În lumea producției, există multe costuri care trebuie luate în considerare, dincolo de materialele și forța de muncă directă care intră în producția unui produs. Unul dintre aceste costuri este reprezentat de cheltuielile generale, care constau în toate costurile indirecte asociate cu procesul de fabricație. Aceste costuri pot include lucruri precum chiria, utilitățile, întreținerea echipamentelor și multe altele. Pentru a contabiliza în mod corespunzător aceste costuri, producătorii trebuie să înțeleagă diferența dintre cheltuielile generale de producție aplicate și cheltuielile generale de producție bugetate.
La modul cel mai simplu, cheltuielile generale de fabricație aplicate reprezintă valoarea cheltuielilor generale care au fost suportate efectiv într-o anumită perioadă de timp. Aceasta include toate costurile indirecte care au fost necesare pentru a menține buna desfășurare a procesului de fabricație. Acestea pot include lucruri precum costul energiei electrice utilizate pentru alimentarea mașinilor, costul reparațiilor și al întreținerii echipamentelor și salariile supraveghetorilor și ale altor angajați indirecți. În esență, cheltuielile indirecte de producție aplicate reprezintă costul real de funcționare a procesului de producție.
Pe de altă parte, cheltuielile generale de producție bugetate reprezintă o estimare a costurilor generale pentru o anumită perioadă de timp. Aceasta se determină, de obicei, la începutul unui an fiscal sau al unei alte perioade contabile și se bazează pe date istorice și pe alți factori relevanți. Această estimare este utilizată pentru a ajuta producătorii să planifice costurile asociate cu funcționarea operațiunilor lor și poate fi actualizată pe parcursul anului, în funcție de necesități.
Deci, care este diferența dintre aceste două tipuri de cheltuieli generale? În esență, cheltuielile generale de producție aplicate reflectă costurile reale care au fost suportate într-o anumită perioadă de timp, în timp ce cheltuielile generale de producție bugetate reprezintă o estimare a ceea ce vor fi aceste costuri. Acest lucru înseamnă că cheltuielile generale de producție aplicate pot fi mai exacte, deoarece reflectă costurile reale care au fost suportate. Cu toate acestea, cheltuielile generale de producție prevăzute în buget sunt în continuare importante, deoarece le permit producătorilor să planifice costurile asociate funcționării operațiunilor lor.
Un lucru important de reținut este că pot exista diferențe între costurile reale ale cheltuielilor generale și costurile bugetate. De exemplu, dacă există o defecțiune neașteptată a unui echipament care necesită reparații costisitoare, acest lucru va crește valoarea cheltuielilor generale de producție aplicate pentru perioada respectivă. Cu toate acestea, dacă această defecțiune nu a fost anticipată în estimarea bugetată a cheltuielilor generale de producție, ar putea cauza un deficit de finanțare pentru alte cheltuieli.
În cele din urmă, atât cheltuielile generale de producție aplicate, cât și cheltuielile generale de producție bugetate sunt importante de înțeles pentru producători. Ținând evidența ambelor tipuri de cheltuieli generale, producătorii se pot asigura că dispun de fondurile de care au nevoie pentru ca operațiunile lor să funcționeze fără probleme, fiind în același timp capabili să se adapteze la cheltuielile neprevăzute pe măsură ce acestea apar.
Cele două tipuri de cheltuieli generale de producție sunt materialele indirecte și forța de muncă indirectă. Materialele indirecte sunt materiale care sunt necesare pentru procesul de producție, dar care nu pot fi atribuite direct unui anumit produs. Printre exemplele de materiale indirecte se numără lubrifianții, materialele de curățare și uneltele mici. Forța de muncă indirectă se referă la costul forței de muncă care este necesară pentru procesul de producție, dar care nu poate fi atribuită direct unui anumit produs. Printre exemplele de forță de muncă indirectă se numără supraveghetorii, lucrătorii de întreținere și inspectorii de control al calității. Atât materialele indirecte, cât și forța de muncă indirectă sunt considerate cheltuieli generale de producție, deoarece sunt necesare pentru procesul de producție, dar nu pot fi atribuite direct unui anumit produs.
Cheltuielile indirecte de producție aplicate se referă la costurile indirecte care sunt suportate în timpul procesului de fabricație și care sunt atribuite produselor fabricate. Aceste costuri nu sunt direct legate de producția unui anumit produs, dar sunt necesare pentru procesul general de fabricație. Un exemplu de cheltuieli generale de producție aplicate este costul chiriei fabricii, al utilităților, al amortizării echipamentelor și al costurilor indirecte cu forța de muncă, cum ar fi personalul de întreținere și supraveghetorii.
Să spunem că o companie produce widget-uri. Pentru a produce aceste widget-uri, compania folosește o fabrică a cărei chirie costă 10 000 de dolari pe lună și 5 000 de dolari pe lună pentru utilități, cum ar fi electricitatea, apa și gazul. Fabrica are, de asemenea, echipamente care se amortizează cu 2.000 de dolari pe lună și angajează personal de întreținere și supraveghetori care câștigă în total 8.000 de dolari pe lună din salarii. Toate aceste costuri sunt necesare pentru a menține fabrica în funcțiune și pentru a produce widget-uri.
Pentru a aplica cheltuielile generale de producție la costul de producție al widgeturilor, compania poate utiliza o rată de cheltuieli generale prestabilită. De exemplu, dacă societatea se așteaptă să producă 1.000 de widgeturi într-o lună și costurile totale ale cheltuielilor generale de producție sunt de 25.000 USD, rata predeterminată a cheltuielilor generale este de 25 USD pe widget.
Dacă, în cursul lunii, compania produce 800 de widgeturi, atunci cheltuielile generale de producție aplicate pentru luna respectivă vor fi de 800 de widgeturi x 25 USD pe widget, adică 20 000 USD. Această sumă va fi adăugată la costurile directe de producție a widgeturilor, cum ar fi manopera directă și materialele directe, pentru a determina costul total de producție a widgeturilor.
Costurile generale de producție aplicate se referă la costurile indirecte suportate în timpul procesului de fabricație, care nu pot fi atribuite direct unui anumit produs sau proces. Aceste costuri includ cheltuieli precum chiria, utilitățile, amortizarea și întreținerea mașinilor și echipamentelor.
Pentru a determina totalul costurilor indirecte de producție aplicate pentru o anumită perioadă, este necesar să se calculeze rata costurilor indirecte. Această rată se bazează, de obicei, pe costurile generale anuale estimate de companie și pe numărul estimat de ore de muncă directă sau de ore de utilaj pentru perioada respectivă.
Odată ce rata cheltuielilor generale a fost determinată, aceasta poate fi aplicată la activitatea de producție reală din timpul perioadei. De exemplu, în cazul în care o companie estimează că cheltuielile generale anuale vor fi de 100 000 de dolari, iar orele de muncă directă anuale estimate sunt de 10 000, atunci rata cheltuielilor generale va fi de 10 dolari pe oră de muncă directă. Dacă în cursul unei anumite luni, societatea efectuează 1 000 de ore de muncă directă, costurile generale de producție aplicate pentru luna respectivă vor fi de 10 000 USD.
Costurile indirecte de producție aplicate sunt o parte importantă a sistemului de contabilitate a costurilor unei companii, deoarece ajută la alocarea costurilor indirecte pentru produse sau procese specifice. Aceste informații sunt importante pentru determinarea costului real de producție și, în cele din urmă, pentru stabilirea prețurilor și luarea unor decizii de afaceri în cunoștință de cauză.