Tranzacțiile echivalente în numerar se referă la orice tranzacție în care ambele părți sunt de acord să își achite datoriile cu numerar sau cu un activ care este ușor convertibil în numerar. Cele mai frecvente tranzacții echivalente cu numerar includ depozitele bancare, fondurile de piață monetară și titlurile de stat pe termen scurt.
În esență, echivalentele de numerar sunt investiții care au o perioadă de scadență mai mică de trei luni și care prezintă riscuri minime de fluctuații ale valorii lor de piață. Aceste investiții sunt utilizate de obicei pentru a stoca temporar fondurile excedentare în așteptarea altor oportunități de investiții.
Tranzacțiile echivalente de numerar sunt populare în rândul investitorilor care apreciază lichiditatea, adică capacitatea lor de a accesa rapid fonduri fără a suferi pierderi semnificative. Deoarece echivalentele de numerar sunt foarte lichide, ele oferă investitorilor o modalitate rapidă și ușoară de a-și accesa banii atunci când au nevoie de ei.
Pentru a se califica drept echivalent de numerar, o investiție trebuie să îndeplinească anumite criterii specifice. În primul rând, aceasta trebuie să aibă o perioadă de scadență pe termen scurt, de obicei mai mică de trei luni. În al doilea rând, trebuie să fie foarte lichidă, adică ușor convertibilă în numerar fără pierderi semnificative. În cele din urmă, trebuie să implice riscuri minime de fluctuații ale valorii sale de piață.
Unul dintre avantajele echivalentelor de numerar este riscul minim, ceea ce le face ideale pentru investitorii care au aversiune la risc. Cu toate acestea, acest avantaj înseamnă, de asemenea, că investițiile echivalente de numerar au randamente scăzute în comparație cu alte vehicule de investiții, cum ar fi acțiunile sau bunurile imobiliare.
În concluzie, tranzacțiile echivalente cu numerar se referă la tranzacțiile în care ambele părți sunt de acord să își achite datoriile cu numerar sau cu un activ care este ușor convertibil în numerar. Aceste investiții sunt foarte lichide, au o perioadă de scadență pe termen scurt, mai mică de trei luni, și prezintă riscuri minime de fluctuații ale valorii lor de piață. Deși echivalentele de numerar pot oferi randamente mai mici decât alte vehicule de investiții, acestea sunt ideale pentru investitorii care apreciază lichiditatea și riscurile minime.
Numerarul și echivalentele de numerar sunt ambele tipuri de active care sunt clasificate ca active lichide. Acestea sunt ușor convertibile în numerar și pot fi utilizate pentru a face față obligațiilor financiare pe termen scurt. Cu toate acestea, există o diferență între cele două.
Numerarul se referă la moneda fizică, cum ar fi bancnotele și monedele, pe care o societate o are la îndemână sau în contul său bancar. Este ușor accesibil și poate fi utilizat pentru a face plăți imediate. Numerarul este un activ foarte lichid și este considerat cea mai fundamentală formă de bani.
Echivalentele de numerar, pe de altă parte, sunt investiții pe termen scurt care sunt ușor convertibile în numerar. Printre exemplele de echivalente de numerar se numără bonurile de trezorerie, hârtiile comerciale și fondurile de piață monetară. Aceste investiții au o perioadă de scadență mai mică de trei luni și sunt considerate investiții cu risc scăzut.
Deși atât numerarul, cât și echivalentele de numerar sunt considerate active lichide, numerarul este considerat cel mai lichid activ, deoarece poate fi utilizat imediat, în timp ce echivalentele de numerar pot necesita un anumit timp de procesare pentru a fi convertite în numerar. În plus, echivalentele de numerar pot avea un randament ușor mai mare decât numerarul, datorită dobânzii obținute din investiție.
Pe scurt, numerarul se referă la moneda fizică, în timp ce echivalentele de numerar sunt investiții pe termen scurt care sunt ușor de transformat în numerar. Ambele sunt considerate active lichide, dar numerarul este cea mai lichidă și fundamentală formă de bani.
Echivalentul în numerar se referă la un tip de activ care poate fi ușor convertit în numerar, de obicei cu un risc minim de pierdere a valorii. Aceste active includ investițiile pe termen scurt, cum ar fi titlurile de pe piața monetară, bonurile de trezorerie și certificatele de depozit (CD), care sunt considerate foarte lichide și cu risc scăzut. Echivalentele de numerar sunt utilizate de obicei de persoanele fizice și de întreprinderi ca mijloc de păstrare a numerarului într-un mod stabil și sigur, obținând în același timp o anumită dobândă sau randament al investiției. Deși, din punct de vedere tehnic, echivalentele de numerar nu sunt numerar, ele sunt considerate la fel de bune ca și numerarul, deoarece pot fi ușor convertite în numerar atunci când este nevoie, ceea ce le face o componentă importantă a oricărui portofoliu de investiții bine diversificat.
Un comision de tranzacție echivalentă cu numerar este o taxă impusă de Bank of America atunci când un client își folosește cardul de credit pentru a retrage numerar sau pentru a efectua o tranzacție echivalentă cu numerar. Tranzacțiile echivalente în numerar includ lucruri cum ar fi utilizarea cardului de credit pentru a cumpăra valută străină, cecuri de călătorie, mandate poștale sau pentru a face un transfer bancar. Comisionul este, de obicei, un procent din valoarea numerarului sau a echivalentului în numerar care este retras sau transferat și este perceput în plus față de orice dobândă care poate fi percepută pentru tranzacția respectivă. Valoarea exactă a comisionului poate varia în funcție de tipul de card de credit pe care îl aveți și de termenii contractului de card. Este important să consultați termenii și condițiile contractului cardului dvs. de credit pentru a înțelege comisionul specific pentru tranzacțiile cu echivalentul în numerar perceput de Bank of America pentru cardul dvs. particular.
Echivalentele de numerar sunt active foarte lichide care pot fi ușor convertite în numerar. Acestea includ, de obicei, investiții pe termen scurt care ajung la scadență în termen de trei luni sau mai puțin de la data achiziției. Printre exemplele de echivalente de numerar se numără bonurile de trezorerie, fondurile de piață monetară și hârtiile comerciale.
Pe de altă parte, printre activele care nu sunt considerate echivalente de numerar se numără investițiile pe termen lung, cum ar fi acțiunile, obligațiunile și bunurile imobiliare. Aceste active nu pot fi convertite cu ușurință în numerar și vânzarea lor poate dura mai mult timp. Deși pot avea o valoare ridicată, ele nu sunt considerate la fel de lichide ca și echivalentele de numerar.
Un alt activ care nu este considerat un echivalent în numerar este stocul. Deși stocurile reprezintă bunurile unei companii care urmează să fie vândute, acestea nu sunt ușor convertibile în numerar. Vânzarea stocurilor și transformarea lor în numerar poate dura ceva timp.
Pe scurt, printre activele care nu sunt considerate echivalente de numerar se numără investițiile pe termen lung, cum ar fi acțiunile și obligațiunile, bunurile imobiliare și stocurile. Aceste active pot avea o valoare semnificativă, dar nu sunt foarte lichide și nu pot fi convertite cu ușurință în numerar.