Contabilitatea de angajamente este o metodă de contabilitate care înregistrează tranzacțiile financiare în momentul în care au loc, indiferent de momentul în care se primesc sau se plătesc banii. Aceasta înseamnă că întreprinderile trebuie să înregistreze în bilanț cheltuielile pe care le-au efectuat, dar care nu au fost încă plătite. Aceste cheltuieli sunt cunoscute sub numele de cheltuieli de angajament și pot avea un impact semnificativ asupra situațiilor financiare ale unei companii.
Cheltuielile angajate sunt cheltuieli pe care o societate le-a efectuat, dar pentru care nu a primit încă o factură sau nu a efectuat o plată. De exemplu, dacă o societate a primit servicii de la un furnizor, dar nu a primit încă o factură pentru aceste servicii, ea trebuie să înregistreze cheltuiala ca o cheltuială angajată în bilanțul său. În mod similar, în cazul în care o societate a primit bunuri de la un furnizor, dar nu a plătit încă pentru acele bunuri, ea trebuie să înregistreze cheltuiala ca o cheltuială de angajament.
Pentru a contabiliza cheltuielile suportate, dar neplătite încă, societățile trebuie să utilizeze metoda contabilității de angajamente. Această metodă presupune ca societățile să înregistreze cheltuielile atunci când sunt suportate și nu atunci când sunt plătite. Acest lucru înseamnă că societățile trebuie să înregistreze în bilanț cheltuieli care au fost suportate, dar care nu au fost încă plătite.
Valoarea provizionului va depinde de valoarea cheltuielilor și de momentul plății. De exemplu, dacă o societate a efectuat cheltuieli de 1 000 de dolari, dar nu va plăti aceste cheltuieli până în luna următoare, trebuie să înregistreze un provizion de 1 000 de dolari în bilanțul său pentru luna curentă.
Cheltuielile acumulate sunt înregistrate ca un pasiv în bilanț. Acest lucru înseamnă că ele se adaugă la pasivele totale ale societății, care reprezintă sumele pe care societatea le datorează altora. Atunci când societatea plătește cheltuiala, pasivul se reduce, iar contul de numerar se reduce cu aceeași sumă.
În concluzie, înțelegerea modului de contabilizare a cheltuielilor suportate, dar neplătite încă, reprezintă o parte importantă a contabilității de angajamente. Prin înregistrarea acestor cheltuieli ca angajamente în bilanț, companiile se pot asigura că situațiile lor financiare reflectă cu exactitate cheltuielile pe care le-au efectuat, chiar dacă nu le-au plătit încă. Acest lucru poate ajuta investitorii și creditorii să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la sănătatea financiară a societății.
Da, este posibil să se acumuleze cheltuieli viitoare în contabilitate și în evidența contabilă. O regularizare este un tip de ajustare contabilă care înregistrează o cheltuială sau un venit în registrele financiare înainte ca banii să fie efectiv plătiți sau încasați.
A acumula cheltuieli viitoare înseamnă că o întreprindere înregistrează o cheltuială pe care se așteaptă să o suporte în viitor, dar pentru care nu a plătit sau nu a primit încă o factură. Acest lucru se face, de obicei, atunci când întreprinderea știe că va suporta o cheltuială, dar suma exactă sau momentul este incert.
De exemplu, o întreprindere poate acumula o cheltuială viitoare pentru chirie, asigurare sau impozite. Întreprinderea știe că va datora aceste cheltuieli în viitor, dar este posibil să nu primească o factură sau să plătească cheltuielile decât la o dată ulterioară. Prin acumularea cheltuielilor, întreprinderea se poate asigura că situațiile sale financiare reflectă cu exactitate obligațiile și angajamentele sale.
Este important de reținut că există reguli și orientări specifice pentru acumularea cheltuielilor viitoare, iar întreprinderile ar trebui să se consulte cu contabilii sau consilierii lor financiari pentru a se asigura că urmează procedurile adecvate.
Pentru a înregistra o cheltuială care a fost efectuată, dar care nu a fost încă plătită, trebuie să folosiți metoda contabilității de angajamente. Iată care sunt pașii pe care trebuie să-i urmați:
1. Creați un cont de cheltuieli: În primul rând, creați un cont de cheltuieli în planul dumneavoastră de conturi pentru cheltuiala pe care doriți să o înregistrați. Acest cont va urmări costul cheltuielii.
2. Înregistrați cheltuiala: După ce ați configurat contul de cheltuieli, înregistrați cheltuiala în sistemul dvs. contabil. Acest lucru va crește soldul contului de cheltuieli și vă va reduce venitul net.
3. Creați un cont de pasiv: În continuare, creați un cont de pasiv în planul dumneavoastră de conturi pentru a urmări suma pe care o datorați pentru cheltuială. Acest cont va fi utilizat pentru a înregistra soldul neplătit al cheltuielilor.
4. Înregistrați pasivul: Înregistrați soldul neplătit al cheltuielii în contul dumneavoastră de pasiv. Acest lucru va crește soldul contului de pasiv și va arăta că datorați bani pentru cheltuiala respectivă.
5. Reconciliați conturile: Când plătiți factura pentru cheltuiala respectivă, trebuie să reconciliați conturile prin reducerea soldului din contul de pasiv și înregistrarea plății în contul de numerar.
În general, pentru a înregistra o cheltuială care a fost efectuată, dar care nu a fost încă plătită, trebuie să creați un cont de cheltuieli, să înregistrați cheltuiala, să creați un cont de pasiv, să înregistrați soldul neplătit și să reconciliați conturile atunci când plătiți factura.
Înregistrarea unei cheltuieli plătite în avans necesită utilizarea metodei contabile a cheltuielilor plătite în avans. Această metodă presupune înregistrarea plății ca activ în bilanț până când cheltuiala este efectuată, moment în care costul este recunoscut ca o cheltuială în contul de profit și pierdere.
Pentru a înregistra plata unei cheltuieli în avans, trebuie parcurse următoarele etape:
1. Se creează un cont de cheltuieli plătite în avans în bilanț. Acest cont ar trebui să fie clasificat ca activ curent, deoarece cheltuiala va fi efectuată în următoarele 12 luni.
2. Înregistrați plata ca un debit în contul de cheltuieli plătite în avans și un credit în contul de numerar.
3. În momentul în care se efectuează cheltuiala, înregistrați suma în debitul contului de cheltuieli și în creditul contului de cheltuieli plătite în avans.
De exemplu, să spunem că o companie plătește în avans 1 200 de dolari pentru o poliță de asigurare pe șase luni. Înscrierea în jurnal pentru a înregistra această plată ar fi următoarea:
Debit - Asigurare plătită în avans 1 200 de dolari
Credit - Numerar 1 200 de dolari
În fiecare lună, compania ar recunoaște apoi 200 de dolari în cheltuielile de asigurare prin următoarea înregistrare în jurnal:
Debit - Cheltuieli de asigurare 200 $
Credit - Asigurare preplătită 200 $
Până la sfârșitul perioadei de șase luni, contul de asigurare preplătită va fi cheltuit în întregime, iar soldul va fi zero.