Responsabilitatea socială corporativă (CSR) a devenit un aspect esențial al practicilor de afaceri moderne. Aceasta se referă la angajamentul unei companii de a contribui la dezvoltarea economică, asumându-și în același timp responsabilitatea pentru impactul social și de mediu al operațiunilor sale. Există patru tipuri de RSI pe care companiile le pot adopta pentru a asigura practici comerciale durabile.
Primul tip de RSI este responsabilitatea filantropică. Aceasta este atunci când o companie donează bani, timp sau resurse pentru cauze caritabile. Aceasta poate varia de la sprijinirea organizațiilor caritabile locale până la contribuția la inițiative globale, cum ar fi eforturile de ajutorare în caz de dezastre. Responsabilitatea filantropică este o modalitate pentru companii de a da înapoi comunității și de a sprijini cauze care se aliniază cu valorile lor.
Al doilea tip de CSR este responsabilitatea etică. Aceasta implică angajamentul unei companii față de un comportament și un proces decizional etic. Aceasta include respectarea reglementărilor legale, asigurarea unor practici de muncă echitabile și evitarea practicilor de afaceri neetice, cum ar fi corupția sau discriminarea. Responsabilitatea etică este crucială pentru construirea încrederii și menținerea unei reputații pozitive în rândul părților interesate.
Al treilea tip de CSR este responsabilitatea față de mediu. Aceasta implică eforturile unei companii de a minimiza impactul său asupra mediului. Aceasta include reducerea deșeurilor, conservarea energiei și punerea în aplicare a unor practici durabile, cum ar fi utilizarea resurselor regenerabile. Responsabilitatea față de mediu devine din ce în ce mai importantă pe măsură ce consumatorii cer produse și servicii ecologice.
Al patrulea tip de RSI este responsabilitatea economică. Aceasta implică angajamentul unei companii de a contribui la dezvoltarea economică. Aceasta include oferirea de oportunități de angajare, sprijinirea întreprinderilor locale și investiții în cercetare și dezvoltare. Responsabilitatea economică este vitală pentru crearea unei creșteri economice durabile și pentru îmbunătățirea calității vieții comunităților.
În concluzie, responsabilitatea socială a întreprinderilor este o necesitate pentru practici de afaceri durabile. Companiile trebuie să adopte o abordare multifațetată care să includă responsabilități filantropice, etice, de mediu și economice. În acest fel, ele pot crea încredere în rândul părților interesate, își pot reduce impactul asupra mediului și pot contribui la dezvoltarea economică. În cele din urmă, companiile care acordă prioritate RSI nu numai că vor aduce beneficii societății, dar vor crea și valoare pe termen lung pentru afacerea lor.
Cele 4 niveluri ale responsabilității sociale corporative (CSR) au fost organizate de Carroll în anul 1979. Archie B. Carroll a fost profesor de management la Universitatea din Georgia și a venit cu conceptul celor 4 niveluri de RSI în articolul său "A Three-Dimensional Conceptual Model of Corporate Social Performance", publicat în revista Business Horizons.
Cele patru niveluri de CSR pe care Archie Carroll le-a identificat sunt economic, legal, etic și filantropic. Nivelul economic se referă la responsabilitatea unei companii de a obține profit și de a oferi un randament al investițiilor acționarilor săi. Nivelul juridic implică respectarea legilor și reglementărilor. Nivelul etic impune companiilor să acționeze într-un mod responsabil din punct de vedere social, chiar dacă acest lucru nu este cerut de lege. În cele din urmă, nivelul filantropic presupune să ofere înapoi societății prin activități caritabile și implicarea în comunitate.
În general, cele 4 niveluri ale RSI oferă un cadru pentru ca întreprinderile să înțeleagă și să își evalueze responsabilitatea socială și să identifice domeniile în care își pot îmbunătăți performanța. Modelul este utilizat pe scară largă în prezent de către întreprinderi, cercetători și factori de decizie politică pentru a evalua comportamentul întreprinderilor și pentru a dezvolta strategii de îmbunătățire a practicilor de responsabilitate socială a întreprinderilor.
Cele patru tipuri de corporații sunt:
1. Întreprinderea individuală: Aceasta este o structură de afaceri în care o persoană fizică deține și exploatează singură afacerea. Aceștia sunt responsabili pentru toate obligațiile financiare și juridice ale afacerii. Proprietarul deține controlul deplin asupra afacerii și primește toate profiturile.
2. Parteneriat: Aceasta este o structură de afaceri în care două sau mai multe persoane împart proprietatea asupra unei afaceri. Acestea împart profiturile și pierderile, iar fiecare partener este responsabil pentru obligațiile financiare și juridice ale afacerii.
3. Societate cu răspundere limitată (LLC): Aceasta este o structură de afaceri care combină caracteristicile unui parteneriat și ale unei societăți comerciale. Proprietarii, numiți membri, nu sunt răspunzători personal pentru datoriile sau obligațiile societății. De asemenea, aceștia au flexibilitate în ceea ce privește modul în care gestionează afacerea.
4. Corporație: Aceasta este o structură de afaceri care reprezintă o entitate juridică separată de proprietarii săi. Aceasta are propriile drepturi și obligații legale, iar acționarii săi nu sunt răspunzători personal pentru datoriile sau obligațiile societății. Corporațiile sunt adesea utilizate pentru întreprinderile mai mari care au nevoie să strângă capital prin emiterea de acțiuni.
Cele 4 niveluri ale Responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) au fost organizate pentru prima dată în 1979 de Archie B. Carroll, un cercetător în domeniul managementului și cadru universitar. Carroll a dezvoltat conceptul de RSI în articolul său intitulat "A Three-Dimensional Conceptual Model of Corporate Performance", care a fost publicat în revista Business Horizons.
În articol, Carroll a propus că conceptul de responsabilitate socială corporativă poate fi organizat în patru niveluri: responsabilitate economică, responsabilitate juridică, responsabilitate etică și responsabilitate filantropică.
Primul nivel, responsabilitatea economică, se referă la responsabilitatea unei corporații de a genera profituri și de a crea valoare pentru acționarii săi. Al doilea nivel, responsabilitatea juridică, se referă la responsabilitatea unei corporații de a respecta legile și reglementările. Al treilea nivel, responsabilitatea etică, se referă la responsabilitatea unei corporații de a se comporta în mod etic și moral față de părțile interesate. Al patrulea nivel, responsabilitatea filantropică, se referă la responsabilitatea unei corporații de a contribui la îmbunătățirea societății prin donații caritabile și inițiative sociale.
Modelul pe patru niveluri al lui Carroll privind RSI a devenit între timp larg acceptat și este încă utilizat ca un cadru pentru înțelegerea și analiza responsabilității sociale a întreprinderilor.