Atunci când un investitor decide să investească într-un fond mutual, unul dintre factorii pe care îi ia în considerare este raportul de cheltuieli al fondului. Rata cheltuielilor reprezintă costul pe care investitorii îl plătesc fondului în schimbul gestionării investițiilor lor. Cu toate acestea, există două tipuri de rate de cheltuieli: rata de cheltuieli statutare și rata de cheltuieli GAAP. Înțelegerea distincției dintre aceste două rate de cheltuieli este importantă pentru investitori, deoarece îi ajută să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la investițiile lor.
Rata statutară a cheltuielilor este o cerință de reglementare pentru fondurile mutuale care este stabilită de către Securities and Exchange Commission (SEC). Se calculează prin împărțirea cheltuielilor totale ale fondului la activele nete medii ale acestuia. Cheltuielile incluse în acest coeficient sunt cele ocazionate de gestionarea fondului, cum ar fi comisioanele de gestionare, comisioanele administrative și alte cheltuieli legate de operațiunile zilnice ale fondului. Rata statutară a cheltuielilor este prezentată în prospectul fondului, care este un document legal care oferă investitorilor informații esențiale despre performanța și operațiunile fondului.
Pe de altă parte, rata cheltuielilor GAAP este calculată cu ajutorul principiilor contabile general acceptate (GAAP). GAAP este un set de standarde contabile utilizate pentru întocmirea situațiilor financiare pentru companiile publice din Statele Unite. Rata cheltuielilor GAAP include toate cheltuielile suportate de fond, inclusiv cele care nu sunt direct legate de gestionarea fondului, cum ar fi cheltuielile cu dobânzile și impozitele. Rata cheltuielilor GAAP nu este o cerință de reglementare, dar este prezentată în situațiile financiare ale unui fond.
Diferența dintre raportul legal al cheltuielilor și raportul GAAP al cheltuielilor constă în cheltuielile incluse în fiecare raport. Rata cheltuielilor statutare include doar cheltuielile legate de administrarea fondului, în timp ce rata cheltuielilor GAAP include toate cheltuielile suportate de fond. Acest lucru poate duce la o diferență semnificativă între cele două rate, deoarece cheltuielile care nu au legătură cu gestionarea fondului pot avea un impact semnificativ asupra ratei cheltuielilor GAAP.
În concluzie, înțelegerea diferenței dintre rata cheltuielilor statutare și rata cheltuielilor GAAP este importantă pentru investitori atunci când aleg un fond mutual. Rata statutară a cheltuielilor este o cerință de reglementare care include cheltuielile legate direct de gestionarea fondului, în timp ce rata cheltuielilor GAAP include toate cheltuielile suportate de fond. Având în vedere că rata cheltuielilor GAAP poate fi semnificativ mai mare decât rata legală a cheltuielilor, investitorii trebuie să analizeze cu atenție situațiile financiare ale unui fond pentru a înțelege costul total al investiției în fondul respectiv.
SAP și GAAP sunt două concepte diferite legate de contabilitatea și raportarea financiară a unei întreprinderi. SAP este acronimul de la Systems Applications and Products (Aplicații și produse de sistem), care este un software utilizat pentru planificarea resurselor întreprinderii (ERP). Acesta este utilizat pentru gestionarea proceselor de afaceri, cum ar fi achizițiile, producția, vânzările și finanțele. Pe de altă parte, GAAP înseamnă Generally Accepted Accounting Principles (principii contabile general acceptate), care reprezintă un set de standarde și orientări contabile utilizate în Statele Unite pentru întocmirea situațiilor financiare.
Principala diferență între SAP și GAAP este că SAP este un software utilizat pentru gestionarea proceselor de afaceri, în timp ce GAAP este un set de principii contabile utilizate pentru raportarea financiară. SAP ajută la automatizarea proceselor de afaceri, permițând companiilor să își raționalizeze operațiunile și să își îmbunătățească eficiența. Acesta integrează toate aspectele diferite ale unei afaceri, cum ar fi finanțele, producția și lanțul de aprovizionare, într-un singur sistem, oferind o imagine de ansamblu cuprinzătoare a performanței organizației.
Pe de altă parte, GAAP oferă orientări și principii pentru întocmirea situațiilor financiare, cum ar fi bilanțul, contul de profit și pierdere și situația fluxurilor de numerar. Acestea asigură faptul că societățile urmează practici contabile coerente și transparente, permițând investitorilor și părților interesate să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la sănătatea financiară a societății.
Pe scurt, SAP și GAAP sunt două concepte diferite legate de operațiunile de afaceri și, respectiv, de raportarea financiară. În timp ce SAP este utilizat pentru gestionarea proceselor de afaceri, GAAP oferă un set de principii contabile pentru raportarea financiară.
Raportul combinat GAAP este un raport financiar care este utilizat pentru a evalua profitabilitatea companiilor de asigurări. Acesta se calculează prin împărțirea sumei pierderilor și cheltuielilor suportate de un asigurător la prima sa dobândită. Raportul rezultat indică dacă un asigurător realizează un profit din subscriere (raport sub 100%) sau o pierdere din subscriere (raport peste 100%).
GAAP (Generally Accepted Accounting Principles - principii contabile general acceptate) reprezintă un set de standarde contabile stabilite de Financial Accounting Standards Board (FASB). Raportul combinat GAAP este o măsură utilizată pentru a se asigura că societățile de asigurare respectă standardele contabile GAAP.
Pierderile suportate reprezintă pierderile pe care compania de asigurări le-a plătit sau se așteaptă să le plătească sub formă de despăgubiri. Cheltuielile includ costurile de funcționare a companiei de asigurări, cum ar fi salariile, chiria și alte cheltuieli generale. Primele încasate reprezintă valoarea totală a primelor pe care compania de asigurări le-a încasat de la deținătorii de polițe în cursul unei anumite perioade.
O rată combinată mai mică de 100% indică faptul că asigurătorul a realizat un profit de subscriere, ceea ce înseamnă că primele încasate depășesc pierderile și cheltuielile suportate. Un raport mai mare de 100% indică faptul că asigurătorul a înregistrat mai multe pierderi și cheltuieli decât a încasat din prime, ceea ce duce la o pierdere de subscriere.
Pe scurt, raportul combinat GAAP este o măsură a profitabilității care ajută investitorii și analiștii să evalueze sănătatea financiară a unei companii de asigurări. Acesta se calculează prin împărțirea pierderilor și cheltuielilor suportate de un asigurător la primele încasate, iar un raport sub 100% indică faptul că asigurătorul realizează un profit din subscriere.