Finanțarea extrabilanțieră este un termen care se referă la un set de practici financiare care sunt concepute pentru a menține datoriile în afara bilanțului unei companii. Deși această practică poate ajuta o companie să își îmbunătățească poziția financiară, ea poate crea, de asemenea, riscuri pentru investitori și creditori. În acest articol, vom examina mai îndeaproape ce este finanțarea în afara bilanțului, cum funcționează și care sunt implicațiile potențiale.
Finanțarea în afara bilanțului poate lua mai multe forme, dar de obicei implică tranzacții care nu apar în bilanțul unei companii. Aceste tranzacții pot include contracte de leasing, asocieri în participație și alte acorduri în care o companie nu este singurul proprietar sau operator al unui activ. Menținând aceste tranzacții în afara bilanțului, o companie își poate reduce datoriile raportate și își poate îmbunătăți ratele financiare.
Unul dintre cele mai comune tipuri de finanțare în afara bilanțului este leasingul operațional. Acestea sunt acorduri prin care o companie închiriază un activ de la o altă parte, cum ar fi o clădire sau un echipament, în loc să îl cumpere direct. În cadrul unui contract de leasing operațional, locatarul nu înregistrează activul sau obligația de leasing în bilanțul său. În schimb, el înregistrează plățile de leasing ca o cheltuială în contul său de profit și pierdere.
Un alt tip de finanțare în afara bilanțului este reprezentat de asocierile în participație. În cadrul unei asocieri în participație, două sau mai multe companii își pun în comun resursele pentru a întreprinde o anumită activitate comercială, cum ar fi dezvoltarea unui nou produs sau intrarea pe o nouă piață. Deoarece asocierea în participație este o entitate juridică separată, societățile implicate nu includ activele sau pasivele acesteia în bilanțurile lor.
În timp ce finanțarea în afara bilanțului poate fi un instrument util pentru ca societățile să își gestioneze poziția financiară, aceasta poate crea, de asemenea, riscuri pentru investitori și creditori. Deoarece tranzacțiile extrabilanțiere nu sunt prezentate în bilanțul unei societăți, este posibil ca investitorii și creditorii să nu aibă o imagine completă a poziției financiare a societății. Acest lucru poate îngreuna evaluarea exactă a profilului de risc al societății și luarea unor decizii de investiții sau de creditare în cunoștință de cauză.
În concluzie, finanțarea în afara bilanțului este o practică financiară care permite companiilor să mențină anumite datorii în afara bilanțului lor. Deși acest lucru poate contribui la îmbunătățirea poziției financiare a unei companii, poate crea, de asemenea, riscuri pentru investitori și creditori. Ca atare, este important ca investitorii și creditorii să evalueze cu atenție tranzacțiile extrabilanțiere ale unei societăți și să ia în considerare implicațiile potențiale atunci când iau decizii de investiții sau de creditare.
Afară de bilanț se referă la tranzacții sau activități financiare care nu sunt înregistrate în bilanțul unei companii. Aceste tranzacții pot implica utilizarea unor entități cu scop special (SPE) sau a altor instrumente financiare care nu sunt evidențiate în bilanț. Acestea pot include elemente precum contractele de leasing, asocierile în participație și alte forme de finanțare care nu sunt înregistrate ca pasive sau active în bilanț.
Activitățile extrabilanțiere pot oferi companiilor flexibilitate în cadrul acordurilor de finanțare și le pot ajuta să gestioneze riscurile. Cu toate acestea, ele pot, de asemenea, îngreuna obținerea de către investitori și analiști a unei imagini complete a sănătății financiare a unei companii. În unele cazuri, activitățile extrabilanțiere pot fi, de asemenea, utilizate pentru a ascunde datoriile sau alte obligații financiare față de părțile interesate.
Autoritățile de reglementare și consiliile pentru standarde de contabilitate au stabilit reguli și orientări pentru a se asigura că activitățile extrabilanțiere sunt prezentate și contabilizate în mod corespunzător. Acest lucru contribuie la asigurarea transparenței și responsabilității în raportarea financiară și reduce riscul de fraudă sau de denaturare. Societățile sunt obligate să prezinte orice activități în afara bilanțului în situațiile lor financiare și să furnizeze informații suplimentare despre aceste tranzacții în notele de subsol la situațiile lor financiare.
Finanțarea extrabilanțieră se referă la un tip de finanțare prin care o societate obține capital fără a reflecta tranzacția în bilanțul său. Aceasta înseamnă că societatea nu raportează datoria sau activul în situațiile sale financiare. În schimb, tranzacția este raportată în notele la situațiile financiare, care este un document separat care însoțește situațiile financiare.
Pe de altă parte, finanțarea în bilanț se referă la un tip de finanțare care este reflectat în bilanțul unei companii. Aceasta înseamnă că societatea raportează datoria sau activul în situațiile sale financiare, care sunt întocmite în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP).
Printre exemplele de finanțare în afara bilanțului se numără leasingul operațional, asocierile în participație și securitizarea. În cazul unui leasing operațional, societatea închiriază un activ pentru o perioadă de timp, iar plățile de leasing sunt înregistrate ca o cheltuială în contul de profit și pierdere al societății. Cu toate acestea, activul în sine nu este raportat în bilanț. În cadrul unei asocieri în participație, două sau mai multe societăți își pun în comun resursele pentru a întreprinde un proiect, iar asocierea în participație este raportată în notele la situațiile financiare. În cazul securitizării, o societate își vinde activele, cum ar fi creanțele, unei entități cu scop special, care emite titluri de valoare garantate de aceste active. Societatea primește numerar din vânzarea activelor, dar tranzacția nu este raportată în bilanț.
În general, finanțarea în afara bilanțului poate fi un instrument util pentru ca societățile să obțină capital și să își gestioneze obligațiile financiare. Cu toate acestea, poate fi, de asemenea, riscantă, deoarece poate ascunde adevărata poziție financiară a unei companii și poate îngreuna evaluarea solvabilității acesteia de către investitori și creditori. Este important ca societățile să prezinte tranzacțiile extrabilanțiere în situațiile lor financiare și în notele la situațiile financiare, astfel încât investitorii și creditorii să poată lua decizii în cunoștință de cauză.