Când vine vorba de opțiuni de finanțare, întreprinderile au câteva opțiuni diferite de luat în considerare. Două forme comune de finanțare sunt efectele de plătit și obligațiunile de plătit și, deși pot părea similare, există câteva diferențe cheie pe care întreprinderile ar trebui să le cunoască. În acest articol, vom explora principalele diferențe dintre efectele de plătit și obligațiunile de plătit.
Efectele de plătit sunt un tip de finanțare pe termen scurt, care este utilizat de obicei pentru sume mai mici de bani. Ele reprezintă, în esență, o promisiune scrisă de rambursare a unui împrumut într-un interval de timp specificat, de obicei mai puțin de un an. Obligațiunile de plată au adesea rate ale dobânzii mai mari decât alte forme de finanțare, ceea ce le poate face mai scumpe în timp. Cu toate acestea, ele sunt de obicei mai ușor de obținut decât alte tipuri de finanțare, ceea ce le face să fie o alegere populară pentru întreprinderile care au nevoie de acces rapid la numerar.
Obligațiunile plătibile, pe de altă parte, sunt un tip de finanțare pe termen lung care este utilizat de obicei pentru sume mai mari de bani. Ele reprezintă, în esență, o promisiune scrisă de a rambursa un împrumut pe o perioadă mai lungă de timp, de obicei mai mulți ani sau chiar zeci de ani. Obligațiunile plătibile au adesea rate ale dobânzii mai mici decât alte forme de finanțare, ceea ce le poate face mai eficiente din punct de vedere al costurilor în timp. Cu toate acestea, ele sunt, de obicei, mai dificil de obținut decât alte tipuri de finanțare, ceea ce le face să fie o alegere mai puțin populară pentru întreprinderile care au nevoie de acces rapid la numerar.
O altă diferență esențială între efectele de plătit și obligațiunile de plătit este modul în care sunt emise. Obligațiunile de plată sunt de obicei emise de un singur creditor, cum ar fi o bancă sau o altă instituție financiară. Obligațiunile de plătit, pe de altă parte, sunt de obicei emise de mai mulți creditori, cum ar fi investitori individuali sau firme de investiții. Acest lucru poate face ca emiterea de obligațiuni de plătit să fie mai complexă și să necesite mai mult timp, dar poate, de asemenea, să ofere întreprinderilor acces la un fond comun mai larg de capital.
În cele din urmă, efectele de plătit și obligațiunile de plătit pot avea termeni și condiții diferite. De exemplu, efectele de plătit pot avea condiții de rambursare mai flexibile decât obligațiunile de plătit, ceea ce le poate face mai ușor de gestionat pentru întreprinderi. Pe de altă parte, obligațiunile de plată pot avea clauze și restricții mai stricte, ceea ce le poate face mai dificil de gestionat pentru întreprinderi.
În concluzie, efectele de plată și obligațiunile de plată sunt două forme comune de finanțare pe care întreprinderile le pot utiliza pentru a avea acces la capital. Deși pot părea similare la prima vedere, ele au câteva diferențe esențiale pe care întreprinderile ar trebui să le cunoască. Înțelegând aceste diferențe, întreprinderile pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la ce tip de finanțare este potrivit pentru nevoile lor.
Obligațiunile și biletele la ordin sunt ambele titluri de creanță care sunt emise de companii, guverne și alte entități pentru a strânge capital. Principala diferență între obligațiuni și bilete la ordin constă în perioadele de scadență și în ratele dobânzilor pe care le oferă.
O obligațiune este un titlu de creanță pe termen lung care are, de obicei, o perioadă de scadență mai mare de 10 ani. Obligațiunile plătesc, de obicei, deținătorului de obligațiuni o rată fixă a dobânzii, cunoscută sub numele de rată a cuponului. Plățile dobânzii sunt efectuate semestrial până la scadența obligațiunii, moment în care principalul este rambursat integral. Obligațiunile sunt emise de obicei de companii și guverne care au nevoie să strângă sume semnificative de capital pentru proiecte pe termen lung, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii, cercetarea și dezvoltarea sau extinderea pe noi piețe.
Pe de altă parte, o obligațiune este un titlu de creanță pe termen scurt, care are de obicei o perioadă de scadență mai mică de 10 ani. Obligațiunile pot fi emise cu rate ale dobânzii fixe sau variabile și, de obicei, sunt rambursate integral la scadență. Obligațiunile sunt utilizate în mod obișnuit de companii și guverne pentru a finanța proiecte pe termen scurt, cum ar fi achizițiile de stocuri, conturile de plătit sau cheltuielile salariale.
Pe scurt, principalele diferențe dintre obligațiuni și bilete la ordin sunt perioadele de scadență și ratele dobânzii pe care le oferă. Obligațiunile sunt titluri de creanță pe termen lung, cu perioade de scadență mai mari de 10 ani, în timp ce obligațiunile sunt titluri de creanță pe termen scurt, cu perioade de scadență mai mici de 10 ani. Obligațiunile plătesc, de obicei, rate fixe ale dobânzii, în timp ce efectele de comerț pot avea rate ale dobânzii fixe sau variabile.
O obligațiune și o acțiune sunt ambele vehicule de investiții, dar există câteva diferențe esențiale între ele.
O obligațiune este un tip de titlu de creanță prin care emitentul (de obicei o corporație sau un guvern) împrumută bani de la investitori și promite să îi returneze cu dobândă pe o perioadă fixă de timp. Atunci când cumpărați o obligațiune, în esență împrumutați bani emitentului, iar obligațiunea reprezintă creanța dumneavoastră asupra rambursării împrumutului. Obligațiunile au, de obicei, o dată fixă de scadență, moment în care emitentul trebuie să ramburseze investitorului întreaga valoare nominală a obligațiunii.
Pe de altă parte, o acțiune reprezintă dreptul de proprietate asupra unei companii. Atunci când cumpărați o acțiune, deveniți un proprietar parțial al companiei și aveți dreptul la o parte din profiturile acesteia (dacă există) sub formă de dividende. Spre deosebire de obligațiuni, nu există o dată de scadență fixă pentru acțiuni, iar valoarea acestora poate fluctua în funcție de o serie de factori, inclusiv performanța financiară a companiei, condițiile de piață și sentimentul investitorilor.
Pe scurt, principala diferență între o obligațiune și o acțiune este că o obligațiune este un tip de titlu de creanță care reprezintă un împrumut către un emitent, în timp ce o acțiune reprezintă proprietatea asupra unei companii. Obligațiunile au o dată fixă de scadență și plătesc o rată fixă a dobânzii, în timp ce acțiunile nu au o dată fixă de scadență, iar valoarea lor poate fluctua în funcție de diverși factori.