Angajații neindemnizați sunt o parte esențială a oricărei organizații, iar contribuția lor la succesul unei companii nu poate fi supraestimată. Cu toate acestea, gestionarea angajaților neexemple poate fi o provocare, mai ales când vine vorba de respectarea legilor privind salariile și orele de lucru. Pentru a se asigura că angajații neexemple sunt tratați în mod corect și în conformitate cu legea, este important ca profesioniștii din domeniul resurselor umane să stabilească orientări clare și eficiente în materie de resurse umane.
Una dintre cele mai importante linii directoare de resurse umane pentru angajații neexemnați este aceea de a se asigura că aceștia sunt plătiți pentru toate orele lucrate. Angajații neindemnizați au dreptul la salariul minim și la plata orelor suplimentare, iar angajatorul are responsabilitatea de a ține o evidență exactă a orelor de lucru ale acestora. Profesioniștii în resurse umane ar trebui să se asigure că angajații neexemple sunt conștienți de drepturile lor și că firma respectă toate legile privind salariile și orele de lucru.
O altă linie directoare importantă de resurse umane pentru angajații neexemnați este de a le oferi descrieri clare ale posturilor. Angajații neexemnați îndeplinesc adesea o varietate de sarcini și poate fi dificil să le definești rolurile și responsabilitățile. Cu toate acestea, furnizarea unor descrieri clare ale posturilor poate ajuta angajații neexemple să își înțeleagă sarcinile și așteptările, ceea ce poate duce la creșterea satisfacției profesionale și a productivității.
Profesioniștii în resurse umane ar trebui, de asemenea, să stabilească linii directoare pentru stabilirea programului de lucru al angajaților neexempleți. Programarea poate fi o provocare semnificativă pentru angajații neindemnizați, în special pentru cei care lucrează cu fracțiune de normă sau cu program neregulat. Profesioniștii în resurse umane ar trebui să colaboreze cu managerii și supervizorii pentru a se asigura că angajații neexemnați sunt programați în mod echitabil și în conformitate cu toate legile privind salariile și orele.
În cele din urmă, profesioniștii în resurse umane ar trebui să le ofere angajaților neexemnați oportunități de formare și dezvoltare. Angajații neexemple au adesea oportunități limitate de avansare, dar oferindu-le oportunități de formare și dezvoltare îi poate ajuta să dobândească noi competențe și să își sporească valoarea pentru organizație. Profesioniștii în resurse umane ar trebui să colaboreze cu managerii și supervizorii pentru a identifica oportunități de formare și dezvoltare care sunt relevante pentru rolurile și responsabilitățile angajaților neexempleți.
În concluzie, orientările eficiente de resurse umane sunt esențiale pentru gestionarea angajaților neexemple. Profesioniștii în resurse umane ar trebui să se asigure că angajații neexemple sunt plătiți în mod echitabil, că li se oferă descrieri clare ale posturilor, că sunt programați în mod echitabil și că li se oferă oportunități de formare și dezvoltare. Urmând aceste orientări, profesioniștii în resurse umane pot contribui la maximizarea potențialului angajaților neexemple și pot sprijini succesul organizației.
HR exempt se referă la posturile dintr-o organizație care sunt scutite de anumite prevederi ale Legii privind standardele de muncă echitabile (Fair Labor Standards Act - FLSA) referitoare la salariul minim, plata orelor suplimentare și alte reglementări privind salariile și orele. Aceste posturi sunt de obicei salariate și sunt considerate a fi de natură profesională, administrativă sau executivă.
Pentru a fi clasificat ca fiind scutit din punct de vedere al resurselor umane, un angajat trebuie să îndeplinească anumite criterii, inclusiv un prag minim de salarizare și îndatoriri profesionale care se concentrează în principal pe gestionarea sau administrarea organizației, precum și pe exercitarea unei judecăți independente și a unei marje de apreciere în luarea deciziilor.
Posturile scutite de HR sunt de obicei ocupate de manageri, supervizori și alți angajați de nivel înalt care sunt responsabili de supravegherea activității altora și de luarea de decizii strategice care au impact asupra organizației în ansamblu. Aceste posturi nu sunt supuse acelorași reglementări privind plata orelor suplimentare și alte reglementări privind salariile și orele de lucru ca și posturile neexceptate, care sunt, de obicei, angajați pe oră.
Este important ca angajatorii să își clasifice în mod corespunzător angajații ca fiind scutiți sau neexemptori pentru a asigura conformitatea cu legile federale și de stat ale muncii, deoarece o clasificare greșită poate avea consecințe juridice și financiare pentru angajator.
Legea privind standardele de muncă echitabile (Fair Labor Standards Act - FLSA) este o lege federală care stabilește salariul minim, plata orelor suplimentare, păstrarea evidenței și standardele privind munca copiilor pentru angajații din Statele Unite. Cele trei componente principale ale FLSA sunt:
1. Salariul minim: FLSA obligă angajatorii să le plătească angajaților lor un salariu minim, care în prezent este stabilit la 7,25 dolari pe oră. Aceasta înseamnă că un angajator nu poate plăti angajaților săi mai puțin decât salariul minim federal, cu excepția cazului în care angajatul este scutit de cerința salariului minim.
2. Plata orelor suplimentare: FLSA obligă angajatorii să le plătească angajaților lor orele suplimentare pentru orice ore lucrate peste 40 de ore într-o săptămână de lucru. Plata orelor suplimentare este calculată la o rată de o dată și jumătate față de rata normală de plată a angajatului. Unii angajați pot fi scutiți de obligația de plată a orelor suplimentare, cum ar fi anumiți salariați.
3. Standardele privind munca copiilor: FLSA interzice angajatorilor să angajeze copii cu vârsta sub 14 ani în locuri de muncă neagricole. De asemenea, aceasta stabilește restricții privind orele și tipurile de muncă pe care le pot efectua copiii cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani.
În general, Fair Labor Standards Act (Legea privind standardele de muncă echitabile) este un act legislativ important care îi protejează pe lucrători împotriva practicilor de muncă neloiale și garantează că aceștia primesc o compensație echitabilă pentru munca lor.
Angajații neexempleți sunt de obicei plătiți cu ora și au dreptul să primească plata orelor suplimentare pentru orice ore lucrate peste 40 într-o săptămână de lucru. Aceștia sunt, de asemenea, supuși cerințelor privind salariul minim și altor legi ale muncii, cum ar fi reglementările privind pauzele de masă și de odihnă. Angajatorii sunt obligați să țină o evidență exactă a orelor lucrate și a ratelor de plată ale angajaților neexemptori. Angajații neindemnizați sunt, în general, eligibili pentru beneficii cum ar fi asigurarea de sănătate, timp liber plătit și planuri de pensionare. În schimb, angajații scutiți sunt plătiți cu un salariu și sunt scutiți de legile privind orele suplimentare și salariul minim, dar trebuie să îndeplinească anumite criterii legate de sarcinile și responsabilitățile postului. Este important ca angajatorii să clasifice în mod corespunzător angajații ca fiind scutiți sau neexemple pentru a asigura conformitatea cu legile muncii și pentru a evita problemele legale.