Gestionarea inventarului este un aspect crucial în gestionarea unei afaceri de succes. Este esențial să aveți o înțelegere exactă a nivelului stocurilor pentru a optimiza vânzările, a gestiona costurile și a lua decizii în cunoștință de cauză. Două metode populare de evaluare a stocurilor sunt metoda profitului brut și metoda inventarului cu amănuntul. Dar care dintre ele este cea mai bună pentru afacerea dumneavoastră?
Metoda profitului brut calculează valoarea stocurilor prin scăderea costului bunurilor vândute (COGS) din vânzările nete. Profitul brut rezultat este apoi utilizat pentru a estima stocul final. Această metodă este simplă și ușor de calculat, ceea ce o face o alegere populară pentru întreprinderile mici. Cu toate acestea, este important de reținut că această metodă presupune o marjă de profit brut consistentă, ceea ce s-ar putea să nu fie cazul pentru fiecare afacere.
Pe de altă parte, metoda inventarului cu amănuntul este o modalitate mai complexă de evaluare a stocurilor. Aceasta utilizează o formulă care ia în considerare prețul de vânzare cu amănuntul și costul bunurilor vândute pentru a estima stocul final. Această metodă este utilizată în mod obișnuit în industria comerțului cu amănuntul, unde există modificări frecvente ale prețurilor și fluctuații sezoniere ale stocurilor. Metoda inventarului cu amănuntul oferă o evaluare mai precisă a stocurilor, dar necesită o evidență și calcule mai detaliate.
Atunci când decideți ce metodă să utilizați, este esențial să luați în considerare natura afacerii dumneavoastră. Dacă aveți o afacere mică, cu marje de profit brut consistente, metoda profitului brut poate fi cea mai bună opțiune. Cu toate acestea, dacă afacerea dvs. are un stoc mare, cu schimbări frecvente de preț și fluctuații sezoniere, metoda inventarului cu amănuntul poate oferi rezultate mai precise.
Este demn de remarcat faptul că ambele metode au limitările lor. Metoda profitului brut presupune că marjele de profit brut rămân constante, ceea ce ar putea să nu fie cazul în industrii cu condiții de piață în schimbare. Metoda inventarului cu amănuntul necesită o evidență detaliată și este posibil să nu fie potrivită pentru întreprinderile mici cu resurse limitate.
În concluzie, nu există o soluție universală atunci când vine vorba de evaluarea stocurilor. Atât metoda profitului brut, cât și metoda stocului cu amănuntul au avantajele și dezavantajele lor. Este esențial să evaluați nevoile și limitările afacerii dvs. pentru a determina care este cea mai bună metodă pentru dvs. Alegând metoda corectă de evaluare a stocurilor, puteți lua decizii în cunoștință de cauză care vă vor ajuta afacerea să prospere.
Metoda profitului brut și metoda de vânzare cu amănuntul sunt două tehnici comune utilizate de întreprinderi pentru a estima valoarea stocurilor.
Metoda profitului brut presupune estimarea costului bunurilor vândute (COGS) pe baza procentului istoric de profit brut. Această metodă este utilă atunci când o întreprindere are o marjă de profit brut constantă și dorește să estimeze rapid valoarea stocurilor fără a efectua o numărătoare fizică a stocurilor. Această metodă este adesea utilizată de întreprinderile mici cu un număr limitat de obiecte de inventar.
Pe de altă parte, metoda de vânzare cu amănuntul estimează valoarea stocurilor pe baza raportului dintre costul mărfurilor și prețul de vânzare al acestora. Această metodă este utilizată în mod obișnuit de comercianții cu amănuntul care vând un volum mare de stocuri cu marje de profit variabile. Metoda de vânzare cu amănuntul este, de asemenea, utilă atunci când o întreprindere are un număr mare de obiecte de inventar și nu este posibilă efectuarea unei inventarieri fizice.
În concluzie, atât metoda profitului brut, cât și metoda vânzării cu amănuntul sunt utile pentru estimarea valorii stocurilor în diferite situații. Metoda profitului brut este ideală pentru întreprinderile cu marje de profit brut constante, în timp ce metoda de vânzare cu amănuntul este ideală pentru întreprinderile cu un volum mare de articole de inventar și cu marje de profit variabile.
Metoda de inventariere cu amănuntul este o modalitate de estimare a valorii stocurilor unui comerciant cu amănuntul prin utilizarea unui procent de marjă de profit asupra prețului de vânzare cu amănuntul al bunurilor. Această metodă este adesea utilizată de comercianții cu amănuntul care vând un număr mare de articole cu un cost relativ scăzut per articol, cum ar fi articolele de îmbrăcăminte sau de uz casnic.
Pentru a utiliza metoda de inventariere cu amănuntul, comerciantul cu amănuntul calculează mai întâi raportul cost/distribuție, care reprezintă raportul dintre costul bunurilor și prețul lor cu amănuntul. Acest raport este apoi aplicat la valoarea totală cu amănuntul a inventarului pentru a estima costul acestuia.
De exemplu, dacă un comerciant cu amănuntul are stocuri în valoare de 100.000 de dolari la prețurile de vânzare cu amănuntul, iar raportul cost/distribuție este de 60%, atunci costul estimat al stocurilor va fi de 60.000 de dolari (60% din 100.000 de dolari).
Metoda inventarului cu amănuntul poate fi utilă pentru comercianții cu amănuntul deoarece oferă o modalitate relativ rapidă și ușoară de a estima valoarea inventarului lor. Cu toate acestea, este posibil să nu fie la fel de precisă ca alte metode de evaluare a stocurilor, cum ar fi metodele FIFO sau LIFO, care urmăresc costul real al fiecărui articol din stoc. În plus, este posibil ca metoda inventarului cu amănuntul să nu fie adecvată pentru comercianții cu amănuntul care vând articole de mare valoare sau care au o cantitate mare de stocuri nevândute.
Da, GAAP (Principiile contabile general acceptate) permit utilizarea metodei de inventariere cu amănuntul pentru întreprinderile cu amănuntul. Metoda inventarului cu amănuntul este o metodă de estimare a valorii stocurilor într-o afacere cu amănuntul prin utilizarea raportului dintre cost și prețul de vânzare cu amănuntul. Această metodă se bazează pe ipoteza că raportul dintre cost și prețul de vânzare cu amănuntul rămâne constant în timp.
Conform GAAP, este permisă utilizarea metodei stocurilor cu amănuntul, dar întreprinderile trebuie să respecte anumite cerințe. De exemplu, întreprinderile trebuie să păstreze înregistrări exacte atât a prețului de cost, cât și a prețului de vânzare cu amănuntul al stocurilor și trebuie să utilizeze metode coerente de evaluare a stocurilor de la o perioadă la alta. În plus, întreprinderile trebuie să prezinte în situațiile lor financiare utilizarea metodei de inventariere cu amănuntul și să explice metodologia utilizată.
Este important de reținut că, deși GAAP permite utilizarea metodei stocurilor cu amănuntul, întreprinderile trebuie să analizeze cu atenție dacă această metodă este adecvată pentru circumstanțele lor specifice. Alte metode de evaluare a stocurilor, cum ar fi metodele FIFO (primul intrat, primul ieșit) sau LIFO (ultimul intrat, primul ieșit), pot fi mai potrivite pentru unele întreprinderi, în funcție de rata de rotație a stocurilor și de alți factori.