În calitate de proprietar de afacere, înțelegerea diferenței dintre termenii "rezervă pentru creanțe" și "provizion pentru creanțe neperformante" este crucială pentru menținerea unor înregistrări financiare precise. Amândoi acești termeni contabili sunt utilizați pentru a contabiliza pierderile potențiale care pot apărea atunci când un client nu-și plătește datoria. Cu toate acestea, cei doi termeni au semnificații și implicații diferite pentru situațiile financiare ale unei întreprinderi.
O rezervă de creanțe este, de asemenea, cunoscută și sub numele de provizion pentru conturi îndoielnice. Este un cont de contra-activ care este stabilit în bilanțul unei companii pentru a compensa valoarea creanțelor care ar putea să nu fie încasate. Rezerva pentru creanțe este calculată ca procent din soldul total al creanțelor, pe baza tendințelor istorice și a condițiilor economice actuale. Această rezervă este constituită pentru a proteja situațiile financiare ale unei companii împotriva supraevaluării datorate datoriilor neîncasabile.
Pe de altă parte, provizionul pentru creanțe neperformante, cunoscut și sub numele de cheltuieli pentru creanțe neperformante, este o cheltuială care este recunoscută în contul de profit și pierdere al unei companii atunci când un client nu-și plătește datoria. Acest lucru se întâmplă atunci când o companie stabilește că o datorie nu mai poate fi recuperată și este trecută la pierderi. Provizionul pentru creanțe neperformante este calculat pe baza valorii efective a datoriilor pe care o societate se așteaptă să fie necolectabile.
Diferența cheie între o rezervă pentru creanțe și un provizion pentru creanțe neperformante constă în momentul în care acestea sunt recunoscute în situațiile financiare ale unei companii. Rezerva pentru creanțe este constituită înainte ca o datorie să devină neîncasabilă, în timp ce provizionul pentru creanțe incerte este recunoscut după ce s-a stabilit că o datorie este neîncasabilă. Rezerva pentru creanțe este utilizată pentru a compensa soldul total al creanțelor din bilanțul unei societăți, în timp ce provizionul pentru creanțe incerte este recunoscut ca o cheltuială separată în contul de profit și pierdere al unei societăți.
În concluzie, atât rezerva de creanțe, cât și provizionul pentru creanțe neperformante sunt instrumente esențiale pentru gestionarea finanțelor unei companii. Rezerva de creanțe este utilizată pentru a proteja situațiile financiare ale unei societăți de supraevaluarea datorată datoriilor necolectabile, în timp ce provizionul pentru creanțe neperformante este recunoscut ca o cheltuială atunci când o datorie nu mai este colectabilă. Înțelegerea distincției dintre acești doi termeni este crucială pentru menținerea unor evidențe financiare exacte și luarea unor decizii financiare în cunoștință de cauză.
O rezervă pentru creanțe, denumită și rezervă pentru creanțe neperformante, este un cont de rezervă înființat de o companie pentru a contabiliza orice pierderi potențiale care pot apărea din cauza clienților care nu își pot plăti datoriile restante. Acest cont de rezervă este creat prin estimarea valorii creanțelor care ar putea să nu fie încasate de către companie în viitor.
Rezerva se stabilește, de obicei, ca procent din soldul total al creanțelor, procentul bazându-se pe experiența istorică a societății în ceea ce privește creanțele neperformante. Rezerva este apoi înregistrată în bilanț ca un cont de contra-activ, ceea ce înseamnă că reduce soldul total al creanțelor.
Scopul unei rezerve de creanțe este de a oferi o imagine mai exactă a sănătății financiare a unei companii prin contabilizarea pierderilor potențiale datorate conturilor neîncasabile. Prin punerea deoparte a unei părți din conturile de încasat pentru a acoperi eventualele creanțe neperformante, compania poate estima mai bine fluxul său real de numerar și profitabilitatea.
În plus, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP), este necesară constituirea unei rezerve de creanțe pentru a se asigura că societățile își raportează corect situațiile financiare. Fără o rezervă adecvată, o societate poate supraevalua soldul creanțelor sale, ceea ce ar putea induce în eroare investitorii și creditorii.
Conturile de creanțe și provizionul pentru creanțe îndoielnice sunt două concepte contabile importante care sunt strâns legate între ele.
Creanțele se referă la banii pe care o companie îi datorează clienților săi pentru bunuri sau servicii care au fost vândute, dar care nu au fost încă plătite. Acesta este un activ important pentru orice întreprindere, deoarece reprezintă suma de bani care se așteaptă să fie primită în viitor.
Pe de altă parte, provizionul pentru creanțe îndoielnice reprezintă o estimare a valorii creanțelor care ar putea să nu fie încasate de la clienți. Aceasta este o măsură de precauție luată de întreprinderi pentru a se asigura că iau în considerare posibilitatea de a nu primi unele plăți care le sunt datorate.
Provizionul pentru creanțe îndoielnice este creat prin estimarea procentului de creanțe care nu se așteaptă să fie încasate. Acest procent se bazează pe date istorice sau pe standardele industriei și este utilizat pentru a calcula suma de bani care ar trebui pusă deoparte pentru a acoperi orice pierderi potențiale.
Provizionul pentru creanțe îndoielnice este o parte importantă a situațiilor financiare ale unei companii, deoarece reflectă suma de bani care ar putea să nu fie încasată de la clienți. Este, de asemenea, important pentru investitori și creditori, deoarece oferă o indicație a nivelului de risc asociat cu creanțele societății.
Pe scurt, creanțele și provizionul pentru creanțe îndoielnice sunt strâns legate, deoarece provizionul pentru creanțe îndoielnice este creat pentru a lua în considerare posibilitatea de a nu încasa toate creanțele.