Gestionarea inventarului este un aspect crucial al conducerii unei afaceri de succes. În calitate de proprietar de afacere, trebuie să vă străduiți întotdeauna să vă asigurați că aveți suficiente stocuri pentru a satisface cererea clienților, fără a avea stocuri excesive și a crea o povară financiară. Cu toate acestea, chiar și cu cel mai atent gândit plan de gestionare a stocurilor, este posibil să rămâneți cu un stoc în exces. În astfel de cazuri, este esențial să aveți un plan privind modul de contabilizare a stocurilor rămase.
Primul pas în contabilizarea stocurilor rămase este efectuarea unui audit amănunțit al inventarului. Acest lucru implică efectuarea unei numărători detaliate a tuturor produselor pe care le aveți în stoc, inclusiv a celor care nu s-au vândut atât de repede pe cât se așteptau. Acest lucru vă va permite să aveți o idee exactă despre numărul de produse pe care le aveți în stoc, despre cantitățile care se mișcă încet și despre cele care nu se vând deloc. Odată ce aveți aceste informații, puteți decide care este cea mai bună cale de acțiune de urmat.
O modalitate de a ține cont de stocurile rămase este de a oferi reduceri sau promoții. Această abordare implică oferirea de reduceri sau promoții speciale pentru produsele care nu se vând atât de bine pe cât se așteaptă. Acest lucru va încuraja clienții să cumpere aceste produse, ceea ce va contribui la reducerea cantității de stocuri rămase. Cu toate acestea, este esențial să vă asigurați că nu oferiți reduceri prea mari, deoarece acest lucru poate avea un impact negativ asupra marjelor dumneavoastră de profit.
O altă abordare pentru a contabiliza stocurile rămase este să le donați în scopuri caritabile. Această abordare presupune donarea stocului excedentar către organizații caritabile care îl pot folosi. Acest lucru poate contribui la crearea unei reputații de marcă pozitive pentru afacerea dvs., sprijinind în același timp o cauză bună. Cu toate acestea, este esențial să vă asigurați că produsele pe care le donați sunt în stare bună și îndeplinesc standardele stabilite de organizația caritabilă.
În cele din urmă, puteți lua în considerare posibilitatea de a vă lichida stocurile rămase. Această abordare implică vânzarea stocurilor excedentare către companii terțe de lichidare. Aceste companii vor achiziționa produsele la o rată redusă și apoi le vor revinde altor întreprinderi sau consumatori. Deși este posibil ca această abordare să nu genereze la fel de multe venituri ca și vânzarea produselor la prețul întreg, poate contribui la eliberarea spațiului din inventarul dumneavoastră și la reducerea poverii financiare asociate cu stocurile rămase.
În concluzie, contabilizarea stocurilor rămase este un aspect esențial al gestionării stocurilor. Prin efectuarea unui audit amănunțit al inventarului și prin luarea în considerare a diferitelor abordări prezentate mai sus, puteți contabiliza în mod eficient stocurile rămase și vă puteți maximiza profiturile.
Da, este posibil să puteți anula inventarul nevândut ca pierdere în declarația dumneavoastră de impozit. Suma pe care o puteți anula va depinde de tipul de inventar și de metoda de contabilizare pe care o utilizați.
Dacă utilizați metoda contabilității de angajamente, puteți, în general, să anulați costul stocurilor nevândute la sfârșitul anului, cu condiția ca acestea să fie identificate și evaluate. Cu toate acestea, dacă folosiți metoda contabilității de casă, nu puteți anula costul stocurilor nevândute până când acestea nu sunt efectiv vândute.
Este important de reținut că amortizarea stocurilor poate avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare și a obligațiilor fiscale, așa că este recomandat să vă consultați cu un contabil calificat sau cu un specialist în domeniul fiscal înainte de a efectua orice fel de amortizare. În plus, pot exista limitări sau restricții cu privire la cantitatea de stocuri pe care o puteți anula într-un anumit an, așa că este important să cunoașteți aceste reguli și reglementări.
Înscrierea în jurnal pentru stocul final se face la sfârșitul unei perioade contabile pentru a înregistra valoarea stocurilor care rămân nevândute și care sunt încă în stoc. Stocul final este o cifră importantă pentru întreprinderi, deoarece este utilizată pentru a calcula costul bunurilor vândute (COGS) și profitul brut pentru perioada respectivă.
Înregistrarea în jurnal a inventarului final implică, de obicei, două conturi: contul de inventar și contul de cost al bunurilor vândute (COGS). Înregistrarea se face după cum urmează:
Debit: Contul de stocuri
Credit: Contul COGS
Contul de stocuri este debitat cu valoarea stocului final, care reprezintă costul bunurilor rămase nevândute. Contul COGS este creditat cu aceeași sumă, ceea ce reduce soldul contului și reflectă costul bunurilor care au fost vândute în cursul perioadei.
Este important de reținut că înregistrarea în jurnal a inventarului final se face, de obicei, ca parte a înregistrărilor de regularizare la sfârșitul unei perioade contabile și este utilizată pentru a se asigura că situațiile financiare reflectă cu exactitate valoarea stocurilor și costul bunurilor vândute pentru perioada respectivă.
Nu, stocurile nevândute nu sunt incluse în COGS (Costul bunurilor vândute). COGS se referă la cheltuielile directe suportate pentru producerea și vânzarea unui produs sau serviciu, care includ costul materiilor prime, manopera și alte costuri directe de producție. Pe de altă parte, stocul nevândut face parte din stocul final și este înregistrat ca activ în bilanț până când este vândut.
Atunci când stocul este vândut, costul bunurilor vândute se calculează prin scăderea costului stocului inițial din costul bunurilor achiziționate sau produse în cursul perioadei și prin adăugarea costului forței de muncă directe și a cheltuielilor generale. Din acest calcul rezultă costul bunurilor disponibile pentru vânzare în cursul perioadei. Pentru a determina costurile de producție, costul stocurilor nevândute se scade din costul bunurilor disponibile pentru vânzare.
Prin urmare, stocurile nevândute nu sunt incluse în costurile de producție și sunt contabilizate doar atunci când sunt vândute, moment în care sunt incluse în calculul costurilor de producție.