Când vine vorba de calcularea cheltuielilor unei afaceri, este important să înțelegem diferitele tipuri de costuri care există. Unul dintre aceste costuri este costul mixt, care este o combinație de cheltuieli fixe și variabile. În contabilitate, costurile mixte sunt adesea denumite costuri semivariabile, deoarece au atât o componentă fixă, cât și una variabilă.
Printre exemplele de costuri mixte se numără utilitățile, facturile telefonice și chiria. Acestea sunt cheltuieli care au o componentă fixă, cum ar fi o taxă lunară de închiriere, precum și o componentă variabilă, cum ar fi cantitatea de energie electrică sau consumul de telefon. De exemplu, factura lunară de utilități a unei companii poate include o taxă fixă pentru conectare și o taxă variabilă bazată pe cantitatea de energie electrică utilizată. Taxa fixă este un cost fix, în timp ce taxa variabilă este un cost variabil.
Un alt exemplu de cost mixt este salariul unui agent de vânzări. Acest lucru se datorează faptului că un agent de vânzări poate câștiga un salariu de bază care rămâne fix, dar primește și un comision care variază în funcție de numărul de vânzări pe care le realizează. În acest caz, salariul de bază este un cost fix, în timp ce comisionul este un cost variabil.
Costurile mixte pot fi dificil de calculat, dar este esențial să se determine componentele fixe și variabile pentru o întocmire corectă a bugetului și a previziunilor. O modalitate de a face acest lucru este utilizarea metodei High-Low, care presupune identificarea celui mai ridicat și a celui mai scăzut nivel de activitate pentru o anumită perioadă și calcularea costului variabil pe unitate cu ajutorul următoarei formule: Costul variabil = (Costul de activitate cel mai ridicat - Costul de activitate cel mai scăzut) / (Activitatea cea mai ridicată - Activitatea cea mai scăzută).
În concluzie, costurile mixte reprezintă un aspect important al contabilității, care trebuie luat în considerare la calcularea cheltuielilor întreprinderii. Este esențial să se identifice componentele fixe și variabile ale acestor costuri pentru o întocmire precisă a bugetului și a previziunilor. Prin înțelegerea dinamicii costurilor mixte, întreprinderile pot lua decizii în cunoștință de cauză și pot planifica mai eficient pentru viitor.
Costul mixt în contabilitate se referă la un cost care are atât componente fixe, cât și variabile. Aceasta înseamnă că acest cost rămâne același până la un anumit nivel de producție sau de activitate, dar dincolo de acest nivel, începe să crească pe măsură ce se realizează mai multă producție sau activitate.
De exemplu, o companie poate avea o factură lunară de telefonie care are o componentă fixă de 50 de dolari și o componentă variabilă de 0,10 dolari pe minut. Dacă societatea utilizează 500 de minute de telefon într-o lună, costul total ar fi de 100 de dolari (50 de dolari fix + 50 de dolari variabil). Cu toate acestea, dacă societatea utilizează 1 000 de minute de convorbiri telefonice, costul total ar fi de 150 USD (50 USD fix + 100 USD variabil).
Costurile mixte pot fi dificil de contabilizat, deoarece necesită separarea componentelor fixe și variabile. Acest lucru este important pentru ca întreprinderile să determine costul real al operațiunilor lor și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la stabilirea prețurilor și a bugetului.
Costurile mixte sunt cele care au atât o componentă variabilă, cât și una fixă. Câteva exemple de costuri mixte sunt utilitățile, chiria și salariile.
Pentru a determina care dintre următoarele costuri sunt costuri mixte, ar trebui să știm la ce costuri se face referire. Fără această informație, este imposibil să oferim un răspuns specific.
Cu toate acestea, iată câteva exemple de costuri care ar putea fi considerate costuri mixte în anumite industrii:
- Cheltuieli generale de producție: Acestea includ costuri cum ar fi chiria, utilitățile și amortizarea care sunt suportate pentru a opera o operațiune de producție. Unele dintre aceste costuri sunt fixe, cum ar fi chiria, în timp ce altele sunt variabile, cum ar fi utilitățile.
- Comisioane de vânzare: Acesta este un cost care este plătit ca procent din vânzări. Costul va varia în funcție de valoarea vânzărilor, dar există și o componentă fixă a costului, cum ar fi un salariu de bază sau o rată orară.
- Cheltuieli de livrare: Acest cost va avea o componentă fixă, cum ar fi salariul unui șofer de livrări sau contractul de închiriere a camionului, și o componentă variabilă, cum ar fi costurile de combustibil sau cheltuielile de întreținere.
Pe scurt, pentru a determina ce costuri sunt costuri mixte, este necesar să se identifice costurile specifice la care se face referire și să se analizeze componentele variabile și fixe ale acestor costuri.
Salariile pot fi considerate un cost mixt deoarece sunt formate atât din componente fixe, cât și din componente variabile. Componenta fixă este salariul de bază pe care îl primește un angajat, indiferent de cantitatea de muncă pe care o prestează, iar componenta variabilă este orice compensație suplimentară pe care o primește în funcție de performanța sa sau de cantitatea de muncă pe care o realizează. De exemplu, un angajat poate primi un salariu de bază de 50.000 de dolari pe an, dar poate primi și un bonus de 5.000 de dolari dacă îndeplinește anumite obiective de performanță. Acest lucru face ca salariul lor total să fie un cost mixt, componenta fixă fiind de 50.000 de dolari, iar cea variabilă de până la 5.000 de dolari. Este important ca întreprinderile să înțeleagă componenta fixă și cea variabilă a salariilor lor pentru a-și bugeta și prognoza corect cheltuielile.
În contabilitate și în evidența contabilă, un cost poate fi clasificat ca fiind variabil sau mixt. Un cost variabil este cel care se modifică proporțional cu nivelul de activitate al unei afaceri, în timp ce un cost mixt este alcătuit atât din componente variabile, cât și fixe.
Pentru a determina dacă un cost este variabil sau mixt, se poate efectua o analiză cost-volum-profit (CVP). Aceasta presupune examinarea relației dintre cost și nivelul de activitate al unei întreprinderi, precum și a comportamentului costului în timp.
O modalitate de a identifica un cost variabil este de a analiza costul pe unitate de activitate. Dacă costul pe unitate rămâne constant indiferent de nivelul de activitate, atunci este probabil că este vorba de un cost variabil. De exemplu, costul materialelor utilizate într-un proces de producție este probabil să fie un cost variabil, deoarece costul pe unitate de producție va varia în funcție de nivelul producției.
Pe de altă parte, un cost mixt va avea o componentă fixă care rămâne constantă indiferent de nivelul de activitate, precum și o componentă variabilă care se modifică în funcție de nivelul de activitate. Pentru a identifica componentele fixe și variabile ale unui cost mixt, se poate utiliza un grafic de dispersie. Acesta presupune reprezentarea grafică a costului în funcție de nivelul de activitate și apoi trasarea unei linii de cea mai bună potrivire prin punctele de date. Panta liniei reprezintă componenta variabilă a costului, în timp ce intersecția y reprezintă componenta fixă a costului.
În concluzie, pentru a determina dacă un cost este variabil sau mixt, se poate efectua o analiză cost-volum-profit prin analizarea costului pe unitate de activitate și/sau prin realizarea unui grafic de dispersie pentru a identifica componentele fixe și variabile ale unui cost mixt.