Când vine vorba de analiza situațiilor financiare, există mai multe metode diferite pe care analiștii și investitorii le folosesc pentru a obține informații despre sănătatea financiară a unei companii. Una dintre aceste metode este crearea de situații de dimensiuni comune, care prezintă datele financiare într-un format standardizat care facilitează compararea între diferite companii și perioade de timp. Dar cum sunt prezentate, de fapt, elementele din situațiile de dimensiuni comune?
Într-o declarație de dimensiune comună, fiecare element financiar este prezentat ca procent dintr-o singură cifră de bază. Această cifră de bază este, de obicei, fie activele totale, fie veniturile totale, în funcție de tipul de declarație care se creează. De exemplu, într-un bilanț de dimensiune obișnuită, fiecare activ este prezentat ca procent din totalul activelor, în timp ce într-o declarație de venituri de dimensiune obișnuită, fiecare element de venituri și cheltuieli este prezentat ca procent din totalul veniturilor.
Prezentarea datelor financiare în situații de dimensiuni comune permite analiștilor să vadă rapid dimensiunea relativă a diferitelor elemente din cadrul situațiilor financiare ale unei companii. De exemplu, dacă stocurile unei companii reprezintă 20% din totalul activelor sale într-un an și 25% în anul următor, acest lucru ar putea indica faptul că societatea are prea multe stocuri și ar putea fi necesar să își ajusteze procesele de achiziție sau de producție. În mod similar, dacă costul bunurilor vândute de o companie este în mod constant mai mare decât cel al concurenților săi atunci când este prezentat ca procent din venituri, acest lucru ar putea indica faptul că societatea este ineficientă în operațiunile sale.
Pe lângă faptul că oferă informații despre sănătatea financiară a unei companii, declarațiile de dimensiuni comune pot fi, de asemenea, utile pentru a compara diferite companii din cadrul unei industrii. De exemplu, dacă două companii au niveluri similare de venituri, dar una dintre ele are un procent mult mai mare de cheltuieli, acest lucru ar putea indica faptul că cea de-a doua companie este mai puțin eficientă decât prima. În mod similar, dacă o companie are un procent mai mare de datorii în bilanț decât concurenții săi, acest lucru ar putea indica faptul că își asumă mai multe riscuri decât colegii săi.
În general, prezentarea datelor financiare în situații de dimensiuni comune poate oferi informații valoroase despre sănătatea financiară a unei companii și facilitează compararea datelor financiare între diferite companii și perioade de timp. Prin prezentarea elementelor financiare sub formă de procente dintr-o singură cifră de bază, analiștii și investitorii pot identifica rapid tendințele și problemele potențiale din cadrul datelor financiare ale unei companii.
O declarație de mărime comună este o declarație financiară care prezintă fiecare element ca procent dintr-o cifră de bază, de obicei activele totale sau veniturile totale. Scopul unei situații de dimensiune comună este de a oferi o modalitate mai ușoară de a compara informațiile financiare între companii de dimensiuni diferite sau în cadrul aceleiași companii de-a lungul timpului.
Formatul unei declarații de mărime comună implică, de obicei, convertirea fiecărui articol din situația financiară într-un procent din cifra de bază. De exemplu, într-un bilanț, fiecare element de activ va fi exprimat ca procent din totalul activelor, în timp ce într-o declarație de venit, fiecare element de venituri și cheltuieli va fi exprimat ca procent din totalul veniturilor.
Situația de dimensiuni comune poate fi prezentată în format vertical sau orizontal. În formatul vertical, fiecare articol este prezentat ca un procent din cifra de bază într-o coloană, în timp ce în formatul orizontal, fiecare articol este prezentat ca un procent din articolul din anul precedent într-un rând.
În general, formatul unei declarații de mărime comună permite o comparație mai standardizată a informațiilor financiare între companii sau de-a lungul timpului, ceea ce îl face un instrument util pentru analiza financiară și luarea deciziilor.
Situațiile financiare de dimensiune comună sunt o modalitate de prezentare a datelor financiare într-un format standardizat care permite o comparație ușoară între diferite companii sau între diferite perioade pentru aceeași companie. Situația de mărime comună exprimă fiecare element ca procent dintr-un element de bază, de obicei fie activele totale, fie veniturile totale.
Pentru a converti situațiile financiare în format de mărime comună, trebuie să urmați acești pași:
1. Determinați elementul de bază: Decideți ce element doriți să utilizați ca element de bază. În cele mai multe cazuri, activele totale sau veniturile totale sunt utilizate ca element de bază.
2. Calculați procentele: Pentru fiecare articol din contul de profit și pierdere sau din bilanț, împărțiți articolul cu articolul de bază și înmulțiți-l cu 100 pentru a obține procentul. De exemplu, dacă folosiți activele totale ca element de bază, veți împărți fiecare cont de active la activele totale și veți înmulți cu 100 pentru a obține procentul din activele totale.
3. Creați declarația privind dimensiunea comună: După ce ați calculat procentele pentru fiecare articol, puteți crea declarația de mărime comună, enumerând fiecare articol și procentul corespunzător. Puteți include atât contul de profit și pierdere, cât și bilanțul în declarația de dimensiune comună.
4. Analizați datele: Utilizați declarația de mărime comună pentru a compara companii diferite sau perioade diferite pentru aceeași companie. Puteți identifica cu ușurință tendințele și modelele din date și puteți lua decizii în cunoștință de cauză pe baza analizei.
Pe scurt, pentru a converti situațiile financiare în format de mărime comună, trebuie să alegeți un element de bază, să calculați procentele pentru fiecare articol, să creați declarația de mărime comună și să analizați datele pentru a trage concluzii.