În mediul de afaceri actual, în ritm rapid și în continuă schimbare, companiile caută în mod constant modalități de a-și îmbunătăți operațiunile și de a crește profitabilitatea. O modalitate de a realiza acest lucru este prin intermediul unor sisteme de management eficiente. Două dintre cele mai populare abordări de management sunt managementul bazat pe activități (Activity-Based Management - ABM) și managementul bazat pe funcții (Functional-Based Management - FBM). Ambele au avantajele și dezavantajele lor, ceea ce face ca pentru companii să fie esențial să înțeleagă diferențele dintre ele pentru a determina care abordare se potrivește cel mai bine nevoilor lor.
FBM este o abordare tradițională a managementului în care companiile își organizează operațiunile pe baza departamentelor funcționale, cum ar fi finanțele, marketingul, producția și resursele umane. Fiecare departament are propriul set de scopuri și obiective, iar accentul se pune pe atingerea obiectivelor departamentale mai degrabă decât pe obiectivele generale ale companiei. Această abordare permite o expertiză specializată și linii de comunicare clare în cadrul departamentelor.
Pe de altă parte, ABM este o abordare modernă a managementului în care companiile își organizează operațiunile pe baza activităților care adaugă valoare companiei. Această abordare implică identificarea activităților care consumă resurse și apoi gestionarea acestor activități pentru a reduce costurile și a crește eficiența. Spre deosebire de FBM, ABM se concentrează pe obiectivele generale ale companiei mai degrabă decât pe obiectivele individuale ale departamentelor.
Principala diferență dintre FBM și ABM constă în abordarea lor în ceea ce privește gestionarea costurilor. FBM utilizează centre de cost pentru a aloca costurile departamentelor, în timp ce ABM utilizează centre de activitate pentru a aloca costurile activităților. În FBM, costurile sunt alocate pe baza bugetului departamentului, în timp ce în ABM, costurile sunt alocate pe baza activităților desfășurate. Această abordare permite companiilor să identifice și să elimine activitățile care nu aduc valoare adăugată, ceea ce are ca rezultat costuri mai mici și o profitabilitate sporită.
O altă diferență între FBM și ABM este abordarea lor în ceea ce privește managementul performanței. În FBM, performanța este măsurată pe baza scopurilor și obiectivelor departamentale, în timp ce în ABM, performanța este măsurată pe baza activităților care adaugă valoare companiei. GBA permite companiilor să se concentreze pe activitățile care contribuie la succesul general al companiei, ceea ce duce la îmbunătățirea performanței și la creșterea profitabilității.
În concluzie, atât FBM, cât și ABM au avantajele și dezavantajele lor și este esențial pentru companii să înțeleagă diferențele dintre cele două pentru a determina care abordare se potrivește cel mai bine nevoilor lor. FBM oferă expertiză specializată și linii clare de comunicare în cadrul departamentelor, în timp ce ABM se concentrează pe obiectivele generale ale companiei și permite reducerea costurilor și creșterea eficienței. În cele din urmă, alegerea între FBM și ABM depinde de scopurile, obiectivele și resursele companiei.
Managementul bazat pe activități (Activity-based management - ABM) este o strategie de management care are ca scop îmbunătățirea eficienței și eficacității operațiunilor unei organizații prin concentrarea asupra activităților care determină crearea de valoare. Există două dimensiuni ale ABM care sunt utilizate în mod obișnuit pentru a clasifica și analiza activitățile: costul și performanța.
1. Dimensiunea costurilor: Dimensiunea de cost a ABM se concentrează pe costul fiecărei activități din lanțul valoric. Această dimensiune urmărește să identifice factorii de cost ai fiecărei activități și să înțeleagă modul în care aceștia influențează costul total al produsului sau serviciului. Prin identificarea factorilor de cost, managerii pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la modul de alocare a resurselor și de optimizare a structurii de cost a organizației. De exemplu, în cazul în care o organizație constată că costul de fabricare a unui produs este determinat de costul materiilor prime, aceasta poate explora modalități de a reduce costul materiilor prime sau de a găsi materiale alternative pentru a reduce costurile globale.
2. Dimensiunea de performanță: Dimensiunea de performanță a ABM se concentrează pe eficacitatea fiecărei activități din lanțul valoric. Această dimensiune urmărește să identifice factorii de performanță ai fiecărei activități și să înțeleagă modul în care aceștia influențează performanța globală a produsului sau serviciului. Prin identificarea factorilor de performanță, managerii pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la modul de alocare a resurselor și de optimizare a performanței organizației. De exemplu, dacă o organizație constată că performanța unui produs este determinată de viteza procesului de producție, aceasta poate explora modalități de îmbunătățire a vitezei de producție sau de reproiectare a procesului pentru a optimiza performanța.
Pe scurt, cele două dimensiuni ale managementului bazat pe activități sunt costul și performanța. Analizând aceste dimensiuni, managerii pot identifica factorii de cost și de performanță ai fiecărei activități din lanțul valoric și pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la modul de optimizare a operațiunilor organizației.
Principala diferență dintre abordarea bazată pe costuri pe activități (ABC) și abordarea tradițională constă în modul în care acestea alocă costurile produselor sau serviciilor.
Abordarea tradițională utilizează un singur factor de cost, cum ar fi orele de muncă directă sau orele de mașină, pentru a aloca costurile generale la produse sau servicii. Această metodă presupune că toate costurile generale sunt cauzate de volumul de producție, indiferent de activitățile care sunt efectuate. Ca urmare, produselor cu volum mare de producție li se poate aloca o cotă disproporționată de costuri generale, în timp ce produselor cu volum mic de producție li se poate aloca prea puțin.
Abordarea ABC, pe de altă parte, ia în considerare diferitele activități care se desfășoară în procesul de producție și atribuie costurile pe baza resurselor utilizate de fiecare activitate. Această metodă identifică factorii de cost pentru fiecare activitate, cum ar fi numărul de setări sau numărul de inspecții necesare, și atribuie costurile produselor sau serviciilor pe baza cantității de resurse consumate de fiecare activitate. Ca urmare, abordarea ABC oferă o imagine mai precisă a costului real al fiecărui produs sau serviciu și permite managerilor să ia decizii mai bune privind stabilirea prețurilor, gama de produse și îmbunătățirea proceselor.
În general, în timp ce abordarea tradițională este mai simplă și mai ușor de implementat, abordarea ABC oferă un sistem de calculație a costurilor mai precis și mai detaliat, care poate ajuta managerii să ia decizii mai informate.