Raportarea financiară este o componentă esențială a oricărei organizații și este esențial să se înțeleagă clar modul în care diferitele situații financiare sunt interconectate. Una dintre cele mai importante relații care trebuie înțeleasă este legătura dintre registrul general și fluxul de numerar. Registrul general este sursa principală de informații pentru raportarea financiară și este utilizat pentru a pregăti situația fluxurilor de numerar, care oferă o perspectivă asupra lichidităților și gestionării numerarului unei companii.
Marele registru general este o înregistrare a tuturor tranzacțiilor financiare ale unei companii și include toate conturile care au impact asupra situațiilor financiare. Acesta include active, pasive, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli. Registrul general este utilizat pentru a pregăti contul de profit și pierdere, bilanțul și situația fluxurilor de numerar. Contul de profit și pierdere prezintă veniturile și cheltuielile unei companii pe o anumită perioadă, în timp ce bilanțul prezintă activele, pasivele și capitalurile proprii ale unei companii la un anumit moment dat. Situația fluxurilor de numerar prezintă intrările și ieșirile de numerar pe o anumită perioadă și oferă o perspectivă asupra lichidităților și gestionării numerarului unei societăți.
Situația fluxurilor de trezorerie se întocmește cu ajutorul informațiilor din registrul general și prezintă sursele și utilizările de numerar pentru o societate pe o anumită perioadă. Situația fluxurilor de numerar este împărțită în trei secțiuni: activități de exploatare, activități de investiții și activități de finanțare. Activitățile de exploatare includ intrările și ieșirile de numerar legate de operațiunile comerciale principale ale unei companii, cum ar fi vânzarea de produse sau servicii. Activitățile de investiții includ intrările și ieșirile de numerar legate de investițiile unei societăți, cum ar fi achiziționarea sau vânzarea de proprietăți, instalații și echipamente. Activitățile de finanțare includ intrările și ieșirile de numerar legate de finanțarea unei societăți, cum ar fi emiterea sau rambursarea de datorii sau de capitaluri proprii.
Cartea mare și situația fluxurilor de trezorerie sunt interconectate, iar modificările din una dintre ele pot avea un impact asupra celeilalte. De exemplu, dacă o companie înregistrează o vânzare pe credit, venitul este înregistrat în registrul general, dar intrarea de numerar nu este înregistrată până când clientul nu plătește. Acest lucru poate avea un impact asupra situației fluxurilor de numerar, deoarece aceasta va arăta o scădere a numerarului din activitățile de exploatare până când clientul plătește. În mod similar, în cazul în care o societate achiziționează echipamente noi, ieșirea de numerar este înregistrată în secțiunea activităților de investiții din situația fluxurilor de numerar, dar impactul asupra registrului general este înregistrat în secțiunea activelor din bilanț.
În concluzie, registrul general și situația fluxurilor de numerar sunt componente esențiale ale raportării financiare și este esențial să se înțeleagă relația dintre cele două. Cartea mare este sursa principală de informații pentru situațiile financiare, iar situația fluxurilor de trezorerie oferă informații despre lichiditățile și gestionarea numerarului unei societăți. Înțelegerea modului în care modificările din registrul general influențează situația fluxurilor de numerar poate ajuta companiile să ia decizii financiare mai bune și să își gestioneze mai eficient fluxul de numerar.
Bilanțul și situația fluxurilor de numerar sunt două situații financiare importante utilizate în contabilitate și în evidența contabilă.
Bilanțul oferă o imagine instantanee a poziției financiare a unei companii la un anumit moment dat. Acesta prezintă activele, datoriile și capitalurile proprii ale companiei. Activele sunt resursele pe care compania le deține, cum ar fi numerar, stocuri și proprietăți. Pasivele sunt datoriile societății, cum ar fi împrumuturile și conturile de plătit. Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual în activele societății după deducerea pasivelor.
Pe de altă parte, situația fluxurilor de numerar prezintă intrările și ieșirile de numerar pe o anumită perioadă. Acesta oferă informații despre lichiditatea societății, poziția de numerar și capacitatea de a genera numerar din operațiuni. Situația fluxurilor de numerar este împărțită în trei secțiuni: activități de exploatare, activități de investiții și activități de finanțare.
Relația dintre bilanț și situația fluxurilor de numerar constă în faptul că situația fluxurilor de numerar este derivată din bilanț. Situația fluxurilor de trezorerie utilizează informațiile din bilanț pentru a calcula variațiile numerarului și ale echivalentelor de numerar pe parcursul perioadei.
De exemplu, secțiunea activităților de exploatare din situația fluxurilor de trezorerie începe cu venitul net din contul de profit și pierdere, care este apoi ajustat în funcție de elementele fără numerar, cum ar fi amortizarea și modificările capitalului circulant. Capitalul de lucru se calculează folosind informații din bilanț, cum ar fi conturile de încasat, conturile de plătit și stocurile.
Prin urmare, bilanțul și situația fluxurilor de trezorerie sunt interdependente și furnizează informații importante despre sănătatea și performanța financiară a unei companii. O modificare a unei situații poate avea un impact asupra celeilalte situații și este esențial să se înțeleagă ambele situații pentru a lua decizii financiare în cunoștință de cauză.
Fluxul de numerar și inventarul au o relație directă în lumea contabilității și a evidenței contabile. Fluxul de numerar este suma de bani care intră și iese dintr-o afacere, în timp ce inventarul este reprezentat de bunurile sau produsele pe care o afacere le are în stoc pentru a le vinde clienților.
Inventarul afectează fluxul de numerar, deoarece blochează resursele unei întreprinderi. Atunci când o întreprindere achiziționează stocuri, aceasta își reduce soldul de numerar cu valoarea achiziției. Atunci când stocul este vândut, soldul de numerar al întreprinderii crește cu valoarea vânzării. Prin urmare, momentul achizițiilor și vânzărilor de stocuri poate avea un impact semnificativ asupra fluxului de numerar al unei întreprinderi.
În cazul în care o întreprindere achiziționează prea multe stocuri, aceasta poate cauza probleme cu fluxul de numerar, deoarece blochează resurse care ar putea fi utilizate în alte scopuri, cum ar fi plata facturilor sau investițiile în întreprindere. Pe de altă parte, dacă o afacere are prea puține stocuri, este posibil să rateze oportunități de vânzare și să nu genereze suficient numerar.
Pe scurt, relația dintre fluxul de numerar și stocuri este aceea că stocurile afectează fluxul de numerar prin reducerea soldului de numerar atunci când sunt cumpărate și creșterea acestuia atunci când sunt vândute. Prin urmare, întreprinderile trebuie să își echilibreze nivelul stocurilor pentru a optimiza fluxul de numerar și a menține o situație financiară sănătoasă.