Amortizarea este un termen utilizat în contabilitate care se referă la reducerea valorii unui activ în timp. Această reducere a valorii este cauzată de uzura fizică, de obsolescență și de alți factori. Amortizarea este un concept important în contabilitate, deoarece permite întreprinderilor să urmărească scăderea valorii activelor lor în timp.
În contabilitate, există două modalități principale de contabilizare a deprecierii: prin contul de cheltuieli de depreciere și prin contul de provizioane pentru depreciere. Deși pot părea similare, aceste două conturi au scopuri diferite și sunt utilizate în moduri diferite.
Contul de cheltuieli de amortizare este utilizat pentru a înregistra valoarea amortizării pe care o înregistrează un activ într-o anumită perioadă. Acest cont este utilizat pentru a urmări costul de utilizare a unui activ în timp și este înregistrat ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. Contul de cheltuieli de amortizare este un cont temporar, ceea ce înseamnă că soldul său este resetat la zero la sfârșitul fiecărei perioade contabile.
Pe de altă parte, contul de provizioane pentru depreciere este un cont de contrapartidă care este utilizat pentru a urmări amortizarea acumulată a unui activ. Spre deosebire de contul de cheltuieli de amortizare, contul de provizioane pentru depreciere este un cont permanent. Aceasta înseamnă că soldul său este reportat de la o perioadă contabilă la alta.
Scopul contului de provizioane pentru depreciere este de a arăta valoarea totală a amortizării care a fost înregistrată pe durata de viață a unui activ. Aceste informații sunt importante pentru întreprinderi, deoarece le permit să urmărească valoarea activelor lor de-a lungul timpului și să determine momentul în care acestea trebuie să fie înlocuite.
În concluzie, deși atât Contul de cheltuieli de amortizare, cât și Contul de provizioane pentru depreciere sunt utilizate pentru a contabiliza amortizarea, ele au scopuri diferite. Contul de cheltuieli de amortizare este utilizat pentru a înregistra valoarea deprecierii pe care o înregistrează un activ într-o anumită perioadă, în timp ce contul de provizioane pentru depreciere este utilizat pentru a urmări deprecierea acumulată a unui activ de-a lungul duratei sale de viață. Înțelegând diferențele dintre aceste două conturi, întreprinderile pot urmări mai bine valoarea activelor lor și pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la momentul în care trebuie să le înlocuiască.
O provizion pentru depreciere este o metodă utilizată în contabilitate pentru a repartiza costul unui activ fix pe durata sa de viață utilă. Este o estimare a valorii cheltuielilor de amortizare care vor fi suportate pe durata de viață utilă a activului. Amortizarea reprezintă reducerea valorii unui activ în timp din cauza uzurii, a uzurii, a uzurii sau a altor factori. Rezerva pentru depreciere se calculează pe baza costului activului, a duratei sale de viață utilă și a valorii sale reziduale preconizate. Scopul provizionului pentru depreciere este de a se asigura că costul activului este repartizat pe parcursul duratei sale de viață utilă, în loc să fie trecut la cheltuieli dintr-o dată, atunci când activul este achiziționat. Acest lucru permite o reprezentare mai exactă a poziției financiare a societății și contribuie la garantarea faptului că societatea nu își supraestimează profiturile într-o anumită perioadă. Provizionul pentru depreciere este prezentat de obicei în bilanț ca un cont de contra-cont de active, care reduce valoarea activului la valoarea sa contabilă netă.
În contabilitate, amortizarea este procesul de repartizare a costului unei imobilizări corporale pe durata sa de viață utilă. Contul de cheltuieli de amortizare este utilizat pentru a înregistra partea din costul activului care este alocată ca o cheltuială în fiecare perioadă contabilă.
Cheltuielile cu amortizarea sunt înregistrate de obicei în contul de profit și pierdere ca o cheltuială de exploatare, iar contul corespunzător cheltuielilor cu amortizarea este contul de amortizare acumulată. Contul de amortizare acumulată este un cont de contrapartidă, ceea ce înseamnă că este utilizat pentru a reduce valoarea activului din bilanț.
De exemplu, dacă o companie achiziționează un camion de livrări pentru 50 000 de dolari și se așteaptă ca acesta să aibă o durată de viață utilă de 5 ani, ar putea înregistra cheltuieli de amortizare de 10 000 de dolari în fiecare an (50 000 de dolari împărțit la 5). Cei 10 000 de dolari ar fi înregistrați ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, iar contul de amortizare acumulată ar fi majorat cu 10 000 de dolari în bilanț pentru a reduce valoarea camionului de livrări.
Contul de amortizare acumulată este, de asemenea, utilizat pentru a calcula valoarea contabilă netă a unui activ, care reprezintă costul inițial al activului minus amortizarea acumulată. Această valoare este importantă pentru a determina valoarea unui activ în bilanț și pentru a calcula amortizarea în anii următori.
Scopul contului de cheltuieli de amortizare este de a înregistra reducerea valorii unui activ fix în timp, ca urmare a uzurii, a uzurii, a uzurii sau a altor factori. Amortizarea este o cheltuială fără numerar care este recunoscută în contul de profit și pierdere pentru a reflecta scăderea valorii activului. Această cheltuială este înregistrată pentru a repartiza costul activului pe durata sa de viață utilă, care este perioada în care se așteaptă ca activul să genereze venituri sau să ofere beneficii întreprinderii.
Contul de cheltuieli cu amortizarea este important pentru că ajută la reflectarea exactă a costului real al desfășurării activității în timp. Prin recunoașterea scăderii valorii activului fix, situațiile financiare oferă o imagine mai exactă a profitabilității și a poziției financiare a întreprinderii. În plus, contul de cheltuieli de amortizare permite întreprinderilor să planifice înlocuirea activelor prin estimarea duratei de viață utilă rămase a activului și a costului de înlocuire.
Există mai multe metode de amortizare, inclusiv metoda liniei drepte, a soldului descrescător și a sumei cifrelor pe ani. Fiecare metodă calculează amortizarea în mod diferit și are ca rezultat o valoare diferită a cheltuielilor cu amortizarea în fiecare an. Indiferent de metoda utilizată, scopul contului de cheltuieli de amortizare rămâne același - să recunoască scăderea valorii activelor fixe în timp și să reflecte cu exactitate costul real al desfășurării activității.