Acțiunile proprii sunt un termen utilizat pentru a descrie acțiunile proprii ale unei companii care au fost răscumpărate de către aceasta. Aceste acțiuni pot fi reemise sau retrase, în funcție de preferințele companiei. În lumea contabilității, există mai multe metode de cost diferite care pot fi utilizate pentru a contabiliza acțiunile proprii. Acest articol va explora unele dintre cele mai frecvent utilizate metode de cost și modul în care acestea afectează situațiile financiare ale unei companii.
Prima metodă de calculație a costurilor este metoda First-In, First-Out (FIFO). Această metodă presupune că acțiunile care au fost răscumpărate primele sunt primele acțiuni care vor fi reemise sau retrase. Conform acestei metode, costul celor mai vechi acțiuni este utilizat pentru a calcula costul acțiunilor de trezorerie. Metoda FIFO este o metodă simplă de contabilizare a acțiunilor de trezorerie și este utilizată în mod obișnuit de multe societăți.
Metoda Last-In, First-Out (LIFO) este o altă metodă de calcul al costului utilizată pentru contabilizarea acțiunilor de trezorerie. Această metodă pornește de la premisa că acțiunile care au fost răscumpărate ultimele sunt primele acțiuni care vor fi reemise sau retrase. Conform acestei metode, costul celor mai recente acțiuni este utilizat pentru a calcula costul acțiunilor de trezorerie. Metoda LIFO este mai puțin utilizată decât metoda FIFO, dar poate fi totuși un instrument util pentru unele societăți.
Metoda mediei ponderate este o metodă de calcul a costului care ia în considerare costul mediu al tuturor acțiunilor care au fost răscumpărate. Conform acestei metode, costul acțiunilor de trezorerie se calculează prin împărțirea costului total al tuturor acțiunilor la numărul total de acțiuni răscumpărate. Metoda mediei ponderate este o metodă de cost utilă pentru societățile care răscumpără acțiuni la prețuri diferite de-a lungul timpului.
Metoda identificării specifice este o metodă de cost care permite unei societăți să atribuie un cost specific fiecărei acțiuni de trezorerie pe baza costului real al acțiunii în momentul răscumpărării. Această metodă necesită ca o societate să țină o evidență detaliată a costului fiecărei acțiuni de trezorerie, ceea ce poate necesita mult timp și poate fi costisitor. Metoda identificării specifice este cea mai precisă metodă de contabilizare a costurilor pentru acțiunile proprii, dar este și cea mai complexă.
În concluzie, există mai multe metode de cost diferite care pot fi utilizate pentru contabilizarea acțiunilor proprii. Alegerea metodei de calcul a costurilor poate avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare ale unei companii, astfel încât este important să se înțeleagă avantajele și dezavantajele fiecărei metode. Companiile ar trebui să aleagă metoda de cost care se potrivește cel mai bine nevoilor lor și care oferă cea mai exactă reprezentare a poziției lor financiare.
Cea mai utilizată metodă de contabilizare a acțiunilor proprii este metoda costului. Conform acestei metode, acțiunile proprii sunt înregistrate la costul lor, care reprezintă suma plătită pentru răscumpărarea acțiunilor de pe piață. Costul acțiunilor de trezorerie este raportat ca o deducere din capitalurile proprii în bilanț.
Atunci când acțiunile de trezorerie sunt revândute pe piață, diferența dintre prețul de vânzare și cost este recunoscută ca un câștig sau o pierdere în contul de profit și pierdere. Dacă prețul de vânzare este mai mare decât costul, acesta este recunoscut ca un câștig, iar dacă prețul de vânzare este mai mic decât costul, acesta este recunoscut ca o pierdere.
Este important de reținut că metoda costului nu este singura metodă de contabilizare a acțiunilor de trezorerie. Există, de asemenea, metoda valorii nominale, care înregistrează acțiunile de trezorerie la valoarea lor nominală în loc de cost. Cu toate acestea, metoda costului este cea mai utilizată și este preferată de majoritatea societăților, deoarece oferă o imagine mai exactă a costului real al acțiunilor de trezorerie.
Metoda costului este cea mai frecvent utilizată pentru contabilizarea acțiunilor de trezorerie. Conform acestei metode, acțiunile de trezorerie sunt înregistrate la costul de achiziție, care reprezintă prețul plătit pentru răscumpărarea acțiunilor. Costul acțiunilor de trezorerie este dedus din totalul capitalurilor proprii ale societății din bilanț.
Atunci când acțiunile proprii sunt revândute pe piață, diferența dintre prețul de vânzare și costul de achiziție este înregistrată ca un câștig sau o pierdere în contul de profit și pierdere. În cazul în care prețul de vânzare este mai mare decât costul de achiziție, diferența este înregistrată ca un câștig, iar în cazul în care prețul de vânzare este mai mic decât costul de achiziție, diferența este înregistrată ca o pierdere.
Este important de reținut că acțiunile proprii nu conferă drepturi de vot sau dividende și nu sunt considerate un activ al societății. În schimb, ele sunt contabilizate ca o reducere a capitalurilor proprii sau ca un cont de contra-capital.
Acțiunile proprii sunt un termen utilizat în contabilitate pentru a descrie acțiunile unei companii pe care aceasta le-a răscumpărat de pe piața liberă. Acest lucru poate fi făcut din diverse motive, cum ar fi creșterea valorii acțiunilor rămase sau pentru a oferi un mijloc de opțiuni de cumpărare de acțiuni pentru angajați. Pentru a găsi acțiuni de trezorerie în contabilitate, există câțiva pași cheie care trebuie parcurși:
1. Verificați bilanțul companiei: Primul pas pentru a găsi acțiuni de trezorerie este de a căuta în bilanțul companiei. Acest document va arăta cantitatea de acțiuni pe care compania a răscumpărat-o și a păstrat-o în trezorerie.
2. 2. Căutați modificările în capitalurile proprii ale acționarilor: Următorul pas este să vă uitați la modificările capitalurilor proprii de-a lungul timpului. Aceasta va arăta orice modificări în structura acționariatului societății care au avut loc ca urmare a răscumpărării de acțiuni.
3. Verificați situația fluxurilor de numerar: Un alt document important de analizat este situația fluxurilor de numerar ale companiei. Acesta va arăta orice intrări sau ieșiri de numerar legate de răscumpărarea de acțiuni, ceea ce poate ajuta la confirmarea cantității de acțiuni proprii deținute de companie.
În general, găsirea acțiunilor proprii în contabilitate necesită o examinare atentă a documentelor financiare ale unei societăți, precum și o înțelegere a motivelor pentru care o societate ar putea alege să își răscumpere propriile acțiuni. Urmând acești pași, este posibil să se obțină o imagine clară a structurii acționariatului unei societăți și a utilizării de către aceasta a acțiunilor proprii.