Inventar versus stoc: Ce trebuie să știți

Atunci când conduceți o afacere, termenii "inventar" și "stoc" sunt adesea utilizați în mod interschimbabil. Cu toate acestea, există diferențe importante între cele două, pe care fiecare proprietar de afacere ar trebui să le cunoască. Înțelegerea distincțiilor vă poate ajuta să vă urmăriți produsele mai eficient și să luați decizii mai bune cu privire la gestionarea stocurilor.

Inventarul se referă la bunurile pe care o afacere le are la dispoziție la un anumit moment dat. Acesta poate include produse finite, materii prime și articole în curs de execuție. Inventarul este o parte crucială a oricărei afaceri care se ocupă cu produse fizice, deoarece reprezintă valoarea activelor companiei. Urmărirea nivelurilor de inventar este esențială pentru gestionarea fluxului de numerar și pentru prezicerea vânzărilor viitoare.

Stocul, pe de altă parte, este un termen mai general care se poate referi la o varietate de instrumente financiare. În contextul afacerilor, stocurile se referă, de obicei, la acțiunile companiei care sunt tranzacționate public pe piața bursieră. Cumpărarea de acțiuni ale unei companii permite investitorilor să dețină o parte din afacere și să primească o parte din profituri. Spre deosebire de stocuri, acțiunile nu reprezintă un activ fizic pe care o întreprindere îl poate utiliza sau vinde direct.

O diferență esențială între inventar și acțiuni este că inventarul este tangibil, în timp ce acțiunile sunt intangibile. Acest lucru înseamnă că inventarul poate fi atins, numărat și mutat fizic, în timp ce stocul există doar ca un concept financiar. O altă distincție importantă este aceea că stocul reprezintă un cost pentru întreprindere, în timp ce acțiunile reprezintă proprietatea asupra întreprinderii. Stocurile sunt achiziționate cu scopul de a fi vândute cu profit, în timp ce acțiunile sunt achiziționate cu speranța de a obține un randament al investiției prin dividende sau prin aprecierea capitalului.

Atunci când gestionați stocurile și acțiunile afacerii dumneavoastră, este important să țineți cont de aceste diferențe. În timp ce inventarul reprezintă un activ tangibil pe care îl puteți utiliza pentru a genera venituri, acțiunile sunt un concept mai abstract care reprezintă proprietatea asupra companiei. Înțelegând aceste distincții și urmărind cu atenție nivelul stocurilor, puteți lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la modul în care să gestionați activele afacerii dvs. și să vă maximizați profiturile.

FAQ
Care sunt cele 4 tipuri de inventar?

Există, în general, patru tipuri de inventar pe care o afacere le poate deține:

1. Inventarul de materii prime: Acest tip de inventar include toate materialele care sunt necesare pentru fabricarea unui produs. De exemplu, dacă o companie produce mobilă, inventarul de materii prime ar include lemn, lipici, șuruburi, cuie etc.

2. Inventarul de lucrări în curs de execuție: Acest tip de inventar include toate produsele parțial finalizate care se află încă în procesul de producție. Acesta include materialele care sunt în curs de a fi transformate în produse finite.

3. Stocuri de produse finite: După cum sugerează și numele, acest tip de inventar include toate produsele finite care sunt gata de vânzare. De exemplu, dacă o companie produce mobilă, stocul de produse finite ar include toate scaunele, mesele și alte articole de mobilier finalizate care sunt gata de vânzare.

4. Inventarul de întreținere, reparații și exploatare (MRO): Acest tip de inventar include toate materialele care sunt necesare pentru întreținerea mașinilor, echipamentelor și a altor active care sunt utilizate în procesul de producție. Printre exemplele de inventar MRO se numără lubrifianții, materialele de curățare și piesele de schimb.

Înțelegerea diferitelor tipuri de inventar este esențială pentru ca o întreprindere să își gestioneze eficient inventarul. Ținând evidența fiecărui tip de inventar, o întreprindere se poate asigura că are la dispoziție cantitatea potrivită de inventar la momentul potrivit, ceea ce poate contribui la minimizarea risipei, la reducerea costurilor și la îmbunătățirea satisfacției clienților.

Care este diferența dintre stocul de închidere și inventar?

Stocul de închidere și inventarul sunt doi termeni care sunt utilizați în mod obișnuit în contabilitate și în lumea afacerilor. Deși sunt înrudiți, ei au semnificații și scopuri diferite.

Inventarul se referă la cantitatea totală de bunuri sau produse pe care o afacere le are la dispoziție la un moment dat. Acesta include atât produsele finite care sunt gata să fie vândute, cât și materiile prime și produsele în curs de execuție care sunt folosite pentru a crea produsele finite. Stocul este o componentă crucială a operațiunilor unei întreprinderi, deoarece reprezintă activele în care o întreprindere a investit și pe care se bazează pentru a genera venituri.

Pe de altă parte, stocul de închidere se referă în mod specific la valoarea stocurilor pe care o întreprindere le deține la sfârșitul unei anumite perioade contabile. Această valoare se calculează luând costul total al stocului, scăzând orice articole care au fost vândute în cursul perioadei și luând în considerare orice articole care au fost adăugate la stoc în cursul perioadei.

Principala diferență între inventar și stocul de închidere este că inventarul este un termen mai larg care se referă la toate bunurile și materialele pe care o întreprindere le are în stoc, în timp ce stocul de închidere este un termen mai specific care se referă doar la valoarea inventarului la sfârșitul unei perioade contabile. În plus, în timp ce stocul este o măsură continuă, care se schimbă în mod constant pe măsură ce bunurile sunt adăugate și vândute, stocul de închidere este o imagine instantanee a stocului la un moment dat.

Pe scurt, în timp ce stocul reprezintă valoarea totală a bunurilor și materialelor unei întreprinderi, stocul de închidere se referă în mod specific la valoarea acelui stoc la sfârșitul unei anumite perioade contabile. Ambele sunt măsuri importante ale activelor unei întreprinderi și pot furniza informații valoroase pentru raportarea financiară și luarea deciziilor.