În orice afacere, există diferite tipuri de părți interesate care joacă un rol crucial în succesul acesteia. În timp ce părțile interesate primare sunt cele care au un interes direct în afacere, cum ar fi investitorii și clienții, iar părțile interesate secundare sunt cele care afectează în mod indirect afacerea, cum ar fi furnizorii și angajații, există o altă categorie de părți interesate care este la fel de importantă - părțile interesate terțiare.
Părțile interesate terțiare sunt cele care nu sunt implicate direct în afacere, dar acțiunile lor pot avea un impact asupra acesteia. Aceștia sunt de obicei externi organizației și includ autoritățile de reglementare, agențiile guvernamentale și comunitățile locale. Aceste părți interesate sunt adesea trecute cu vederea, dar pot juca un rol semnificativ în modelarea succesului pe termen lung al unei întreprinderi.
De exemplu, organismele de reglementare, cum ar fi Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) și Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA), au un impact semnificativ asupra operațiunilor întreprinderilor. Aceste agenții pot stabili orientări și reglementări care pot avea un impact asupra proceselor de producție, a lanțului de aprovizionare și a strategiilor de marketing ale întreprinderilor. Nerespectarea acestor reglementări poate duce la amenzi mari și la daune de reputație.
În mod similar, comunitățile locale pot avea, de asemenea, un impact asupra întreprinderilor. O afacere care este percepută ca fiind dăunătoare pentru mediu sau pentru comunitate se poate confrunta cu proteste, boicoturi și publicitate negativă. Pe de altă parte, o întreprindere care este văzută ca un cetățean corporativ responsabil poate beneficia de o publicitate pozitivă, de creșterea vânzărilor și de loialitatea clienților.
Prin urmare, este esențial ca întreprinderile să identifice și să se implice cu părțile interesate terțiare. Acest lucru implică înțelegerea nevoilor, preocupărilor și așteptărilor acestora și elaborarea de strategii pentru a le aborda. Procedând astfel, întreprinderile pot construi relații puternice cu părțile interesate terțiare, pot reduce riscurile și își pot îmbunătăți reputația.
În concluzie, părțile interesate terțiare joacă un rol crucial în succesul pe termen lung al întreprinderilor. Deși este posibil ca aceștia să nu fie implicați direct în operațiunile întreprinderii, acțiunile lor pot avea un impact semnificativ. Prin urmare, este important ca întreprinderile să identifice și să se implice cu părțile interesate terțiare pentru a construi relații solide, pentru a atenua riscurile și pentru a-și îmbunătăți reputația.
În planificarea și strategia de afaceri, părțile interesate se referă la orice persoană, grup sau organizație care are un interes sau o preocupare în ceea ce privește succesul unei companii. Există, în general, patru tipuri de părți interesate:
1. Părțile interesate interne: Acestea sunt persoane sau grupuri din cadrul companiei care au un interes direct în succesul acesteia, cum ar fi angajații, managerii și acționarii.
2. Părțile interesate externe: Acestea sunt persoane sau organizații din afara companiei care au un interes direct sau indirect în succesul acesteia, cum ar fi clienții, furnizorii și creditorii.
3. Părțile interesate conectate: Acestea sunt persoane sau organizații care au o legătură indirectă cu întreprinderea, cum ar fi comunitățile locale, agențiile guvernamentale și grupurile industriale.
4. Părțile interesate autonome: Acestea sunt persoane sau organizații care nu au o legătură directă cu întreprinderea, dar care pot avea totuși un impact asupra succesului acesteia, cum ar fi grupurile de protecție a mediului sau a drepturilor omului.
Este important ca întreprinderile să identifice și să se implice cu toate părțile interesate pentru a construi relații puternice și a asigura succesul pe termen lung. Înțelegând nevoile și preocupările fiecărui grup de părți interesate, companiile pot lua decizii în cunoștință de cauză și pot crea strategii care aduc beneficii tuturor părților implicate.
În planificarea și strategia de afaceri, părțile interesate sunt persoane sau grupuri care au un interes în acțiunile, deciziile și rezultatele companiei. Există, de obicei, trei părți interesate primare în orice afacere, care sunt:
1. Clienții: Clienții sunt cea mai importantă parte interesată în orice afacere. Ei reprezintă sursa de venituri și motivul pentru care există compania. Obiectivul principal al oricărei întreprinderi este de a crea valoare pentru clienții săi, oferindu-le produse sau servicii care să le satisfacă nevoile și așteptările.
2. 2. Angajații: Angajații sunt coloana vertebrală a oricărei afaceri. Aceștia sunt responsabili pentru livrarea produselor și serviciilor către clienți. Obiectivul principal al oricărei întreprinderi este de a crea un mediu de lucru pozitiv care să îi motiveze și să le permită angajaților săi să dea tot ce au mai bun.
3. Acționarii: Acționarii sunt proprietarii companiei. Aceștia își investesc banii în afacere și se așteaptă la un randament al investiției lor. Obiectivul principal al oricărei întreprinderi este de a crea valoare pentru acționarii săi prin generarea de profituri și creșterea valorii investiției lor.
Alte părți interesate pot include furnizorii, guvernul, comunitățile și mediul înconjurător. Cu toate acestea, aceste trei părți interesate principale ar trebui să fie întotdeauna în centrul oricărei planificări și strategii de afaceri.
Termenul "proprietar terțiar" nu este utilizat în mod obișnuit în contextul planificării și strategiei de afaceri. Cu toate acestea, în anumite contexte, se poate referi la o persoană sau la o entitate care deține o participație de nivel trei în cadrul unei companii sau al unui activ.
În cele mai multe cazuri, interesele de proprietate într-o întreprindere sau într-un activ sunt împărțite în niveluri primar, secundar și terțiar. Proprietarul primar este, de obicei, persoana sau entitatea care deține cea mai mare participație, cum ar fi un acționar majoritar sau un proprietar unic. Proprietarul secundar poate deține o participație mai mică, cum ar fi un acționar minoritar sau un partener într-un parteneriat. Proprietarul terțiar ar deține apoi o participație și mai mică, cum ar fi un partener limitat într-un parteneriat limitat sau un membru al unui SRL cu mai mulți membri.
Este demn de remarcat faptul că termenii specifici utilizați pentru a descrie nivelurile de proprietate pot varia în funcție de context și de tipul de afacere sau de activ în cauză. De exemplu, în contextul proprietății imobiliare, proprietarul principal poate fi proprietarul principal (persoana sau entitatea care deține titlul de proprietate), în timp ce proprietarul secundar poate fi titularul ipotecii. Proprietarul terțiar poate fi apoi un investitor care deține o participație într-un fond de investiții imobiliare (REIT) care deține o parte din proprietate.
În general, conceptul de proprietate terțiară nu este o componentă centrală a planificării și strategiei de afaceri și este mai probabil să apară în contexte juridice sau financiare specifice.