Pentru a maximiza profitabilitatea, este esențial să înțelegem conceptul de variație bugetară flexibilă a costurilor fixe. Un cost fix se referă la cheltuielile care rămân constante indiferent de nivelul producției sau al vânzărilor. Pe de altă parte, un buget flexibil este cel care se adaptează la schimbările în producție sau vânzări. Abaterea bugetului flexibil cu costuri fixe reprezintă diferența dintre costurile fixe reale și costurile fixe prevăzute în buget într-un buget flexibil.
Variația costului fix din bugetul flexibil poate fi fie favorabilă, fie nefavorabilă. O variație favorabilă apare atunci când costurile fixe reale sunt mai mici decât costurile fixe prevăzute în buget. Acest lucru se poate întâmpla atunci când întreprinderea poate negocia prețuri mai mici pentru materiile prime sau poate reduce costurile generale. O variație nefavorabilă, pe de altă parte, apare atunci când costurile fixe reale sunt mai mari decât costurile fixe prevăzute în buget. Acest lucru se poate întâmpla atunci când există o creștere neașteptată a prețurilor materiilor prime sau când este nevoie să se majoreze salariile angajaților.
Pentru a calcula variația bugetară flexibilă a costurilor fixe, costurile fixe reale se scad din costurile fixe prevăzute în buget. De exemplu, dacă o companie a bugetat 100.000 de dolari pentru costurile fixe și costurile fixe reale au fost de 90.000 de dolari, variația favorabilă ar fi de 10.000 de dolari. Această variație poate fi apoi utilizată pentru a analiza performanța companiei și pentru a identifica domeniile în care pot fi aduse îmbunătățiri.
Un factor important de luat în considerare atunci când se analizează variația bugetului flexibil al costurilor fixe este nivelul producției sau al vânzărilor. Dacă societatea produce sau vinde mai mult decât suma bugetată, costurile fixe vor fi repartizate pe un volum mai mare, ceea ce va duce la o variație favorabilă. În schimb, dacă societatea produce sau vinde mai puțin decât suma prevăzută în buget, costurile fixe vor fi repartizate pe un volum mai mic, ceea ce va duce la o variație nefavorabilă.
În concluzie, înțelegerea variației bugetare flexibile a costurilor fixe este crucială pentru maximizarea profitabilității. Analizând variația, companiile pot identifica domeniile în care costurile pot fi reduse sau gestionate mai eficient. Este important de reținut că această variație trebuie analizată împreună cu alte variații bugetare, cum ar fi variația bugetară flexibilă a costurilor variabile, pentru a obține o imagine completă a performanței financiare a companiei.
Variația bugetului fix se calculează prin compararea rezultatelor efective ale unei întreprinderi cu rezultatele bugetate sau planificate. Pentru a calcula varianța bugetului fix, urmați acești pași:
1. Determinați suma bugetată pentru un anumit articol sau categorie. Aceasta este suma care a fost planificată sau bugetată pentru o anumită perioadă, cum ar fi un trimestru sau un an.
2. Determinați suma reală cheltuită sau câștigată pentru acel articol sau categorie în aceeași perioadă. Aceasta este suma care a fost cheltuită sau câștigată efectiv în timpul perioadei.
3. Scădeți suma reală din suma bugetată. În cazul în care suma reală este mai mare decât suma bugetată, aceasta va duce la o variație favorabilă. În cazul în care suma reală este mai mică decât suma bugetată, aceasta va avea ca rezultat o variație nefavorabilă.
4. Împărțiți diferența la suma bugetată și înmulțițiți-o cu 100 pentru a calcula variația procentuală.
De exemplu, dacă o întreprindere și-a bugetat 10 000 de dolari pentru cheltuieli de publicitate și a cheltuit efectiv 9 000 de dolari, variația bugetului fix se va calcula după cum urmează:
Suma bugetată - Suma reală = abatere
10.000 $ - 9.000 $ = 1.000 $ (abatere favorabilă)
Pentru a calcula abaterea procentuală, împărțiți abaterea la suma bugetată și înmulțiți-o cu 100:
Abatere / Suma bugetată x 100 = Abatere procentuală
1.000 $ / 10.000 $ x 100 = 10% (abatere favorabilă)
Variația bugetului flexibil este un termen utilizat în contabilitate și finanțe care se referă la diferența dintre costurile reale suportate și suma din bugetul flexibil pentru o anumită perioadă. Un buget flexibil ia în considerare modificările nivelului de activitate sau de producție și ajustează bugetul în consecință. Aceasta înseamnă că variația bugetului flexibil poate fi calculată prin compararea costurilor reale suportate cu costurile care ar fi fost suportate dacă pentru elaborarea bugetului s-ar fi utilizat nivelul real de activitate.
Variația bugetului flexibil poate fi utilizată pentru a evalua performanța unei întreprinderi sau organizații. O variație pozitivă indică faptul că costurile reale au fost mai mici decât cele preconizate, ceea ce poate fi un semn de bună gestionare și control al costurilor. Pe de altă parte, o variație negativă indică faptul că costurile reale au fost mai mari decât cele preconizate, ceea ce poate fi un semn de management deficitar sau de cheltuieli neprevăzute.
Este important de reținut că variația bugetului flexibil nu este același lucru cu variația bugetului static. Variația bugetului static compară costurile reale cu bugetul inițial, care nu ia în considerare nicio modificare a nivelului de activitate. Variația bugetului flexibil, pe de altă parte, ajustează bugetul pe baza modificărilor nivelului de activitate, ceea ce îl face o măsură mai precisă a performanței.
În general, înțelegerea și analiza variației bugetului flexibil poate ajuta întreprinderile și organizațiile să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la strategia lor viitoare și la planificarea financiară.
Pentru a calcula costurile fixe într-un buget flexibil, trebuie mai întâi să înțelegeți diferența dintre costurile fixe și cele variabile. Costurile fixe sunt cheltuieli care rămân aceleași indiferent de nivelul producției sau al vânzărilor, cum ar fi chiria, asigurările și salariile. Costurile variabile, pe de altă parte, se modifică în funcție de nivelul producției sau al vânzărilor, cum ar fi materiile prime, utilitățile și comisioanele.
După ce ați identificat costurile fixe, le puteți calcula într-un buget flexibil folosind următoarea formulă:
Costuri fixe = Costuri totale - Costuri variabile
Cu alte cuvinte, puteți scădea costurile variabile din costurile totale pentru a obține costurile fixe. De exemplu, dacă costurile totale pentru luna respectivă au fost de 10.000 de dolari, iar costurile variabile au fost de 6.000 de dolari, costurile fixe vor fi de 4.000 de dolari.
Este important de reținut faptul că bugetele flexibile sunt concepute pentru a se adapta la schimbările de producție sau la nivelul vânzărilor, astfel încât costurile dvs. fixe pot varia în funcție de nivelul de activitate. Acest lucru înseamnă că este posibil să trebuiască să vă recalculați costurile fixe în cazul în care există schimbări semnificative în producție sau vânzări.