Marja de exploatare și marja brută de producție sunt doi parametri financiari importanți pe care întreprinderile îi folosesc pentru a evalua rentabilitatea. În timp ce ambele sunt măsuri ale sănătății financiare a unei companii, ele diferă în ceea ce privește accentul lor și factorii care contribuie la acestea.
Marja brută de producție, cunoscută și sub numele de marja brută de profit, este o măsură a profitabilității unei companii care arată câți bani rămân după ce costul bunurilor vândute (COGS) este dedus din veniturile totale. Cu alte cuvinte, este procentul din venituri care îi rămâne unei companii pentru a acoperi alte cheltuieli, cum ar fi salariile, chiria și marketingul. Marja brută de producție se calculează prin împărțirea profitului brut la veniturile totale și înmulțirea cu 100. Formula pentru marja brută de producție este următoarea:
Pe de altă parte, marja de exploatare este o măsură a rentabilității operațiunilor comerciale de bază ale unei companii. Aceasta arată cât de eficientă este o companie în generarea de venituri de exploatare din veniturile sale, după ce se iau în considerare toate cheltuielile de exploatare, inclusiv costurile de producție, costurile generale și cheltuielile administrative și generale. Marja de exploatare se calculează prin împărțirea veniturilor din exploatare la veniturile totale și înmulțirea cu 100. Formula pentru marja de exploatare este următoarea:
O diferență esențială între marja brută de producție și marja de exploatare este domeniul lor de aplicare. Marja brută de fabricație se concentrează exclusiv pe costul bunurilor vândute, în timp ce marja de exploatare ia în considerare toate cheltuielile unei companii legate de operațiunile sale comerciale de bază. Acest lucru înseamnă că marja de exploatare oferă o imagine mai cuprinzătoare a rentabilității și eficienței globale a unei companii.
O altă diferență între cei doi indicatori este reprezentată de factorii care îi influențează. Marja brută de producție este influențată de costul bunurilor vândute și de prețul de vânzare al produselor. Dacă o companie își poate reduce costurile de producție, menținând în același timp prețul de vânzare, marja brută de producție va crește. Marja de exploatare, pe de altă parte, este influențată de toate cheltuielile unei companii, inclusiv de costurile fixe, cum ar fi chiria și salariile. Pentru a-și îmbunătăți marja de exploatare, o societate trebuie să găsească modalități de a-și reduce cheltuielile globale sau de a-și crește veniturile.
În concluzie, marja brută de producție și marja de exploatare sunt ambele parametri financiari importanți pe care întreprinderile îi folosesc pentru a evalua rentabilitatea. Deși au asemănări, cum ar fi faptul că sunt exprimate ca procent și că măsoară profitabilitatea, ele diferă în ceea ce privește accentul pe care îl pun și factorii care contribuie la acestea. Înțelegerea diferenței dintre acești doi parametri poate ajuta întreprinderile să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la finanțele lor și să dezvolte strategii pentru a-și îmbunătăți rentabilitatea.
Marja de exploatare este o măsurătoare financiară care măsoară profitabilitatea unei companii prin calcularea procentului din venituri care rămâne după deducerea tuturor cheltuielilor directe și indirecte legate de producția și vânzarea de bunuri sau servicii. În industria prelucrătoare, o bună marjă de exploatare poate varia în funcție de diverși factori, inclusiv de tipul de produse fabricate, de mărimea companiei, de nivelul concurenței și de condițiile economice.
Cu toate acestea, în general, o bună marjă de exploatare pentru companiile de producție se situează de obicei între 10% și 20%. Aceasta înseamnă că pentru fiecare dolar de venit generat, compania poate păstra între 10 și 20 de cenți ca profit după ce toate cheltuielile sunt plătite. În general, o companie cu o marjă de exploatare mai mare este considerată a fi mai profitabilă și mai eficientă, deoarece este mai în măsură să își acopere costurile și să genereze profituri.
Este demn de remarcat faptul că marjele de exploatare pot varia semnificativ în funcție de industrie, unele sectoare având marje mai mari decât altele. De exemplu, sectorul tehnologic tinde să aibă marje de exploatare mai mari decât sectorul manufacturier, din cauza costurilor mai mici asociate cu dezvoltarea și distribuția de software în comparație cu fabricarea produselor fizice.
În cele din urmă, ceea ce constituie o marjă de exploatare bună pentru o companie de producție va depinde de o serie de factori unici pentru afacerea respectivă, inclusiv mărimea companiei, produsele pe care le produce și condițiile de piață în care operează.
Un alt nume pentru marja de exploatare este marja profitului de exploatare. Marja de exploatare este un coeficient de rentabilitate care măsoară cât de mult profit obține o companie din operațiunile sale după deducerea cheltuielilor de exploatare. Ea se calculează prin împărțirea venitului din exploatare (veniturile minus cheltuielile de exploatare) la veniturile totale și exprimarea rezultatului sub formă de procent. Marja de profit din exploatare este un indicator financiar cheie care ajută investitorii și analiștii să evalueze eficiența operațională și profitabilitatea unei companii. Ea oferă o imagine mai clară a sănătății financiare a unei companii decât o simplă analiză a veniturilor sau a venitului net, deoarece ia în considerare costurile și cheltuielile de exploatare ale companiei. Marjele de exploatare ridicate sunt, în general, privite ca indicatori pozitivi ai sănătății financiare a unei companii, în timp ce marjele scăzute pot indica ineficiență sau probleme în gestionarea costurilor.
În finanțe, marja se referă la valoarea garanției (de obicei numerar sau titluri de valoare) pe care un investitor trebuie să o depună pentru a deschide și a menține o poziție pe un instrument financiar, cum ar fi o acțiune, o obligațiune sau un contract futures. Există trei tipuri principale de marjă:
1. Marja inițială: Aceasta este valoarea garanției solicitate de un broker sau de o bursă înainte ca un investitor să poată deschide o nouă poziție. Marja inițială asigură faptul că investitorul dispune de suficiente fonduri pentru a acoperi orice pierderi potențiale care pot apărea ca urmare a unor mișcări adverse ale pieței.
2. Marja de întreținere: Odată ce o poziție a fost deschisă, investitorul trebuie să mențină un anumit nivel de marjă pentru a menține poziția deschisă. Aceasta este cunoscută sub numele de marjă de menținere. În cazul în care valoarea poziției scade sub marja de menținere, investitorului i se poate cere să depună fonduri suplimentare pentru a menține poziția sau riscă să fie închisă de către broker sau bursă.
3. Marja de variație: În cele din urmă, marja de variație reprezintă valoarea garanției care trebuie depusă pentru a acoperi orice pierderi care au apărut de la deschiderea poziției. Aceasta se calculează de obicei zilnic și asigură că investitorul dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi orice pierderi care pot apărea ca urmare a fluctuațiilor pieței. Marja de variație este, de asemenea, cunoscută ca marjă de evaluare la piață, deoarece reflectă valoarea de piață curentă a poziției.