Atunci când încep o afacere, o decizie importantă pe care antreprenorii trebuie să o ia este alegerea tipului de structură de afaceri pe care o vor adopta. Una dintre alegerile populare este un parteneriat, în care două sau mai multe persoane se reunesc pentru a începe o afacere. Într-un parteneriat, profiturile și pierderile sunt împărțite între parteneri și este important să se înțeleagă clar factorii de împărțire a profitului parteneriatului pentru a se asigura că fiecare partener primește o parte echitabilă din profituri.
Contractul de parteneriat ar trebui să prezinte acordul de împărțire a profitului, inclusiv factorii care vor afecta distribuirea profiturilor. Unul dintre cei mai comuni factori este contribuția de capital a fiecărui partener. Partenerii care contribuie cu mai mult capital la afacere pot avea dreptul la o parte mai mare din profituri. Acest lucru se datorează faptului că aceștia și-au asumat un nivel mai ridicat de risc, investind mai mulți bani în afacere. Cu toate acestea, contribuția de capital nu este singurul factor care trebuie luat în considerare atunci când se stabilește împărțirea profitului.
Un alt factor important este nivelul de implicare a fiecărui partener în afacere. Partenerii care sunt implicați activ în operațiunile zilnice ale afacerii pot avea dreptul la o parte mai mare din profituri. Acest lucru se datorează faptului că aceștia contribuie cu timpul și efortul lor la afacere, care sunt la fel de valoroase ca și capitalul. În schimb, partenerii care sunt mai puțin implicați pot avea dreptul la o parte mai mică din profituri.
Contractul de parteneriat ar trebui, de asemenea, să ia în considerare performanța afacerii atunci când se stabilește împărțirea profitului. Dacă afacerea funcționează bine și generează profituri mari, atunci toți partenerii ar trebui să aibă dreptul la o parte mai mare din profituri. Cu toate acestea, dacă afacerea are probleme și înregistrează pierderi, atunci acordul de împărțire a profitului ar trebui să reflecte acest lucru. În acest caz, partenerii pot fi de acord cu o cotă mai mică din profituri sau pot renunța complet la cota lor de profit până când afacerea își revine.
În cele din urmă, acordul de parteneriat ar trebui să prezinte modul în care profiturile vor fi distribuite între parteneri. Există diferite metode de distribuire a profiturilor, inclusiv metoda de distribuire egală, prin care profiturile sunt împărțite în mod egal între toți partenerii, și metoda de distribuire procentuală, prin care profiturile sunt distribuite în funcție de procentul de proprietate al fiecărui partener în afacere. Acordul de parteneriat ar trebui să precizeze în mod clar metoda de distribuire a profitului pentru a evita orice confuzie sau dispute între parteneri.
În concluzie, înțelegerea factorilor de împărțire a profitului în parteneriat este crucială pentru antreprenorii care doresc să înceapă un parteneriat de succes. Acordul de parteneriat ar trebui să prezinte acordul de împărțire a profitului, inclusiv factorii care vor afecta distribuirea profiturilor. Prin luarea în considerare a unor factori precum contribuția la capital, nivelul de implicare, performanța afacerii și metoda de distribuire a profitului, partenerii se pot asigura că fiecare partener primește o parte echitabilă din profituri și că afacerea poate prospera.
Parteneriatul este o structură de afaceri în care două sau mai multe persoane fizice se reunesc pentru a forma o afacere. Există trei factori distincți ai parteneriatului, care sunt următorii:
1. Proprietatea partajată: Într-un parteneriat, toți partenerii împart proprietatea asupra afacerii. Aceasta înseamnă că fiecare partener are un cuvânt de spus în ceea ce privește modul de funcționare a afacerii și participă la profiturile și pierderile acesteia.
2. Profiturile și pierderile partajate: Partenerii unui parteneriat împart profiturile și pierderile afacerii în funcție de procentul de proprietate convenit. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care afacerea înregistrează profit, fiecare partener va primi o parte din acest profit în funcție de procentul de proprietate. În mod similar, în cazul în care afacerea înregistrează o pierdere, fiecare partener va fi responsabil pentru o parte din această pierdere în funcție de procentul său de proprietate.
3. Procesul decizional comun: Într-un parteneriat, toți partenerii au un cuvânt de spus în procesul decizional al afacerii. Acest lucru înseamnă că deciziile importante ale afacerii, cum ar fi angajarea de angajați, realizarea de investiții sau acceptarea de noi clienți, trebuie să fie aprobate de toți partenerii. Acest lucru poate duce uneori la conflicte, dar asigură, de asemenea, că toți partenerii au un cuvânt de spus în direcția afacerii.
Un parteneriat 70 30 este un tip de aranjament de afaceri în care doi parteneri sunt de acord să împartă proprietatea și profiturile într-un anumit raport. Într-un parteneriat 70-30, un partener deține 70% din acțiuni, în timp ce celălalt deține 30%.
În acest tip de parteneriat, partenerul cu participație majoritară (70%) are mai mult control asupra deciziilor și operațiunilor comerciale. Cu toate acestea, ambii parteneri sunt în continuare responsabili pentru obligațiile și datoriile afacerii.
Când vine vorba de distribuirea profiturilor, partenerii împart profiturile în funcție de procentul de proprietate. De exemplu, dacă afacerea obține un profit de 100.000 de dolari într-un an, partenerul majoritar va primi 70.000 de dolari (70% din profit), iar partenerul minoritar va primi 30.000 de dolari (30% din profit).
Este important să rețineți că un parteneriat 70 30 este doar un tip de acord de parteneriat. Parteneriatele pot avea diferite proporții de proprietate, modele de distribuire a profitului și proceduri de luare a deciziilor, în funcție de nevoile și obiectivele specifice ale partenerilor. Este esențial să analizați cu atenție și să documentați toți termenii acordului de parteneriat pentru a vă asigura că ambii parteneri sunt pe aceeași lungime de undă și sunt protejați.