Metoda punerii în echivalență este o tehnică contabilă populară folosită de companii pentru a contabiliza investițiile lor în alte companii. Conform metodei punerii în echivalență, investitorul înregistrează partea sa din venitul sau pierderea netă a entității în care a investit în propriile situații financiare. De asemenea, investitorul înregistrează ajustări ale valorii contabile a investiției pe baza modificărilor activelor nete ale entității în care a investit. În acest articol, ne vom concentra asupra înregistrărilor în jurnal în metoda punerii în echivalență pentru contabilizarea investițiilor.
Atunci când un investitor dobândește o parte semnificativă din acțiunile ordinare ale unei entități în care a investit, acesta înregistrează investiția ca activ în bilanțul său. Apoi, investitorul înregistrează partea sa din venitul net sau din pierderea netă a entității în contul său de profit și pierdere. Pentru a face acest lucru, investitorul trebuie să își calculeze cota sa din venitul net sau din pierderea netă a entității în care a investit înmulțind venitul net sau pierderea netă a entității în care a investit cu procentul său de participare.
De exemplu, să presupunem că societatea A deține 40% din acțiunile ordinare ale societății B. Dacă societatea B raportează un venit net de 100 000 USD pentru anul respectiv, societatea A va înregistra 40 000 USD (100 000 USD x 40 %) ca parte a sa din venitul net în contul său de profit și pierdere.
În plus față de înregistrarea cotei sale din venitul net sau din pierderea netă a entității în care a investit, investitorul trebuie să ajusteze, de asemenea, valoarea contabilă a investiției pe baza modificărilor activelor nete ale entității în care a investit. Această ajustare este necesară pentru a reflecta cota investitorului din profiturile sau pierderile nerepartizate ale entității în care s-a investit.
De exemplu, dacă societatea B raportează un venit net de 100 000 de dolari pentru anul respectiv și plătește 20 000 de dolari sub formă de dividende, profitul său nerepartizat va crește cu 80 000 de dolari. Societatea A trebuie să înregistreze o ajustare a contului său de investiții pentru a reflecta partea sa din creșterea profitului nerepartizat. Dacă valoarea contabilă a investiției societății A a fost de 200.000 USD înainte de ajustare, aceasta ar trebui să crească cu 32.000 USD (80.000 USD x 40%), ajungând la 232.000 USD.
Pe de altă parte, dacă societatea B raportează o pierdere netă de 100 000 USD pentru anul respectiv și plătește 20 000 USD sub formă de dividende, profitul său nerepartizat va scădea cu 120 000 USD. Societatea A trebuie să înregistreze o ajustare a contului său de investiții pentru a reflecta partea sa din scăderea profitului nerepartizat. Dacă valoarea contabilă a investiției societății A a fost de 200.000 USD înainte de ajustare, aceasta ar trebui să scadă cu 48.000 USD (120.000 USD x 40%), ajungând la 152.000 USD.
În concluzie, metoda punerii în echivalență pentru contabilizarea investițiilor este un instrument util pentru societățile care au investiții semnificative în alte societăți. Prin înregistrarea cotei sale din venitul sau pierderea netă a entității în care a investit și prin ajustarea valorii contabile a investiției pe baza modificărilor activelor nete ale entității în care a investit, investitorul poate reflecta cu exactitate valoarea investiției sale în situațiile sale financiare. Societățile trebuie să fie diligente în ceea ce privește ținerea evidenței contabile și să se asigure că își contabilizează cu exactitate investițiile folosind metoda punerii în echivalență.
Capitalul propriu se referă la participația reziduală în activele unei întreprinderi după deducerea pasivelor acesteia, cunoscută și sub numele de capital propriu al proprietarului sau al acționarilor. Înregistrarea în jurnal pentru capitalurile proprii depinde de tranzacția sau evenimentul specific care afectează conturile de capitaluri proprii ale întreprinderii.
De exemplu, în cazul în care o societate emite acțiuni ordinare în schimbul unor sume de bani, înregistrarea în jurnal ar fi următoarea:
Debit Cont de numerar - Pentru a înregistra intrările de numerar rezultate din emisiunea de acțiuni ordinare
Credit Cont de acțiuni ordinare - Pentru a înregistra emisiunea de acțiuni ordinare către acționari
Dacă o societate declară un dividend acționarilor săi, înregistrarea în jurnal ar fi:
Dacă o societate declară un dividend acționarilor săi, înregistrarea în jurnal ar fi:
Debit Cont de profituri nerepartizate - Pentru a reduce soldul profiturilor nerepartizate cu valoarea dividendului declarat
Credit Cont de dividende de plătit - Pentru a înregistra pasivul pentru dividendele care urmează să fie plătite acționarilor
Dacă o societate obține un venit net în cursul unei perioade, înregistrarea în jurnal ar fi:
În general, orice tranzacție care afectează conturile de capitaluri proprii ale unei întreprinderi necesită o înregistrare în jurnal pentru a înregistra modificările din aceste conturi. Este important să se mențină înregistrări exacte și actualizate ale tuturor tranzacțiilor de capitaluri proprii pentru a reflecta în mod corespunzător poziția financiară a întreprinderii.
Când vine vorba de înregistrarea conturilor de investiții în contabilitate, există câțiva pași cheie care trebuie urmați. Iată o prezentare generală a procesului:
1. Determinați natura contului de investiții - Înainte de a putea înregistra un cont de investiții în contabilitate, trebuie să înțelegeți ce tip de cont este acesta. Este o investiție în acțiuni, o investiție în obligațiuni sau altceva? Diferitele tipuri de investiții vor avea cerințe contabile diferite și este posibil să trebuiască să fie înregistrate în mod diferit.
2. Creați un cont nou în sistemul dvs. de contabilitate - Odată ce știți cu ce tip de cont de investiții aveți de-a face, va trebui să creați un cont nou în sistemul dvs. de contabilitate pentru a-l urmări. Majoritatea sistemelor de contabilitate au un "Plan de conturi" care vă permite să creați conturi noi pentru diferite tipuri de active, pasive, venituri și cheltuieli.
3. Înregistrați investiția inițială - Următorul pas este să înregistrați investiția inițială în cont. Acest lucru va implica debitarea contului de investiții și creditarea contului de numerar (presupunând că ați folosit numerar pentru a achiziționa investiția). Suma pe care o înregistrați trebuie să fie prețul de achiziție al investiției.
4. Înregistrați modificările valorii investiției - Pe măsură ce valoarea contului dvs. de investiții se modifică în timp, va trebui să înregistrați aceste modificări în sistemul dvs. contabil. Dacă valoarea investiției crește, va trebui să creditați contul de investiții și să debitați un cont de "câștiguri din investiții". În cazul în care valoarea investiției scade, va trebui să debitați contul de investiții și să alimentați un cont de "pierderi din investiții".
5. Înregistrați orice dividende sau dobânzi obținute - Dacă contul dumneavoastră de investiții plătește dividende sau dobânzi, va trebui să înregistrați aceste tranzacții în sistemul dumneavoastră contabil. De obicei, veți credita contul de investiții și veți debita un cont de "venituri din dividende" sau "venituri din dobânzi".
În general, înregistrarea conturilor de investiții în contabilitate poate fi un proces complex, mai ales dacă aveți de-a face cu mai multe tipuri de investiții sau cu investiții care au cerințe contabile complexe. Este important să aveți o înțelegere solidă a principiilor contabile și să folosiți un sistem contabil fiabil pentru a asigura înregistrarea exactă și la timp a tranzacțiilor de investiții.