În ceea ce privește structurile corporative, există o varietate de tipuri diferite de companii. Două astfel de tipuri, adesea confundate între ele, sunt societățile-mamă și societățile holding. Deși ambii termeni se referă la o companie care deține controlul asupra uneia sau mai multor alte companii, ei diferă în moduri importante.
O societate-mamă este o societate care deține și controlează o altă societate, cunoscută sub numele de filială. De obicei, societatea-mamă va deține majoritatea acțiunilor filialei, ceea ce îi conferă puterea de a lua decizii pentru filială. În unele cazuri, societatea-mamă poate deține toate acțiunile filialei, transformând-o într-o filială cu capital integral deținut.
Societățile-mamă sunt adesea constituite în scopuri strategice. De exemplu, o societate-mamă poate achiziționa o filială pentru a se extinde pe o nouă piață, pentru a obține acces la noi tehnologii sau pentru a-și diversifica oferta de produse. Deținând o filială, societatea-mamă poate beneficia, de asemenea, de economii de scară, deoarece poate împărți resursele și expertiza între mai multe societăți.
Un holding este un tip de societate care nu produce bunuri sau servicii proprii, dar care, în schimb, deține și controlează alte societăți. Spre deosebire de o societate-mamă, o societate holding nu participă, de obicei, la administrarea filialelor sale. În schimb, aceasta deține acțiunile filialei și încasează dividende sau alte venituri de la filială.
Holdingurile sunt adesea utilizate în scopuri fiscale și contabile. Prin deținerea acțiunilor filialelor sale, o societate holding poate beneficia de impozite reduse pe dividende și alte venituri. În plus, o societate holding poate evita adesea consolidarea situațiilor financiare, deoarece nu este implicată direct în administrarea filialelor sale.
Deși atât societățile-mamă, cât și holdingurile implică faptul că o societate deține controlul asupra unei alte societăți, există câteva diferențe esențiale între cele două. Cea mai notabilă diferență este că o societate-mamă este implicată în administrarea filialelor sale, în timp ce un holding nu este implicat. În plus, o societate-mamă deține de obicei majoritatea acțiunilor filialelor sale, în timp ce un holding poate deține doar o participație minoritară.
O altă diferență între societățile-mamă și holdinguri este scopul acestora. Societățile-mamă sunt adesea constituite din motive strategice, în timp ce holdingurile sunt adesea constituite din motive fiscale și contabile. În cele din urmă, societățile-mamă sunt de obicei implicate în operațiunile de zi cu zi ale filialelor lor, în timp ce holdingurile nu sunt implicate.
În concluzie, deși societățile-mamă și holdingurile au unele asemănări, ele sunt tipuri distincte de societăți cu scopuri și structuri diferite. Înțelegerea diferențelor dintre aceste două tipuri de societăți poate ajuta investitorii și proprietarii de afaceri să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la structurile și strategiile lor corporative.
O societate-mamă este o societate care deține o participație de control în una sau mai multe filiale sau alte societăți. Este cunoscută și sub denumirea de holding. Societatea-mamă este responsabilă de gestionarea și supravegherea operațiunilor filialelor sale și de luarea deciziilor strategice pentru întregul grup. Filialele sunt adesea entități juridice separate care funcționează independent, dar sunt controlate în ultimă instanță de societatea-mamă. Societatea-mamă poate oferi sprijin financiar, operațional și strategic filialelor sale și poate, de asemenea, să consolideze situațiile financiare ale filialelor în propriile sale situații financiare. În unele cazuri, societatea-mamă poate avea mai multe niveluri de filiale, fiecare dintre acestea având propriile sale filiale. Structura unei societăți-mamă poate fi complexă și poate fi utilizată în diverse scopuri, cum ar fi planificarea fiscală, gestionarea riscurilor și protecția activelor.
O societate holding este o societate care deține o participație de control în alte societăți, de obicei prin deținerea majorității acțiunilor cu drept de vot ale acestora. Scopul unui holding este de a deține și de a gestiona activele filialelor sale, care pot include alte societăți, bunuri imobiliare, proprietate intelectuală și alte active.
Holdingurile sunt adesea utilizate din diverse motive, printre care se numără optimizarea fiscală, gestionarea riscurilor și planificarea strategică. De exemplu, un holding poate contribui la reducerea obligațiilor fiscale ale filialelor sale prin consolidarea declarațiilor fiscale și prin valorificarea scutirilor și stimulentelor fiscale. De asemenea, poate contribui la protejarea activelor filialelor, izolându-le de eventualele pasive, cum ar fi procese sau datorii.
În plus, un holding poate oferi o structură de gestionare centralizată pentru filialele sale, permițând o mai mare eficiență și coordonare a operațiunilor comerciale. Acest lucru poate fi deosebit de benefic în cazurile în care societățile subsidiare sunt implicate în industrii diferite sau au locații geografice diferite.
În general, scopul unei societăți holding este de a oferi un cadru strategic și organizațional pentru gestionarea unui grup de societăți subsidiare, oferind în același timp beneficii financiare și juridice societății și acționarilor săi.
Un holding este o structură de afaceri în care o societate deține majoritatea acțiunilor altor societăți subsidiare. Deși holdingurile au avantajele lor, există, de asemenea, mai multe dezavantaje pe care proprietarii de afaceri ar trebui să le ia în considerare înainte de a decide să formeze un holding.
1. Complexitatea: înființarea și gestionarea holdingurilor poate fi complexă. Procesul de achiziționare de acțiuni în alte societăți, de gestionare a filialelor și de asigurare a conformității cu cerințele legale și de reglementare poate fi consumator de timp și dificil.
2. Costuri: Costul de înființare și de funcționare a unui holding poate fi mai ridicat decât alte structuri de afaceri. Holdingurile necesită expertiză juridică și contabilă, care poate fi costisitoare. În plus, costurile asociate cu gestionarea mai multor filiale se pot aduna.
3. Răspundere: Holdingurile pot fi expuse la o răspundere mai mare. În cazul în care una dintre filiale se confruntă cu o acțiune în justiție, holdingul poate fi, de asemenea, tras la răspundere, ceea ce poate pune în pericol întreaga afacere.
4. Lipsa de control: Atunci când o societate holding deține acțiuni la alte societăți, este posibil să nu aibă un control complet asupra operațiunilor filialei. Această lipsă de control poate duce la conflicte între societatea holding și conducerea filialei, ceea ce poate avea un impact negativ asupra afacerii.
5. Acces limitat la finanțare: Societățile holding pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare, deoarece creditorii le pot considera mai riscante decât alte structuri de afaceri. Acest lucru poate face mai dificil pentru holdinguri să obțină împrumuturi sau să atragă investitori.
Pe scurt, holdingurile au avantajele lor, dar prezintă și câteva dezavantaje, printre care se numără complexitatea, costurile, răspunderea, lipsa de control și accesul limitat la finanțare. Proprietarii de afaceri ar trebui să ia în considerare cu atenție acești factori înainte de a decide dacă o societate holding este alegerea potrivită pentru afacerea lor.