Atunci când vine vorba de maximizarea randamentului investițiilor, înțelegerea diferențelor dintre amortizarea fiscală și cea contabilă, precum și evaluarea activelor necorporale, este crucială. Ambele metode de amortizare, atât cea fiscală, cât și cea contabilă, sunt folosite pentru a calcula scăderea valorii unui activ în timp, dar diferă în ceea ce privește calculul și aplicarea lor. Între timp, evaluarea imobilizărilor necorporale este necesară pentru companiile care dețin active care nu pot fi atinse fizic, cum ar fi brevetele, drepturile de autor și relațiile cu clienții.
Amortizarea fiscală este utilizată în scopuri fiscale și se bazează pe codul fiscal. IRS stabilește reguli și reglementări pentru calcularea amortizării, care pot varia de la an la an. Scopul amortizării fiscale este de a minimiza obligațiile fiscale ale unei companii prin reducerea venitului impozabil. Amortizarea fiscală este adesea calculată folosind metode accelerate, care încarcă anticipat deducerile de amortizare, ceea ce duce la deduceri mai mari în primii ani și la deduceri mai mici în anii următori.
Pe de altă parte, amortizarea contabilă este utilizată în scopuri de raportare financiară și se bazează pe principiile contabile general acceptate (GAAP). GAAP este un set de standarde contabile care trebuie respectate de companiile cotate la bursă. Amortizarea contabilă se calculează folosind amortizarea liniară, care repartizează costul unui activ în mod egal pe durata sa de viață utilă. Spre deosebire de amortizarea fiscală, amortizarea contabilă nu are ca scop minimizarea impozitelor, ci mai degrabă oferă o imagine mai exactă a sănătății financiare a unei companii.
Evaluarea imobilizărilor necorporale este esențială pentru companiile ale căror active nu sunt fizice, ci mai degrabă intelectuale, cum ar fi brevetele sau recunoașterea mărcii. Evaluarea activelor necorporale poate fi dificilă, deoarece nu există o valoare de piață stabilită. Un evaluator poate utiliza diferite metode pentru a determina valoarea unei imobilizări necorporale, cum ar fi abordarea prin costuri, abordarea prin piață sau abordarea prin venit. Abordarea bazată pe costuri estimează costul de recreare a activului, în timp ce abordarea bazată pe piață compară activul cu active similare de pe piață. Abordarea prin venit estimează fluxurile de numerar viitoare pe care le va genera activul.
În concluzie, înțelegerea diferențelor dintre amortizarea fiscală și cea contabilă, precum și evaluarea imobilizărilor necorporale, este esențială pentru a maximiza randamentul investițiilor. Metodele de amortizare fiscală și contabilă diferă în ceea ce privește calculul și aplicarea lor, în timp ce evaluarea imobilizărilor necorporale este necesară pentru companiile care dețin active necorporale. Prin înțelegerea și utilizarea acestor concepte, companiile pot lua decizii financiare în cunoștință de cauză și își pot optimiza randamentele.