Când vine vorba de gestionarea unei afaceri, unul dintre cele mai importante aspecte este menținerea unui flux de numerar sănătos. Acest lucru înseamnă să ai suficienți bani la îndemână pentru a acoperi cheltuielile, a plăti facturile și a investi în oportunități de creștere. Două componente cheie ale fluxului de numerar al unei companii sunt stocurile de mărfuri și conturile de încasat. Dar care dintre ele are mai multă lichiditate?
Stocul de mărfuri se referă la bunurile pe care o companie le are în stoc și pe care intenționează să le vândă clienților. Acestea pot include materii prime, lucrări în curs de execuție și produse finite. Pe de altă parte, creanțele reprezintă banii pe care clienții îi datorează companiei pentru bunurile sau serviciile deja livrate.
În ceea ce privește lichiditatea, creanțele sunt, în general, considerate mai lichide decât stocurile de mărfuri. Acest lucru se datorează faptului că creanțele reprezintă bani care sunt datorate companiei și care pot fi încasați relativ repede. În schimb, vânzarea stocurilor de mărfuri poate dura ceva timp, iar societatea poate fi nevoită să ofere reduceri sau alte stimulente pentru a vinde produsele.
Un alt factor care trebuie luat în considerare este natura afacerii. De exemplu, este posibil ca o companie care vinde bunuri perisabile să aibă nevoie să își mute rapid stocurile de mărfuri, ceea ce le face mai puțin lichide decât conturile de creanțe. În mod similar, o companie care se bazează în mare măsură pe vânzările pe credit poate avea un volum mai mare de creanțe, ceea ce le face mai lichide decât stocurile de mărfuri.
De asemenea, merită remarcat faptul că atât stocul de mărfuri, cât și creanțele pot fi transformate în numerar relativ repede, dacă este necesar. De exemplu, o companie poate fi în măsură să își vândă stocurile la un preț redus sau să ofere stimulente clienților pentru a-și plăti creanțele mai devreme.
În cele din urmă, lichiditatea stocurilor de mărfuri și a creanțelor va depinde de o serie de factori, inclusiv de natura afacerii, de volumul vânzărilor și de capacitatea companiei de a-și gestiona eficient fluxul de numerar. Prin înțelegerea lichidității acestor două componente cheie, întreprinderile pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la gestionarea fluxului lor de numerar și pot lucra pentru a obține un succes pe termen lung.
Există câteva elemente care sunt considerate a fi mai lichide decât conturile de încasat. Acest lucru se datorează faptului că creanțele reprezintă bani care sunt datorate unei companii de către clienții săi și, uneori, poate dura ceva timp pentru a colecta aceste fonduri. Câteva exemple de elemente care sunt mai lichide decât creanțele includ numerarul, titlurile de valoare tranzacționabile și investițiile pe termen scurt. Numerarul este considerat cel mai lichid activ, deoarece poate fi utilizat cu ușurință pentru a achita datoriile sau pentru a face achiziții. Titlurile de valoare tranzacționabile, cum ar fi acțiunile și obligațiunile, pot fi, de asemenea, vândute cu ușurință pentru a obține numerar. Investițiile pe termen scurt, cum ar fi bonurile de trezorerie, sunt, de asemenea, considerate foarte lichide, deoarece pot fi convertite cu ușurință în numerar. În general, nivelul de lichiditate al unui activ depinde de cât de ușor poate fi convertit în numerar fără a suferi pierderi semnificative.
Cea mai lichidă formă de stoc este stocul de produse finite. Bunurile finite sunt produse care au finalizat procesul de fabricație și sunt gata de vânzare către clienți. Deoarece stocul de produse finite este în forma sa finală și este gata de vânzare, acesta poate fi transformat rapid în numerar dacă există o cerere pentru produsul respectiv. Acest lucru îl face să fie cea mai lichidă formă de stoc.
Pe de altă parte, stocul de materii prime este cea mai puțin lichidă formă de stoc, deoarece acestea nu au fost încă prelucrate și nu pot fi vândute în starea lor actuală. Stocurile de produse în curs de execuție sunt în curs de fabricație și nu sunt încă pregătite pentru vânzare, deci sunt mai puțin lichide decât stocurile de produse finite, dar mai lichide decât stocurile de materii prime.
În concluzie, lichiditatea stocurilor depinde de stadiul în care se află în procesul de fabricație. Stocurile de produse finite sunt cele mai lichide, urmate de stocurile de producție în curs de execuție și apoi de stocurile de materii prime.
Cel mai lichid activ este numerarul. Numerarul poate fi ușor și rapid convertit în alte active, cum ar fi bunuri sau servicii, fără nicio pierdere de valoare. Alte active foarte lichide sunt titlurile de valoare tranzacționabile, cum ar fi acțiunile și obligațiunile, deoarece acestea pot fi vândute cu ușurință pe piața liberă în schimbul de numerar. Cu toate acestea, chiar și titlurile de valoare tranzacționabile pot să nu fie la fel de lichide ca numerarul, deoarece poate exista o întârziere în vânzarea lor sau o pierdere de valoare din cauza fluctuațiilor pieței. Pe scurt, numerarul este cel mai lichid activ, deoarece poate fi utilizat cu ușurință și imediat pentru a achiziționa alte active sau pentru a achita datoriile.
Da, creanțele sunt considerate o parte a lichidităților în contabilitate și în evidența contabilă. Lichiditatea se referă la disponibilitatea activelor lichide care pot fi convertite în numerar rapid și ușor. Conturile de încasat sunt sumele datorate de clienți unei companii pentru bunuri sau servicii care au fost furnizate pe credit. Se așteaptă ca aceste sume să fie încasate într-o perioadă scurtă de timp, de obicei între 30 și 90 de zile.
Deoarece creanțele reprezintă banii datorați unei companii, acestea pot fi transformate în numerar relativ repede și ușor. Acest lucru le face să facă parte din activele circulante ale unei companii, care sunt activele care pot fi ușor convertite în numerar în decurs de un an. Activele circulante sunt o parte importantă a lichidității unei companii, deoarece acestea oferă companiei resursele de care are nevoie pentru a-și îndeplini obligațiile pe termen scurt și pentru a-și plăti facturile la timp.
Pe scurt, creanțele sunt considerate o parte a lichidităților în contabilitate și în evidența contabilă, deoarece reprezintă un activ curent care poate fi ușor transformat în numerar.