Un bilanț clasificat este un instrument esențial care ajută investitorii, creditorii și proprietarii de afaceri să înțeleagă poziția financiară a unei companii. Un bilanț, în general, este un instantaneu al sănătății financiare a unei companii, care prezintă activele, datoriile și capitalurile proprii la un moment dat. Un bilanț clasificat clasifică aceste elemente în categorii curente și pe termen lung, oferind o imagine mai detaliată a poziției financiare a unei companii.
Secțiunea de active a unui bilanț clasificat enumeră de obicei elementele în ordinea lichidității. Cele mai lichide active, sau cele care pot fi transformate rapid în numerar, sunt enumerate primele. Acestea includ numerarul și echivalentele de numerar, cum ar fi conturile de economii și investițiile pe termen scurt. Titlurile de valoare tranzacționabile și creanțele sunt, de asemenea, enumerate de obicei ca active circulante. Activele pe termen lung, cum ar fi imobilizările corporale, sunt enumerate după activele curente.
Secțiunea de pasive a unui bilanț clasificat clasifică, de asemenea, elementele în categorii curente și pe termen lung. Pasivele curente includ elemente care trebuie plătite în termen de un an, cum ar fi conturile de plătit, împrumuturile pe termen scurt și cheltuielile angajate. Pasivele pe termen lung, cum ar fi ipotecile și obligațiunile de plătit, sunt enumerate după pasivele curente.
Secțiunea de capitaluri proprii a unui bilanț clasificat reprezintă interesul rezidual în activele unei companii după deducerea pasivelor. Această secțiune include, de obicei, acțiunile ordinare, profiturile nerepartizate și capitalul vărsat suplimentar.
În plus față de categoriile de mai sus, un bilanț clasificat poate include și alte elemente, cum ar fi impozitele amânate, amortizarea acumulată și activele necorporale. Aceste elemente oferă o perspectivă suplimentară asupra poziției financiare a unei societăți și sunt adesea impuse de standardele contabile.
Un bilanț clasificat este un instrument valoros pentru înțelegerea poziției financiare a unei companii. El oferă o imagine mai detaliată a activelor, pasivelor și capitalurilor proprii ale unei societăți, clasificându-le în categorii pe termen scurt și pe termen lung. Înțelegând elementele constitutive ale unui bilanț clasificat, investitorii, creditorii și proprietarii de afaceri pot lua decizii mai informate cu privire la sănătatea financiară a unei companii.
Categoriile de active de pe un bilanț includ, de obicei, active curente, active pe termen lung și active necorporale.
Activele curente sunt active care se preconizează că vor fi transformate în numerar în termen de un an sau mai puțin. Exemple de active circulante includ numerar și echivalente de numerar, creanțe, stocuri și cheltuieli plătite în avans.
Activele pe termen lung, cunoscute și sub denumirea de active imobilizate, sunt active care se preconizează că vor aduce beneficii unei societăți timp de mai mult de un an. Exemple de active pe termen lung includ imobilizările corporale (PP&E), investițiile și efectele de primit pe termen lung.
Imobilizările necorporale sunt active care nu au o formă fizică, dar care au totuși valoare pentru o companie. Printre exemplele de active necorporale se numără brevetele, mărcile comerciale, drepturile de autor și fondul comercial.
Este important de reținut că categoriile de active din bilanț pot varia în funcție de industria și de companie. În plus, unele companii pot alege să adauge categorii sau subcategorii suplimentare pentru a reflecta cu mai multă acuratețe activele lor.
Un bilanț este o situație financiară care prezintă poziția financiară a unei întreprinderi la un anumit moment dat. Acesta prezintă activele, datoriile și capitalurile proprii ale companiei. Clasificările conturilor care sunt prezentate într-un bilanț pot fi clasificate în linii mari în trei categorii: active, pasive și capitaluri proprii.
1. Activele: Activele sunt resurse pe care o companie le deține sau le controlează și care se așteaptă să furnizeze beneficii economice viitoare. Ele sunt clasificate în două categorii: active circulante și active imobilizate.
a) Activele curente: Activele circulante sunt acele active care pot fi transformate în numerar în termen de un an sau de un ciclu de exploatare. Printre exemplele de active circulante se numără numerarul și echivalentele de numerar, creanțele, stocurile și cheltuielile plătite în avans.
b) Active imobilizate: Activele imobilizate sunt active care nu pot fi convertite în numerar în termen de un an sau de un ciclu de exploatare. Exemple de active imobilizate includ imobilizări corporale, investiții în active pe termen lung și imobilizări necorporale.
2. Pasive: Pasivele sunt obligații pe care o societate le datorează altora și care se așteaptă să fie decontate în viitor. Ele sunt, de asemenea, clasificate în două categorii: pasive curente și pasive pe termen lung.
a) Datorii curente: Datoriile curente sunt acele obligații care se așteaptă să fie decontate în decurs de un an sau de un ciclu de exploatare. Exemple de datorii curente includ conturile de plătit, împrumuturile pe termen scurt și cheltuielile angajate.
b) Datorii pe termen lung: Datoriile pe termen lung sunt obligații care nu se așteaptă să fie decontate în decurs de un an sau de un ciclu de exploatare. Printre exemplele de datorii pe termen lung se numără împrumuturile pe termen lung, obligațiunile de plătit și datoriile privind impozitul amânat.
3. Capitaluri proprii: Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele unei societăți după deducerea pasivelor sale. Acesta este clasificat în două categorii: capitaluri proprii și profituri nerepartizate.
a) Capitalul adus: Capitalul adus reprezintă valoarea capitalului care a fost adus de către acționarii sau proprietarii societății.
b) Rezultatul reportat: Rezultatul reportat reprezintă profiturile care au fost obținute de societate și care nu au fost distribuite sub formă de dividende acționarilor.
În concluzie, un bilanț oferă o imagine instantanee a poziției financiare a unei companii la un moment dat, prezentând activele, pasivele și capitalurile proprii. Clasificarea conturilor prezentate în bilanț este reprezentată de active, pasive și capitaluri proprii, care sunt împărțite în subcategorii în funcție de natura lor și de momentul preconizat al decontării.