Fiecare afacere trebuie să aibă o anumită formă de finanțare pentru a funcționa și a se dezvolta. Finanțarea creanțelor reprezintă o componentă cheie a strategiei financiare a oricărei afaceri. Dar ce sunt mai exact creanțele de finanțare și cum funcționează acestea?
La cel mai elementar nivel, o creanță de finanțare este o plată care este datorată unei companii de către o altă parte. Această plată poate fi pentru bunuri sau servicii pe care compania le-a furnizat sau poate fi pentru un împrumut pe care compania l-a acordat celeilalte părți. Oricare ar fi cazul, o creanță de finanțare reprezintă bani pe care societatea are dreptul să îi primească în viitor.
Creanțele de finanțare reprezintă o modalitate obișnuită pentru întreprinderi de a-și gestiona fluxul de numerar. Permițând clienților sau altor părți să plătească pentru bunuri și servicii în timp, compania poate menține un flux constant de venituri. Acest lucru poate fi deosebit de important pentru întreprinderile care au vânzări sezoniere sau ciclice, deoarece le permite să își uniformizeze veniturile pe parcursul anului.
Există o serie de moduri diferite în care poate fi structurată finanțarea creanțelor. Unele companii pot alege să ofere propria finanțare clienților, în timp ce altele pot lucra cu terți creditori pentru a oferi opțiuni de finanțare. În ambele cazuri, compania va primi de obicei o parte din plată în avans, iar restul va fi plătit în timp.
Unul dintre beneficiile cheie ale finanțării creanțelor este că acestea pot fi folosite ca garanție pentru împrumuturi. Acest lucru înseamnă că o companie poate folosi plățile sale restante ca o modalitate de a obține finanțare suplimentară de la creditori. Acest lucru poate fi deosebit de util pentru întreprinderile care doresc să se extindă, deoarece le permite să acceseze capitalul de care au nevoie fără a fi nevoite să vândă active sau să contracteze datorii suplimentare.
În concluzie, finanțarea creanțelor reprezintă o componentă crucială a strategiei financiare a oricărei întreprinderi. Prin gestionarea eficientă a plăților restante, companiile pot menține un flux constant de venituri și pot accesa finanțarea de care au nevoie pentru a se dezvolta și a se extinde. Fie că sunteți proprietarul unei afaceri mici sau un antreprenor experimentat, este important să înțelegeți rolul pe care finanțarea creanțelor îl poate juca în succesul dumneavoastră.
Creanțele de finanțare sunt un tip de conturi de creanțe, dar diferă prin modul în care sunt create și gestionate. Conturile de creanțe sunt create atunci când o companie vinde bunuri sau servicii unui client pe credit, iar clientul este obligat să plătească la o dată ulterioară. Pe de altă parte, creanțele de finanțare sunt create atunci când o societate își vinde creanțele unei instituții financiare terțe, care își asumă apoi riscul de a colecta plățile de la clienți.
Instituția financiară plătește companiei o sumă redusă pentru creanțele, ceea ce permite companiei să primească bani în avans, în loc să aștepte ca clienții să plătească. Instituția financiară colectează apoi plățile de la clienți și obține un profit prin perceperea de dobânzi sau comisioane la soldurile restante.
Pe scurt, creanțele de finanțare sunt un tip de creanțe care au fost vândute unei instituții financiare terțe. Deși au asemănări cu conturile de creanțe tradiționale, acestea sunt gestionate diferit și implică o parte separată în procesul de colectare.
Creanțele de finanțare, așa cum sunt definite de Accounting Standards Codification (ASC) 310, sunt active financiare care provin din împrumutul de bani către clienți sau clienți. Aceste creanțe rezultă, de obicei, din vânzări de credite, împrumuturi sau alte tipuri de acorduri de finanțare.
ASC 310 oferă îndrumări cu privire la modul în care societățile ar trebui să contabilizeze creanțele de finanțare, inclusiv modul de evaluare, prezentare și prezentare a acestor active în situațiile lor financiare.
În conformitate cu ASC 310, creanțele de finanțare sunt recunoscute inițial la valoarea lor justă, care este, de obicei, valoarea actualizată a fluxurilor de numerar viitoare preconizate a fi primite de la împrumutat. Valoarea justă a acestor creanțe poate fi influențată de diverși factori, cum ar fi solvabilitatea împrumutatului, ratele dobânzii, precum și tipul și durata acordului de finanțare.
Odată recunoscute, creanțele de finanțare sunt evaluate ulterior la costul amortizat, care reflectă valoarea contabilă a creanței netă de orice provizion pentru pierderi. Rezerva pentru pierderi este un cont de contrapartidă care reflectă valoarea estimată a creanțelor nerecuperabile.
Societățile sunt, de asemenea, obligate să prezinte anumite informații despre creanțele lor financiare, cum ar fi natura și gradul de risc de credit asociat acestor active, vechimea creanțelor și orice modificări semnificative ale provizionului pentru pierderi. Aceste informații ajută investitorii și alte părți interesate să evalueze riscul de credit și performanța financiară a societății.
Da, creanțele financiare sunt, în general, considerate active curente în contabilitate și în evidența contabilă.
Activele curente sunt active care se preconizează a fi transformate în numerar sau utilizate în decursul unui an sau al ciclului de exploatare al unei întreprinderi. Creanțele financiare sunt, de obicei, împrumuturi pe termen scurt sau credite acordate clienților sau clienților și se așteaptă să fie rambursate într-o perioadă scurtă de timp.
Ca atare, creanțele financiare corespund definiției unui activ circulant și sunt raportate ca atare în bilanțul unei întreprinderi. Este important de reținut că, în cazul în care nu se așteaptă ca o creanță financiară să fie încasată în decurs de un an, aceasta poate fi clasificată ca activ pe termen lung.
Este, de asemenea, important ca o societate să evalueze în mod regulat gradul de încasare a creanțelor sale financiare și să ajusteze valoarea acestora în mod corespunzător prin cheltuieli cu creanțele neperformante sau prin provizioane pentru creanțe incerte.