Când vine vorba de gestionarea finanțelor, există mai multe concepte care pot fi confuze, în special pentru începători. Două dintre aceste concepte sunt costul amortizat și amortizarea. Deși pot părea similare, ele se referă la lucruri diferite. Înțelegerea diferenței dintre acești doi termeni vă poate ajuta să luați decizii financiare mai bune.
Costul amortizat se referă la costul unui activ, cum ar fi o obligațiune sau un împrumut, care este repartizat pe durata sa de viață utilă. Acest lucru înseamnă că, în loc să plătești costul total în avans, costul este împărțit în plăți mai mici, periodice. De exemplu, dacă luați un împrumut de 10.000 de dolari la o rată a dobânzii de 5%, costul amortizat ar fi suma totală pe care o plătiți pe durata de viață a împrumutului, care include suma principală și dobânda.
Amortizarea, pe de altă parte, se referă la procesul de achitare a unei datorii în timp. Aceasta înseamnă că efectuați plăți regulate, care includ atât principalul, cât și dobânda, până când datoria este achitată în totalitate. Amortizarea este folosită în mod obișnuit pentru creditele ipotecare, în cazul cărora debitorul face plăți lunare pe o perioadă de ani pentru a achita împrumutul.
Unul dintre avantajele utilizării costului amortizat este acela că ajută la atenuarea fluctuațiilor valorii de piață a unui activ. De exemplu, dacă achiziționați o obligațiune cu o primă, ceea ce înseamnă că plătiți mai mult decât valoarea nominală a acesteia, prima este amortizată pe durata de viață a obligațiunii, ceea ce reduce impactul primei asupra randamentului investiției dumneavoastră.
În mod similar, amortizarea poate ajuta debitorii să își gestioneze mai eficient datoriile. Prin efectuarea de plăți regulate, împrumutații își pot bugeta finanțele mai eficient și pot evita să rămână în urmă cu plățile. În plus, prin achitarea principalului în timp, împrumutații pot acumula capital în casele lor sau în alte active, ceea ce îi poate ajuta să acumuleze avere pe termen lung.
În concluzie, deși costul amortizat și amortizarea pot părea similare, ele se referă la lucruri diferite. Costul amortizat se referă la costul unui activ care este repartizat pe durata sa de viață utilă, în timp ce amortizarea se referă la procesul de rambursare a unei datorii în timp. Înțelegerea acestor concepte vă poate ajuta să luați decizii financiare mai bune, fie că investiți în active, fie că vă gestionați datoriile.
Amortizarea este procesul de repartizare a costului unei imobilizări necorporale, cum ar fi un brevet sau un drept de autor, pe durata sa de viață utilă. Este similar cu amortizarea, care este procesul de repartizare a costului unui activ tangibil, cum ar fi o clădire sau un echipament, pe durata sa de viață utilă.
Scopul amortizării este de a corela costul activului cu veniturile pe care acesta le generează în timp. Acest lucru ajută la oferirea unei imagini mai exacte a performanței financiare a companiei și la evitarea unei cheltuieli mari și unice în anul în care este achiziționat activul.
Valoarea cheltuielilor de amortizare pentru un activ se calculează prin împărțirea costului activului la durata sa de viață utilă estimată. De exemplu, dacă un brevet costă 100 000 USD și are o durată de viață utilă de 10 ani, cheltuiala anuală cu amortizarea ar fi de 10 000 USD (100 000 USD împărțit la 10 ani).
Este important de reținut că nu toate imobilizările necorporale sunt supuse amortizării. De exemplu, fondul comercial, care reprezintă valoarea reputației unei companii și a relațiilor cu clienții, nu este supus amortizării, ci este supus anual unui test de depreciere.
Costul de amortizare este alocarea sistematică a costului unei imobilizări necorporale pe durata sa de viață utilă. Pentru a calcula costul amortizării, trebuie să urmați următorii pași:
1. Determinați costul imobilizării necorporale. Acesta include orice costuri asociate cu achiziția, dezvoltarea sau înregistrarea imobilizării.
2. Determinați durata de viață utilă a activului. Aceasta este perioada de timp estimată în care activul va aduce beneficii întreprinderii.
3. Calculați cheltuielile anuale de amortizare prin împărțirea costului activului la durata de viață utilă a acestuia. De exemplu, dacă costul activului este de 10 000 USD, iar durata de viață utilă este de 5 ani, cheltuiala anuală cu amortizarea va fi de 2 000 USD (10 000 USD/5 ani).
4. Înregistrați cheltuiala cu amortizarea în registrele contabile. Cheltuiala se înregistrează în debitul contului Cheltuieli de amortizare și în creditul contului Amortizare acumulată.
5. Repetați procesul în fiecare an până când activul este complet amortizat.
Este important de reținut că modul de calcul al costului de amortizare poate varia în funcție de tipul de imobilizare necorporală și de metoda contabilă utilizată. Prin urmare, se recomandă să solicitați sfatul unui contabil profesionist sau al unui contabil pentru a asigura practici contabile exacte și conforme.
Amortizarea nu este un cost fix. Este un tip de cheltuială care este utilizat pentru a aloca costul unei imobilizări necorporale pe durata sa de viață utilă. Spre deosebire de costurile fixe, care rămân aceleași indiferent de nivelul producției sau al vânzărilor, valoarea cheltuielilor cu amortizarea poate varia în funcție de activul care se amortizează și de durata de viață utilă a acestuia. Prin urmare, valoarea cheltuielilor de amortizare se va modifica de la o perioadă la alta și va depinde de factori precum costul inițial al activului, durata de viață utilă a acestuia și metoda utilizată pentru a calcula amortizarea. În plus, este posibil ca anumite imobilizări necorporale să nu fie supuse amortizării și, în astfel de cazuri, nu vor exista cheltuieli de amortizare.