Managementul stocurilor este un aspect crucial al oricărei afaceri. Acesta reprezintă procesul de supraveghere a fluxului de bunuri și servicii de la punctul de origine până la punctul de consum. Pentru a ține pasul cu cererile clienților și pentru a menține profitabilitatea, întreprinderile trebuie să dispună de un sistem solid de gestionare a stocurilor. Există două abordări principale ale gestionării stocurilor: gestionarea internă a stocurilor și externalizarea gestionării stocurilor către o companie terță. Fiecare abordare are avantajele și dezavantajele sale, iar întreprinderile trebuie să ia în considerare nevoile și resursele lor specifice atunci când decid ce cale să urmeze.
Gestiunea internă a stocurilor presupune ca angajații din cadrul întreprinderii să fie responsabili de gestionarea stocurilor. Avantajul acestei abordări este că angajații au o înțelegere profundă a operațiunilor afacerii și a cererilor clienților, ceea ce poate duce la o mai bună prognoză și la o gestionare mai precisă a stocurilor. În plus, gestionarea internă a inventarului permite un control mai mare asupra inventarului, deoarece angajații se află la fața locului și pot răspunde rapid la orice problemă care apare.
Cu toate acestea, gestionarea internă a stocurilor necesită, de asemenea, resurse semnificative, inclusiv timp, bani și personal. Întreprinderile trebuie să investească în tehnologia și formarea necesară pentru a gestiona eficient inventarul. În plus, angajații pot fi suprasolicitați dacă sunt responsabili de mai multe sarcini, ceea ce duce la erori și ineficiență.
Gestionarea externalizată a inventarului implică angajarea unei companii terțe pentru a gestiona inventarul. Avantajul acestei abordări este că întreprinderile pot valorifica expertiza și resursele companiei terțe, ceea ce poate duce la o gestionare mai eficientă și mai precisă a inventarului. În plus, externalizarea gestionării stocurilor eliberează angajații pentru a se concentra pe alte aspecte ale afacerii.
Cu toate acestea, externalizarea gestionării stocurilor vine, de asemenea, cu propriul set de provocări. Întreprinderile pot avea mai puțin control asupra gestionării stocurilor, deoarece este posibil ca societatea terță să nu aibă aceeași înțelegere a operațiunilor afacerii și a cererilor clienților. În plus, externalizarea gestionării stocurilor poate fi costisitoare și poate necesita un contract pe termen lung.
În cele din urmă, decizia de a utiliza gestiunea internă sau externalizată a stocurilor depinde de o varietate de factori, inclusiv de dimensiunea afacerii, de complexitatea operațiunilor și de resursele disponibile. Întreprinderile trebuie să își evalueze cu atenție nevoile și resursele înainte de a lua o decizie. În unele cazuri, o abordare hibridă poate fi cea mai bună opțiune, cu unele aspecte ale gestionării stocurilor gestionate la nivel intern și altele externalizate către o companie terță. Indiferent de abordarea adoptată, gestionarea eficientă a stocurilor este esențială pentru succesul afacerii.
Da, companiile sunt obligate să își numere inventarul. Acest lucru se datorează faptului că inventarul este considerat un activ semnificativ pentru orice afacere, iar valoarea inventarului poate avea un mare impact asupra situațiilor financiare ale unei companii. Prin urmare, este important ca societățile să își contabilizeze cu exactitate inventarul prin numărători periodice. Frecvența acestor numărători poate varia în funcție de tipul de inventar și de industrie, dar, în general, se recomandă ca societățile să efectueze numărători fizice ale inventarului cel puțin o dată pe an. În plus, companiile pot utiliza, de asemenea, sisteme și software de gestionare a stocurilor pentru a ține evidența nivelurilor și mișcărilor de inventar pe parcursul anului. Numărătoarea exactă a stocurilor este crucială pentru raportarea financiară și procesele decizionale ale unei companii.
Numărătoarea ciclică și inventarul fizic sunt două metode de gestionare a stocurilor utilizate în întreprinderi. Principala diferență dintre cele două constă în frecvența și nivelul de detaliere a acestora.
Numărarea ciclică este un proces de numărare regulată a unei părți din inventar, în mod periodic, cum ar fi zilnic, săptămânal sau lunar. Frecvența numărării ciclice depinde de mărimea și complexitatea inventarului. Scopul inventarierii ciclice este de a identifica și de a corecta erorile din documentele de inventariere prin numărarea unui număr mic de articole la un moment dat. Acest proces permite verificări mai frecvente ale nivelurilor de inventar, ceea ce ajută la menținerea unor evidențe de inventar precise.
Inventarul fizic, pe de altă parte, este un proces de numărare și verificare a tuturor obiectelor de inventar dintr-o întreprindere la un singur moment dat. Acesta se efectuează de obicei la sfârșitul unui an fiscal sau al unui trimestru financiar și implică oprirea temporară a operațiunilor pentru a număra și reconcilia nivelurile de inventar. Inventarul fizic necesită un nivel mai ridicat de detaliere, deoarece implică numărarea fiecărui articol din inventar și este adesea un proces care necesită mai mult timp.
O altă diferență între numărarea ciclică și inventarierea fizică este nivelul de întrerupere a operațiunilor de afaceri. Numărătoarea ciclică poate fi efectuată rapid și nu necesită o întrerupere a operațiunilor comerciale, în timp ce inventarierea fizică poate dura mai multe zile și poate necesita o întrerupere temporară a operațiunilor.
În general, numărătoarea ciclică este o metodă de gestionare a stocurilor mai frecventă și mai puțin perturbatoare, în timp ce inventarul fizic este o metodă de gestionare a stocurilor mai detaliată și mai cuprinzătoare. Ambele metode au avantajele și dezavantajele lor, iar întreprinderile pot alege pe care dintre ele să o folosească în funcție de nevoile și circumstanțele lor specifice.