În calitate de angajator, este responsabilitatea dvs. legală să vă asigurați că angajații dvs. sunt plătiți în conformitate cu legea. Există multe legi privind salarizarea care reglementează plata salariilor, a impozitelor și a beneficiilor și este important să înțelegeți aceste legi pentru a evita problemele juridice și penalitățile financiare.
Legea privind standardele de muncă echitabile (Fair Labor Standards Act - FLSA) este una dintre cele mai importante legi privind salarizarea din Statele Unite. Această lege stabilește salariul minim, plata orelor suplimentare și cerințele de păstrare a evidenței pentru angajatori. În conformitate cu FLSA, angajatorii sunt obligați să plătească angajaților neexceptați cel puțin salariul minim federal, care este în prezent de 7,25 dolari pe oră. De asemenea, angajatorii trebuie să plătească orele suplimentare angajaților neexemptori care lucrează mai mult de 40 de ore într-o săptămână de lucru, la o rată de cel puțin o dată și jumătate mai mare decât rata normală de plată.
O altă lege importantă privind salarizarea este Legea privind securitatea veniturilor din pensii ale angajaților (ERISA), care reglementează planurile de beneficii ale angajaților. În conformitate cu ERISA, angajatorii trebuie să le furnizeze angajaților anumite informații despre planurile lor de beneficii, inclusiv informații despre caracteristicile planului, finanțare și dobândirea drepturilor. De asemenea, angajatorii trebuie să respecte diverse cerințe de raportare și de divulgare și trebuie să se asigure că planurile lor de beneficii respectă anumite standarde.
În plus față de aceste legi federale privind salarizarea, există, de asemenea, legi statale și locale privind salarizarea pe care angajatorii trebuie să le respecte. De exemplu, multe state au propriile legi privind salariul minim, care sunt mai mari decât salariul minim federal. De asemenea, angajatorii trebuie să se conformeze cerințelor de reținere la sursă a impozitelor de stat și locale și trebuie să se asigure că plătesc suma corectă de impozite pe salarii.
Pentru a asigura conformitatea cu legile privind salarizarea, este important să aveți un sistem de salarizare bun. Acest sistem ar trebui să includă o evidență precisă, audituri periodice de salarizare și o comunicare clară cu angajații cu privire la salariile și beneficiile lor. De asemenea, angajatorii ar trebui să ceară sfatul unor profesioniști din domeniul juridic și financiar pentru a se asigura că își îndeplinesc toate obligațiile legale.
În concluzie, gestionarea salarizării este un aspect complex și important al conducerii unei afaceri. Angajatorii trebuie să respecte o varietate de legi federale, statale și locale privind salarizarea, iar nerespectarea acestora poate duce la probleme juridice și sancțiuni financiare. Prin înțelegerea acestor legi și implementarea unui bun sistem de salarizare, angajatorii se pot asigura că își îndeplinesc obligațiile legale și că oferă salarii corecte și exacte angajaților lor.
În cazul în care un angajat nu este plătit în ziua de salariu, primul pas este de a verifica cu angajatorul sau cu departamentul de salarizare pentru a identifica problema. Pot exista diverse motive pentru care nu se primește plata, cum ar fi o întârziere în procesare sau o eroare în sistemul de salarizare. Este important să comunicați problema cu autoritatea competentă și să o rezolvați cât mai curând posibil.
Dacă angajatorul nu reușește să plătească angajatul în ziua de salariu, în ciuda faptului că este conștient de problemă, aceasta poate fi considerată o încălcare a legislației muncii. Într-un astfel de caz, angajatul poate depune o plângere la departamentul de muncă în cauză sau poate lua măsuri legale împotriva angajatorului. De asemenea, angajatul poate fi îndreptățit să recupereze orice salariu neplătit, penalități și dobânzi, în conformitate cu legislația muncii.
Este crucial atât pentru angajatori, cât și pentru angajați să își înțeleagă drepturile și responsabilitățile în ceea ce privește procesele de salarizare și de plată. Angajatorii trebuie să asigure plata la timp și cu exactitate a angajaților lor, în timp ce angajații trebuie să își urmărească cu sârguință orele și salariile pentru a evita discrepanțele. Comunicarea eficientă, documentarea și respectarea legislației muncii pot contribui la evitarea problemelor legate de plăți și la promovarea unui mediu de lucru sănătos.
Angajații salariați sunt de obicei scutiți de anumite legi ale muncii care se aplică angajaților cu ora. Legea privind standardele de muncă echitabile (Fair Labor Standards Act - FLSA) este o lege federală care stabilește standarde pentru salariul minim, plata orelor suplimentare și alte practici de angajare. Conform FLSA, angajații scutiți nu au dreptul la plata orelor suplimentare dacă lucrează mai mult de 40 de ore pe săptămână. Cu toate acestea, ei trebuie să primească un salariu care să respecte cerințele privind salariul minim și trebuie să îndeplinească anumite sarcini de serviciu care sunt considerate scutite de FLSA.
În plus față de legile federale, fiecare stat poate avea propriile legi privind angajații salariați. Unele state pot avea cerințe mai mari privind salariul minim sau reguli diferite pentru plata orelor suplimentare. Este important ca angajatorii să fie conștienți atât de legile federale, cât și de cele de stat, pentru a se asigura că sunt în conformitate.
De asemenea, angajatorii trebuie să fie atenți să nu clasifice greșit angajații ca fiind scutiți atunci când aceștia nu îndeplinesc criteriile stabilite de FLSA. Clasificarea greșită poate duce la acțiuni în justiție și sancțiuni pentru angajatori. Este important să revizuiți sarcinile postului și să vă asigurați că angajații sunt clasificați în mod corespunzător ca fiind scutiți sau neexempt.
În general, legile din jurul angajaților salariați se concentrează pe asigurarea faptului că aceștia sunt plătiți corect pentru munca lor și că angajatorii respectă liniile directoare stabilite de FLSA și de legile de stat.
Legea privind standardele de muncă echitabile (Fair Labor Standards Act - FLSA) este o lege federală care stabilește salariul minim, plata orelor suplimentare, păstrarea evidenței și standardele privind munca copiilor, care afectează lucrătorii cu normă întreagă și cu fracțiune de normă din sectorul privat și din administrațiile federale, de stat și locale. Cele 3 componente principale ale FLSA sunt:
1. Salariul minim: FLSA stabilește un salariu minim federal pe care angajatorii trebuie să îl plătească angajaților acoperiți. Începând cu 24 iulie 2009, salariul minim federal este de 7,25 dolari pe oră. Cu toate acestea, unele state și localități au propriile rate ale salariului minim, care sunt mai mari decât rata federală.
2. Plata orelor suplimentare: FLSA obligă angajatorii să plătească angajaților acoperiți plata orelor suplimentare la o rată de cel puțin o dată și jumătate față de rata normală a salariului pentru toate orele lucrate peste 40 de ore într-o săptămână de lucru. FLSA stabilește, de asemenea, reguli pentru determinarea a ceea ce se consideră "ore lucrate" în scopul calculării orelor suplimentare.
3. Protecția muncii copiilor: FLSA stabilește reguli pentru angajarea minorilor cu vârsta sub 18 ani. De exemplu, FLSA interzice minorilor cu vârsta sub 14 ani să lucreze în majoritatea locurilor de muncă, interzice minorilor cu vârsta sub 16 ani să lucreze în anumite ocupații periculoase și limitează numărul de ore pe care minorii cu vârsta sub 18 ani le pot lucra într-o zi sau săptămână.