O factură provizorie este un tip de factură emisă de un vânzător către un cumpărător atunci când prețul final al unui produs sau serviciu nu poate fi stabilit în momentul vânzării. Acest tip de factură este utilizat în mod obișnuit în situațiile în care prețul final va depinde de un anumit factor variabil, cum ar fi cantitatea finală de bunuri livrate, calitatea muncii efectuate sau durata unui proiect.
În astfel de cazuri, o factură provizorie va include un preț sau un tarif estimativ, pe baza informațiilor curente disponibile, și va fi urmată de o factură finală, odată ce prețul final este stabilit. Facturile provizorii sunt utilizate în mod obișnuit în industriile construcțiilor, ingineriei și producției, unde prețul final poate suferi modificări din cauza unor factori cum ar fi modificări ale costurilor materialelor, ale costurilor forței de muncă sau ale domeniului de aplicare a lucrărilor.
O caracteristică esențială a unei facturi provizorii este aceea că nu este o factură finală. În schimb, aceasta servește ca o factură temporară care oferă o estimare preliminară a costului bunurilor sau serviciilor. Odată ce se stabilește prețul final, factura provizorie va fi ajustată în consecință, iar factura finală va fi emisă către cumpărător.
Un alt aspect important al unei facturi provizorii este că permite vânzătorului să furnizeze un preț estimativ cumpărătorului, chiar și atunci când prețul final este incert. Acest lucru poate fi deosebit de util atunci când se negociază contracte sau acorduri, deoarece oferă o bază de negociere și stabilește o înțelegere clară a costurilor preconizate.
În cele din urmă, utilizarea unei facturi provizorii poate contribui la facilitarea unor tranzacții mai ușoare între cumpărători și vânzători, oferind o abordare flexibilă și transparentă a prețurilor. Prin utilizarea unei facturi provizorii, cumpărătorii pot fi siguri că primesc o estimare corectă și precisă a costului bunurilor sau serviciilor, în timp ce vânzătorii se pot asigura că sunt recompensați în mod echitabil pentru munca lor.
O factură proformă este o factură de vânzare preliminară trimisă unui cumpărător înainte de finalizarea unei tranzacții. Scopul unei facturi proforme este de a oferi cumpărătorului o estimare a costului bunurilor sau serviciilor pe care dorește să le achiziționeze. Aceasta detaliază condițiile de vânzare, cum ar fi cantitatea, prețul unitar și costul total al bunurilor sau serviciilor. O factură proformă este adesea utilizată pentru a oferi cumpărătorului o idee despre cum va arăta factura finală, inclusiv orice taxe sau comisioane de expediere care pot fi incluse. De asemenea, ea poate fi utilizată ca instrument pentru vămuire sau pentru obținerea unei scrisori de credit. Pe scurt, scopul unei facturi proforme este de a oferi cumpărătorului o estimare a costului bunurilor sau serviciilor și de a facilita tranzacția prin conturarea condițiilor de vânzare.
În contabilitate și în evidența contabilă, există, în general, trei tipuri de facturi:
1. Factura proforma: O factură proformă nu este o factură adevărată, ci mai degrabă un act de vânzare preliminar. Ea este utilizată pentru a furniza un cost estimativ al bunurilor sau serviciilor înainte ca o tranzacție să aibă loc. O factură proformă este adesea utilizată în comerțul internațional pentru a furniza funcționarilor vamali o descriere detaliată a mărfurilor expediate și a valorii acestora.
2. Factură comercială: O factură comercială este o factură adevărată care este emisă după ce a avut loc o tranzacție. Este un document legal care conține toate detaliile tranzacției, inclusiv cantitatea și descrierea bunurilor sau serviciilor, prețul, condițiile de plată și orice taxe sau tarife aplicabile.
3. Notă de credit: O notă de credit, cunoscută și sub numele de notă de credit, este un document care este emis de către un vânzător atunci când trebuie să emită o rambursare sau să acorde un credit unui cumpărător. Este o factură negativă care reduce suma datorată de către cumpărător vânzătorului. O notă de credit include, de obicei, numărul facturii originale, suma creditată și motivul creditării.
În contabilitate și în evidența contabilă, există mai multe tipuri de facturi utilizate pentru a documenta tranzacțiile dintre un cumpărător și un vânzător. Cele patru tipuri principale de facturi sunt:
1. Factura standard: O factură standard este cel mai frecvent tip de factură utilizat în tranzacțiile comerciale. Aceasta include numele și datele de contact ale vânzătorului, numele și datele de contact ale cumpărătorului, o descriere a bunurilor sau serviciilor vândute, cantitatea, prețul și suma totală datorată.
2. Factură comercială: O factură comercială este utilizată în comerțul internațional și include informații suplimentare solicitate de către funcționarii vamali, cum ar fi țara de origine, codul sistemului armonizat (HS) și condițiile de vânzare.
3. Factura proforma: O factură proformă este o factură preliminară care este trimisă cumpărătorului înainte ca bunurile sau serviciile să fie livrate. Aceasta include o descriere a bunurilor sau serviciilor, cantitatea, prețul și data preconizată de livrare, dar nu este o cerere oficială de plată.
4. Notă de credit: O notă de credit este utilizată pentru a documenta o reducere a sumei datorate de către cumpărător vânzătorului. Acest lucru se poate întâmpla atunci când există reduceri, retururi sau alte ajustări la factura inițială. Aceasta include o descriere a motivului creditului, a sumei creditate și a noii sume totale datorate.
În contextul contabilității și al evidenței contabile, există, în general, două tipuri de facturi:
1. Facturi de vânzare: O factură de vânzare este un document care este emis de un vânzător către un cumpărător, indicând bunurile sau serviciile care au fost vândute și suma datorată pentru plată. Facturile de vânzare includ, de obicei, detalii precum data tranzacției, numele și adresele cumpărătorului și vânzătorului, o descriere a bunurilor sau serviciilor vândute, cantitatea, prețul unitar și suma totală datorată, precum și orice taxe sau reduceri aplicabile.
2. Facturi de achiziție: O factură de achiziție este un document care este emis de un furnizor către un cumpărător, indicând bunurile sau serviciile care au fost achiziționate și suma datorată pentru plată. Facturile de achiziție includ, de obicei, detalii precum data tranzacției, numele și adresele cumpărătorului și vânzătorului, o descriere a bunurilor sau serviciilor achiziționate, cantitatea, prețul unitar și suma totală datorată, precum și orice taxe sau reduceri aplicabile.
Atât facturile de vânzare, cât și cele de achiziție sunt documente importante pentru păstrarea înregistrărilor și pentru raportarea financiară. Gestionarea și urmărirea corectă a facturilor poate ajuta întreprinderile să asigure o contabilitate exactă, procesarea plăților la timp și gestionarea eficientă a fluxului de numerar.