Angrenajul financiar este un termen utilizat în contabilitate pentru a descrie gradul în care operațiunile unei companii sunt finanțate prin datorii în comparație cu capitalul propriu. În termeni simpli, gradul de îndatorare se referă la utilizarea de fonduri împrumutate pentru a finanța operațiunile unei companii și este un concept crucial în managementul financiar. În cazul în care o companie utilizează datoriile pentru a-și finanța operațiunile, se spune că este puternic îndatorată, în timp ce o companie care se bazează mai mult pe capitaluri proprii este considerată slab îndatorată.
Impactul gradului de îndatorare asupra performanței financiare a unei companii este semnificativ. Atunci când o societate utilizează datoria pentru a-și finanța operațiunile, aceasta își asumă efectiv angajamentul de a plăti dobânda și de a rambursa suma principală împrumutată. Aceasta înseamnă că profiturile societății vor fi influențate de costul datoriei, iar în cazul în care costul datoriei este ridicat, acesta poate reduce semnificativ rentabilitatea societății.
Pe de altă parte, dacă o companie se bazează mai mult pe finanțarea prin capitaluri proprii, aceasta poate reduce impactul costurilor dobânzilor asupra profitabilității sale. Cu toate acestea, finanțarea prin capitaluri proprii poate fi mai costisitoare decât finanțarea prin datorii, deoarece investitorii vor cere, de obicei, o rată de rentabilitate mai mare pentru riscul suplimentar pe care și-l asumă.
Există mai mulți factori care pot influența rata de îndatorare a unei companii, inclusiv industria, dimensiunea și perspectivele de creștere ale acesteia. De exemplu, este posibil ca o companie cu o creștere rapidă să fie nevoită să utilizeze mai multe finanțări prin îndatorare pentru a-și finanța operațiunile, în timp ce o companie matură, cu fluxuri de numerar stabile, poate fi capabilă să se bazeze mai mult pe finanțarea prin capitaluri proprii.
De asemenea, este de remarcat faptul că ratele de îndatorare pot varia semnificativ între industrii. De exemplu, o industrie cu utilizare intensivă a capitalului, cum ar fi industria prelucrătoare, poate avea rate de îndatorare mai mari decât o industrie bazată pe servicii, cum ar fi cea de consultanță. Acest lucru se datorează faptului că întreprinderile de producție necesită, de obicei, investiții semnificative în instalații și echipamente, care pot fi finanțate prin îndatorare.
În concluzie, gradul de îndatorare financiară este un concept crucial în contabilitate și în gestiunea financiară. Acesta se referă la gradul în care operațiunile unei companii sunt finanțate prin datorii în comparație cu capitalurile proprii și poate avea un impact semnificativ asupra profitabilității unei companii. Atunci când se evaluează rata de îndatorare a unei companii, este esențial să se ia în considerare sectorul de activitate, dimensiunea și perspectivele de creștere ale acesteia, precum și costul și disponibilitatea finanțării prin împrumuturi și capitaluri proprii. Prin luarea în considerare a tuturor acestor factori, investitorii și managerii financiari pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la sănătatea financiară a unei companii și la perspectivele de creștere viitoare.
Formula gearing este un raport financiar utilizat pentru a măsura nivelul de îndatorare al unei companii în raport cu capitalul propriu. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de raportul datorii/capitaluri proprii sau raport de îndatorare. Formula se calculează prin împărțirea datoriei totale a unei companii la capitalul propriu al acesteia.
Formula pentru gradul de îndatorare este următoarea:
Gearing = Datorie totală / capitaluri proprii
Datoria totală include toate datoriile restante ale companiei, cum ar fi împrumuturile, obligațiunile și alte datorii. Capitalul propriu include valoarea totală a activelor societății minus pasivele sale.
Raportul de îndatorare este utilizat pentru a evalua riscul financiar al unei companii. Un coeficient de îndatorare ridicat indică faptul că o societate are un nivel ridicat de datorii în comparație cu capitalul propriu, ceea ce poate fi un motiv de îngrijorare, deoarece crește riscul de neplată în caz de dificultăți financiare. Pe de altă parte, o rată de îndatorare scăzută indică faptul că o societate are un nivel scăzut de îndatorare și este mai puțin riscantă.
Rata de îndatorare ideală variază în funcție de sectorul de activitate și de obiectivele financiare ale companiei. În general, o rată de îndatorare de 1 sau mai mică este considerată scăzută, în timp ce o rată de 2 sau mai mare este considerată ridicată. Totuși, acest lucru variază în funcție de sector și de obiectivele financiare ale companiei.
În concluzie, formula gearing este un instrument util pentru investitori, creditori și analiști pentru a evalua riscul financiar al unei companii și pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.
Gearing este cunoscut și sub denumirea de efect de levier. Se referă la gradul în care operațiunile unei companii sunt finanțate prin datorii mai degrabă decât prin capitaluri proprii. O companie cu grad ridicat de îndatorare are o proporție mare de datorii în structura sa de capital, în timp ce o companie cu grad scăzut de îndatorare are o proporție mai mare de finanțare prin capitaluri proprii. Nivelul de îndatorare poate avea un impact semnificativ asupra performanțelor financiare ale unei companii, deoarece un nivel ridicat de îndatorare poate crește riscul de faliment și face mai dificilă obținerea de finanțare suplimentară. Prin urmare, este important ca societățile să își gestioneze cu atenție nivelul de îndatorare pentru a se asigura că rămân stabile din punct de vedere financiar și că își pot atinge obiectivele.
Gradul de îndatorare a veniturilor este un termen financiar care se referă la relația dintre profitul operațional al unei companii (sau profitul înainte de dobânzi și impozite) și plățile de dobânzi aferente datoriilor. Este cunoscută și sub denumirea de rata de acoperire a dobânzilor. În termeni simpli, gradul de îndatorare a veniturilor măsoară capacitatea unei companii de a-și achita datoriile din profiturile sale de exploatare.
Pentru a calcula gradul de îndatorare a veniturilor, luăm profitul din exploatare și îl împărțim la cheltuielile cu dobânzile. Numărul rezultat indică de câte ori profiturile de exploatare ale companiei acoperă plățile de dobânzi. De exemplu, dacă o companie are un profit din exploatare de 1 milion de dolari și o cheltuială cu dobânzile de 100 000 de dolari, atunci rata de îndatorare a veniturilor va fi de 10x.
Rata de îndatorare a venitului este un indicator important pentru investitori și creditori, deoarece indică cât de mult flux de numerar are la dispoziție o companie pentru a-și achita datoriile. O rată de îndatorare a veniturilor mai mare indică faptul că o societate are o capacitate mai mare de a-și plăti datoriile și este mai puțin riscantă pentru creditori. În schimb, o rată de îndatorare a veniturilor mai mică înseamnă că o societate ar putea întâmpina dificultăți în a-și îndeplini obligațiile legate de datorii și, prin urmare, este mai riscantă pentru creditori.
În general, rata de îndatorare a veniturilor este un instrument util pentru a evalua sănătatea financiară a unei companii și capacitatea acesteia de a-și gestiona obligațiile legate de datorii.