pentru anul respectiv.
În concluzie, cheltuielile angajate afectează contul de profit și pierdere al unei companii prin creșterea cheltuielilor și reducerea venitului net pentru perioada în care au fost suportate cheltuielile.