Companiile de producție au o mulțime de cheltuieli, de la costurile cu forța de muncă și materiile prime până la cheltuielile generale, lanțul de aprovizionare și cheltuielile logistice. Pentru a asigura profitabilitatea, companiile trebuie să urmărească și să controleze aceste costuri. Aici intervine un controlor de costuri de producție.
Un controlor de costuri de producție este un profesionist financiar care este responsabil cu gestionarea, analiza și controlul costurilor operațiunilor de producție. Rolul principal al unui controlor de costuri este de a se asigura că costurile de producție se încadrează în buget, iar orice abatere este identificată și abordată cu promptitudine.
Un controlor de costuri lucrează îndeaproape cu echipa de producție pentru a înțelege procesul de producție, pentru a identifica factorii de cost și pentru a implementa măsuri de reducere a costurilor. Aceștia analizează datele financiare pentru a identifica tendințele, oportunitățile de îmbunătățire și riscurile potențiale. Făcând acest lucru, ei oferă informații despre cum să optimizeze procesul de producție pentru a minimiza costurile și a maximiza profitabilitatea.
Una dintre cele mai importante sarcini ale unui controlor de costuri este de a dezvolta și implementa un sistem de contabilitate a costurilor. Acest sistem urmărește costul bunurilor vândute și ajută echipa de management să înțeleagă cât costă fabricarea fiecărui produs. Cu aceste date, compania poate stabili prețul adecvat al produselor sale pentru a asigura profitabilitatea.
Controlorii de costuri joacă, de asemenea, un rol important în gestionarea stocurilor. Aceștia colaborează cu echipa lanțului de aprovizionare pentru a se asigura că materiile prime și produsele finite sunt stocate în mod eficient și eficace. În acest fel, ei pot reduce costul de păstrare a stocurilor, care poate reprezenta o cheltuială semnificativă pentru companiile de producție.
În concluzie, un controlor de costuri de producție este un membru crucial al oricărei echipe de producție. Aceștia ajută companiile să își înțeleagă costurile, să identifice oportunitățile de îmbunătățire și să implementeze măsuri de reducere a costurilor. Cu ajutorul expertizei lor, companiile își pot optimiza procesele de fabricație, pot reduce costurile și pot crește profitabilitatea.
Controlul costurilor este procesul de gestionare și reducere a cheltuielilor într-o afacere. Există mai multe metode pe care afacerile le pot folosi pentru a controla costurile, inclusiv:
1. Bugetarea - Una dintre cele mai eficiente metode de control al costurilor este crearea și respectarea unui buget. Prin stabilirea unor obiective realiste pentru venituri și cheltuieli, întreprinderile pot identifica domeniile în care pot reduce costurile și pot prioritiza cheltuielile.
2. Negociere - Întreprinderile pot negocia cu furnizorii pentru a obține prețuri mai bune pentru bunuri și servicii. Aceasta poate include negocierea reducerilor, achiziționarea în vrac sau găsirea unor furnizori alternativi.
3. Externalizarea - Externalizarea anumitor funcții poate fi o modalitate rentabilă de a reduce cheltuielile. Prin externalizarea unor sarcini precum salarizarea, contabilitatea sau asistența IT, întreprinderile pot economisi bani pe salarii și beneficii.
4. Îmbunătățirea proceselor - Analizând procesele de afaceri, întreprinderile pot identifica ineficiențele și pot face schimbări pentru a raționaliza operațiunile. Acest lucru poate include automatizarea sarcinilor, reducerea risipei sau îmbunătățirea comunicării.
5. Gestionarea stocurilor - O gestionare adecvată a stocurilor poate ajuta întreprinderile să controleze costurile prin reducerea risipei și prin asigurarea faptului că au la dispoziție cantitatea potrivită de stocuri. Acest lucru poate include implementarea sistemelor de inventariere just-in-time, urmărirea nivelurilor de inventariere și reducerea stocurilor în exces.
Costul de fabricație reprezintă cheltuielile totale suportate de o companie pentru producția de bunuri sau servicii. Acest cost include toate cheltuielile directe și indirecte care sunt suportate în procesul de fabricație.
Cheltuielile directe sunt costurile care pot fi atribuite direct producției de bunuri sau servicii, cum ar fi materiile prime, costurile cu forța de muncă și cheltuielile generale de producție. Cheltuielile indirecte, pe de altă parte, sunt costuri care nu sunt direct legate de procesul de producție, dar care sunt totuși necesare pentru ca acesta să aibă loc, cum ar fi chiria, utilitățile și asigurările.
Un exemplu de costuri de producție ar fi costurile suportate de o companie pentru a produce o mașină. Acesta ar include costul materiilor prime, cum ar fi oțelul și plasticul, costul forței de muncă pentru asamblarea mașinii și cheltuielile generale de producție, cum ar fi chiria pentru fabrică, utilitățile și asigurarea. Toate aceste costuri vor fi adunate pentru a determina costul total de producție al fabricării automobilului.
Cele trei componente majore ale costului de producție sunt:
1. Costul direct al materialelor: Acesta include costul tuturor materiilor prime și componentelor care sunt utilizate în procesul de fabricație. Costul direct al materialelor este un cost variabil, ceea ce înseamnă că variază proporțional cu cantitatea de bunuri produse.
2. Costul direct al forței de muncă: Acesta include costul întregii forțe de muncă care este direct implicată în procesul de fabricație. Costul forței de muncă directe este, de asemenea, un cost variabil și variază proporțional cu cantitatea de bunuri produse.
3. Costurile generale ale fabricii: Acesta include toate celelalte costuri de fabricație care nu sunt direct legate de materiile prime sau de forța de muncă utilizate în procesul de fabricație. Printre exemplele de costuri generale ale fabricii se numără chiria, utilitățile, întreținerea, amortizarea echipamentelor și alte costuri indirecte. Costurile generale ale fabricii sunt, de obicei, costuri fixe, ceea ce înseamnă că acestea rămân relativ constante indiferent de cantitatea de bunuri produse.
Pentru a deveni controlor de costuri, de obicei trebuie să aveți o diplomă în contabilitate, finanțe sau într-un domeniu conex. În plus față de cerințele educaționale, angajatorii caută de obicei candidați cu experiență de lucru relevantă în contabilitatea costurilor, controlul costurilor sau în domenii conexe.
Certificările profesionale, cum ar fi Certified Management Accountant (CMA) sau Certified Cost Professional (CCP), pot, de asemenea, să vă îmbunătățească calificările și să vă facă un candidat mai competitiv pentru posturile de controlor de costuri. Aceste certificări necesită promovarea unui examen și îndeplinirea anumitor cerințe educaționale și de experiență.
Abilitățile puternice de analiză și de rezolvare a problemelor sunt, de asemenea, importante pentru controlorii de costuri, deoarece aceștia sunt responsabili de analiza datelor privind costurile și de identificarea domeniilor în care acestea pot fi reduse sau controlate. Comunicarea eficientă și abilitățile interpersonale sunt, de asemenea, importante, deoarece controlorii de costuri lucrează adesea în strânsă colaborare cu alte departamente din cadrul organizației.
În general, pentru a deveni controlor de costuri este nevoie de o combinație de educație, experiență și competențe și certificări relevante.