Fiecare student la contabilitate învață ecuația de bază a contabilității: Active = Pasive + Capitaluri proprii. Această ecuație este fundamentul contabilității în partidă dublă, ceea ce înseamnă că fiecare tranzacție are două efecte egale și opuse în bilanț. Aceste efecte sunt înregistrate ca debite și credite și trebuie să se echilibreze pentru a menține ecuația contabilă în echilibru.
Unul dintre principiile de bază ale contabilității în partidă dublă este acela că atât activele, cât și cheltuielile au un sold debitor. Aceasta înseamnă că, atunci când creșteți un activ sau un cont de cheltuieli, înregistrați un debit, iar atunci când diminuați un activ sau un cont de cheltuieli, înregistrați un credit. Dar de ce activele și cheltuielile au solduri debitoare? Și ce înseamnă acest lucru pentru înregistrările dvs. contabile?
Activele sunt resurse pe care o companie le deține și le controlează, cum ar fi numerarul, creanțele, stocurile și proprietățile. Deoarece aceste active au valoare, ele sunt înregistrate în bilanț ca sume pozitive. Atunci când achiziționați un activ, îi creșteți valoarea, deci înregistrați un debit în contul de activ. De exemplu, dacă achiziționați un calculator nou pentru afacerea dvs. pentru 1 000 de dolari, veți înregistra un debit de 1 000 de dolari în contul de echipamente informatice.
Atunci când utilizați un activ, cum ar fi vânzarea de stocuri sau utilizarea de consumabile, îi diminuați valoarea. Pentru a înregistra această scădere, se creditează contul de active. De exemplu, dacă vindeți stocuri în valoare de 500 de dolari, veți credita contul de stocuri cu 500 de dolari.
Cheltuielile sunt costurile pe care afacerea dumneavoastră le suportă pentru a funcționa, cum ar fi chiria, utilitățile și salariile. Deoarece aceste cheltuieli vă reduc profitul, ele sunt înregistrate în contul de profit și pierdere ca sume negative. Atunci când înregistrați o cheltuială, îi creșteți valoarea, deci înregistrați un debit în contul de cheltuieli. De exemplu, dacă plătiți 500 de dolari pentru chirie, veți înregistra un debit de 500 de dolari în contul de cheltuieli cu chiria.
Atunci când achitați o cheltuială, cum ar fi prin scrierea unui cec pentru o factură de utilități, îi diminuați valoarea. Pentru a înregistra această scădere, se creditează contul de cheltuieli. De exemplu, dacă plătiți o factură de utilități de 200 de dolari, veți credita contul de cheltuieli cu utilitățile cu 200 de dolari.
Motivul pentru care atât activele, cât și cheltuielile au solduri debitoare este acela că ambele sunt tipuri de conturi care reprezintă creșteri de valoare. Atunci când achiziționați un activ sau suportați o cheltuială, creșteți valoarea unui lucru pe care afacerea dvs. îl deține sau îl controlează. Această creștere a valorii este înregistrată ca un debit în contul corespunzător.
În schimb, pasivele și capitalurile proprii au ambele solduri creditoare, deoarece reprezintă scăderi ale valorii. Atunci când împrumutați bani sau vindeți acțiuni, vă creșteți pasivele sau, respectiv, capitalurile proprii. Această creștere a valorii este înregistrată ca un credit în contul corespunzător.
Înțelegerea debitelor și a creditelor este esențială pentru menținerea unor înregistrări contabile precise. Înțelegând de ce activele și cheltuielile au solduri debitoare, vă puteți asigura că înregistrările contabile sunt în echilibru și că situațiile financiare reflectă cu exactitate sănătatea financiară a afacerii dvs.
În contabilitate, un sold debitor este afișat în partea de activ a bilanțului deoarece activele sunt resursele pe care o companie le deține sau le controlează, iar un sold debitor reprezintă o creștere a acestor resurse.
Atunci când o tranzacție este înregistrată în sistemul contabil, ea este înregistrată ca un debit și un credit. O intrare în debit reprezintă o creștere a unui cont de active, în timp ce o intrare în credit reprezintă o scădere a unui cont de active. Prin urmare, atunci când un cont de activ are un sold debitor, înseamnă că valoarea totală a creșterii în cont este mai mare decât valoarea totală a scăderii în cont.
De exemplu, dacă o companie achiziționează un echipament nou în valoare de 10.000 de dolari și îl plătește în numerar, tranzacția va fi înregistrată ca un debit de 10.000 de dolari în contul de echipament (un cont de activ) și un credit de 10.000 de dolari în contul de numerar (un alt cont de activ). Acest lucru ar avea ca rezultat un sold debitor în contul de echipamente, arătând că societatea are mai multe active de echipamente decât înainte de tranzacție.
Pe scurt, un sold debitor apare în partea de activ a bilanțului deoarece reprezintă o creștere a activelor, care sunt resurse deținute sau controlate de companie.
Da, cheltuielile au de obicei un sold debitor în contabilitate. Atunci când o întreprindere suportă o cheltuială, cum ar fi chiria sau salariile, aceasta este înregistrată în registrele contabile ale companiei ca debit în contul de cheltuieli corespunzător. Acest lucru reflectă faptul că cheltuielile diminuează venitul net și capitalul propriu al companiei.
Cheltuielile sunt înregistrate în contul de profit și pierdere și sunt scăzute din venituri pentru a calcula venitul net al companiei. Deoarece venitul net este un sold creditor, cheltuielile sunt înregistrate ca debite pentru a compensa acest sold creditor.
Este important de reținut că nu toate conturile cu sold debitor sunt cheltuieli. Unele active, cum ar fi numerarul și creanțele, au, de asemenea, solduri debitoare. Cu toate acestea, cheltuielile sunt unul dintre cele mai frecvente tipuri de conturi cu sold debitor în contabilitate.
În contabilitate, activele și pasivele nu au un sold debitor normal. Activele au un sold debitor atunci când sunt achiziționate sau majorate și un sold creditor atunci când sunt diminuate sau cedate. Pe de altă parte, pasivele au un sold creditor atunci când sunt contractate sau majorate, și un sold debitor atunci când sunt diminuate sau achitate.
În contabilitate, soldul normal al unui cont este partea pe care se înregistrează creșterile. De exemplu, conturile de active, cum ar fi numerarul, creanțele și stocurile, au un sold normal debitor, deoarece creșterile din aceste conturi sunt înregistrate în partea de debit. În schimb, conturile de pasiv, cum ar fi conturile de datorii, împrumuturile de plătit și cheltuielile angajate, au un sold normal creditor, deoarece creșterile din aceste conturi sunt înregistrate în partea creditoare.
Este important de reținut că nu toate conturile respectă această regulă generală. De exemplu, conturile de contralovitură, cum ar fi amortizarea acumulată, au un sold creditor deoarece reprezintă o reducere a valorii unui activ. În plus, conturile de capitaluri proprii, cum ar fi acțiunile ordinare și rezultatul reportat, au solduri creditoare, deoarece reprezintă creanțele proprietarilor asupra activelor societății.
Pe scurt, activele și pasivele nu au un sold debitor normal. Soldul normal al unui cont depinde de tipul de cont și de natura tranzacției care este înregistrată.