În calitate de proprietar de afacere sau manager financiar, este esențial să înțelegeți distincțiile dintre conturile de încasat și creanțele acumulate. Deși ambii termeni se referă la banii datorați unei companii, ei reprezintă etape diferite în procesul de plată.
Conturile de încasat se referă de obicei la banii datorați unei companii pentru bunuri sau servicii care au fost deja furnizate. Cu alte cuvinte, o întreprindere a finalizat o tranzacție, iar clientul sau clientul are un sold restant pe care trebuie să-l plătească. Acest sold este înregistrat în bilanțul companiei ca activ, deoarece reprezintă intrări viitoare de numerar.
Pe de altă parte, creanțele acumulate se referă la banii datorați unei companii pentru bunuri sau servicii care au fost furnizate, dar nu a fost emisă încă nicio factură. În acest caz, societatea nu a facturat încă clientului, dar tranzacția a fost finalizată, iar societatea are dreptul de a primi plata. Creanțele acumulate sunt înregistrate în bilanțul companiei ca activ, la fel ca și conturile de primit.
Una dintre diferențele cheie dintre conturile de creanțe și creanțele acumulate este momentul plății. Conturile de încasat reprezintă bani care sunt exigibili și plătibili imediat, în timp ce creanțele acumulate reprezintă bani care vor deveni exigibili și plătibili la o dată ulterioară. Acest lucru înseamnă că, de obicei, creanțele sunt mai lichide decât creanțele acumulate, deoarece pot fi încasate mai repede.
O altă diferență între cele două este modul în care sunt înregistrate în registrele contabile ale companiei. Conturile de încasat sunt înregistrate ca un credit în bilanțul societății, în timp ce creanțele acumulate sunt înregistrate ca un pasiv. Acest lucru se datorează faptului că creanțele acumulate reprezintă banii pe care compania îi datorează clienților sau clienților săi, mai degrabă decât banii care le sunt datorate.
În concluzie, înțelegerea diferențelor dintre conturile de creanțe și creanțele acumulate este esențială pentru gestionarea eficientă a finanțelor unei companii. Deși ambele reprezintă bani datorați companiei, ele reprezintă etape diferite în procesul de plată și sunt înregistrate diferit în registrele contabile ale companiei. Ținând evidența ambelor conturi, întreprinderile se pot asigura că își urmăresc cu exactitate activele și pasivele și pot planifica viitoarele intrări de numerar.
Creanța acumulată este un termen contabil care se referă la un venit care a fost câștigat, dar care nu a fost încă încasat sau înregistrat în evidențele contabile. Este o sumă de bani pe care o companie a câștigat-o prin vânzarea de bunuri sau servicii, dar plata nu a fost încă primită de la client.
Creanța acumulată este adesea înregistrată ca activ în bilanț, deoarece compania are dreptul legal de a primi plata. Valoarea creanțelor acumulate se determină, de obicei, pe baza termenilor contractului de vânzare sau de prestări de servicii, cum ar fi data scadenței plății și valoarea facturii.
Pentru a înregistra o creanță acumulată în registrele contabile, societatea va efectua o înregistrare în jurnal pentru a credita contul de venituri și a debita contul de creanțe acumulate. Atunci când se primește plata, societatea va efectua o altă înregistrare în jurnal pentru a debita contul de numerar și a credita contul de creanțe acumulate, reducând efectiv soldul contului de active.
Creanțele acumulate sunt importante pentru raportarea financiară a unei societăți, deoarece ele reprezintă venituri pe care societatea le-a obținut, dar pe care nu le-a încasat încă. Este important ca o societate să țină evidența creanțelor sale acumulate pentru a se asigura că încasează plățile la timp și pentru a raporta cu exactitate performanța sa financiară.
Da, conturile de încasat reprezintă o contabilitate de angajamente. Contabilitatea de angajamente este o metodă de înregistrare a tranzacțiilor financiare în care veniturile sau cheltuielile sunt recunoscute atunci când sunt câștigate sau suportate, indiferent de momentul în care plata este efectiv primită sau efectuată. În cazul creanțelor, venitul este recunoscut atunci când se realizează o vânzare, chiar dacă plata nu a fost încă primită. Aceasta înseamnă că suma datorată companiei de către clienții săi este înregistrată ca și creanțe în bilanț și este considerată un activ. Odată ce plata este primită, soldul conturilor de creanțe se reduce, iar soldul de numerar crește. Prin urmare, conturile de încasat reprezintă un aspect important al contabilității de angajamente, deoarece ajută companiile să țină evidența vânzărilor care au fost efectuate, dar care nu au fost încă plătite, și se asigură că veniturile sunt recunoscute în perioada corespunzătoare.
Cele două tipuri de creanțe sunt creanțele comerciale și creanțele necomerciale.
Creanțele comerciale sunt sumele datorate unei întreprinderi de către clienții săi pentru bunuri sau servicii furnizate în cursul normal al activității comerciale. Acestea sunt de obicei pe termen scurt și se așteaptă să fie încasate în decurs de un an. Printre exemplele de creanțe comerciale se numără facturile pentru vânzarea de produse sau servicii, chiriile de încasat și dobânzile de încasat.
Pe de altă parte, creanțele necomerciale sunt sume datorate unei întreprinderi din motive neoperaționale, cum ar fi împrumuturi, cereri de despăgubire pentru asigurări, rambursări de impozite sau decontări legale. Acestea sunt adesea pe termen lung și pot fi scadente abia peste câțiva ani. Creanțele necomerciale nu sunt generate de operațiunile normale ale întreprinderii și nu fac parte din activitățile de bază ale acesteia.
Nu, cheltuielile acumulate și conturile de plătit nu sunt același lucru. Cheltuielile angajate se referă la cheltuielile pe care o societate le-a efectuat, dar care nu au fost încă plătite, în timp ce conturile de plătit se referă la suma pe care o societate o datorează creditorilor săi pentru bunuri sau servicii primite, dar care nu au fost încă plătite.
Cu alte cuvinte, cheltuielile angajate sunt cheltuieli care au fost suportate, dar care nu au fost încă înregistrate în contabilitatea societății, în timp ce conturile de plătit sunt înregistrate în contabilitate, dar nu au fost încă plătite.
De exemplu, dacă o societate a primit o factură de utilități, dar nu a plătit-o încă, suma datorată va fi înregistrată în conturile de plătit. În cazul în care societatea a efectuat cheltuieli cu salariile angajaților, dar nu le-a plătit încă, aceste cheltuieli vor fi înregistrate la cheltuieli angajate.
Este important ca o companie să țină evidența atât a cheltuielilor acumulate, cât și a conturilor de plătit, pentru a se asigura că are suficient numerar la îndemână pentru a plăti aceste cheltuieli atunci când devin scadente. Atât cheltuielile angajate, cât și conturile de plătit sunt componente importante ale situațiilor financiare ale unei companii și trebuie gestionate cu atenție pentru a menține sănătatea financiară a companiei.