Asigurarea este un aspect crucial al vieții moderne. Este esențială pentru ca persoanele fizice și întreprinderile să se protejeze împotriva evenimentelor neprevăzute, cum ar fi accidentele sau dezastrele naturale. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de contabilitate, mulți oameni se întreabă dacă cheltuielile de asigurare ar trebui să figureze sau nu în bilanț.
Răspunsul este nu, cheltuielile de asigurare nu se trec în bilanț. În schimb, ele sunt înregistrate ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. Cheltuielile cu asigurările sunt considerate un cost de desfășurare a activității, similar cu chiria, utilitățile sau salariile. Ele sunt înregistrate în perioada în care sunt suportate, indiferent de momentul în care se face plata efectivă.
Cheltuielile de asigurare sunt de obicei clasificate ca fiind cheltuieli de vânzare, generale și administrative (SG&A). Cheltuielile de vânzare, cheltuielile generale, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale sunt costurile asociate cu funcționarea unei întreprinderi care nu sunt direct legate de producerea de bunuri sau servicii. Acestea includ cheltuieli precum chiria, utilitățile, consumabilele de birou și salariile. Cheltuielile cu asigurările se încadrează în această categorie, deoarece sunt necesare pentru funcționarea normală a unei întreprinderi.
Este esențial să se înregistreze corect cheltuielile de asigurare în contul de profit și pierdere, deoarece acestea pot avea un impact semnificativ asupra performanței financiare a unei companii. În cazul în care cheltuielile de asigurare nu sunt înregistrate cu exactitate, aceasta poate conduce la situații financiare incorecte, care pot induce în eroare investitorii, creditorii și alte părți interesate.
În concluzie, cheltuielile de asigurare nu ar trebui să figureze în bilanț. În schimb, ele ar trebui înregistrate ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. Înregistrarea corectă a cheltuielilor de asigurare este crucială pentru crearea unor situații financiare exacte care să reflecte adevărata performanță financiară a unei companii. Deși este posibil ca cheltuielile de asigurare să nu contribuie în mod direct la venituri, ele reprezintă un cost necesar pentru desfășurarea activității și ar trebui să fie urmărite și înregistrate cu atenție.
Cheltuielile de asigurare sunt clasificate ca o cheltuială în contabilitate și în evidența contabilă. Ea reprezintă costul achiziționării de asigurări pentru a proteja o întreprindere de diverse riscuri care pot apărea în timpul operațiunilor sale. Ca o cheltuială, este înregistrată în contul de profit și pierdere al unei întreprinderi și este scăzută din veniturile sale pentru a calcula venitul sau profitul net.
Cheltuielile cu asigurările nu sunt considerate active, deoarece nu îndeplinesc criteriile unui activ. Un activ este o resursă pe care o întreprindere o deține și care are potențialul de a furniza beneficii economice viitoare. Cu toate acestea, cheltuielile de asigurare nu oferă beneficii economice viitoare unei întreprinderi. În schimb, ea este considerată un cost al desfășurării activității și este necesară pentru a proteja o întreprindere de pierderi potențiale.
Este important de reținut că, deși cheltuielile de asigurare nu reprezintă un activ, polița de asigurare în sine poate fi considerată un activ dacă are o valoare de răscumpărare în numerar sau dacă poate fi vândută pe piață. În astfel de cazuri, polița de asigurare va fi înregistrată ca activ în bilanțul unei întreprinderi.
Asigurarea este înregistrată într-un bilanț ca o cheltuială plătită în avans. Acest lucru înseamnă că costul asigurării este înregistrat ca activ în bilanț până la expirarea acoperirii de asigurare, moment în care este recunoscut ca o cheltuială în contul de profit și pierdere.
Pentru a înregistra o asigurare într-un bilanț, urmați acești pași:
1. Determinați costul primei de asigurare pentru perioada în cauză.
2. Debit contul de asigurări plătite în avans pentru întreaga valoare a primei.
3. Se creditează numerarul sau conturile de plătit pentru aceeași sumă, în funcție de faptul dacă prima a fost plătită sau nu.
4. În fiecare lună, înregistrați o parte din asigurarea plătită în avans ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, utilizând de obicei o intrare de regularizare. Acest lucru se face prin debitarea cheltuielilor cu asigurările și creditarea asigurărilor plătite în avans pentru suma de asigurare care a fost consumată în cursul perioadei.
Este important de reținut că perioada de timp pentru care asigurarea este plătită în avans va determina perioada în care aceasta este trecută la cheltuieli. De exemplu, dacă plătiți în avans un an întreg de asigurare, veți înregistra o parte din asigurarea plătită în avans ca o cheltuială în fiecare lună pentru următoarele 12 luni.
Da, cheltuielile de asigurare sunt considerate pasive curente în contabilitate și în evidența contabilă.
În general, pasivele curente sunt acele obligații care se preconizează că vor fi achitate în decurs de un an sau de un ciclu de funcționare a unei afaceri, oricare dintre acestea este mai lung. Cheltuielile de asigurare sunt plățile efectuate de o întreprindere pentru a se proteja împotriva diferitelor riscuri, cum ar fi daunele materiale, cererile de despăgubire pentru răspundere civilă și chiar rănirea angajaților. Aceste cheltuieli sunt, de obicei, plătite în mod regulat, cum ar fi lunar sau anual, și se așteaptă să fie achitate în perioada contabilă curentă.
Ca urmare, cheltuielile de asigurare sunt clasificate ca pasive curente în bilanțul unei companii. Ele sunt enumerate alături de alte obligații pe termen scurt, cum ar fi conturile de plătit, cheltuielile acumulate și impozitele de plătit. Această clasificare ajută la furnizarea unei imagini clare a sănătății financiare a unei societăți și a capacității acesteia de a-și îndeplini obligațiile pe termen scurt.
Este important de reținut că nu toate cheltuielile de asigurare sunt considerate ca fiind pasive curente. De exemplu, în cazul în care o întreprindere plătește pentru o acoperire de asigurare care se extinde dincolo de perioada contabilă curentă, partea plății care se referă la perioada viitoare va fi clasificată ca pasiv pe termen lung. În plus, cheltuielile de asigurare care sunt plătite în avans sunt clasificate ca active până când începe perioada de acoperire.
Pe scurt, cheltuielile de asigurare sunt considerate drept datorii curente în contabilitate și în evidența contabilă, deoarece se preconizează că vor fi achitate în decursul unui an sau al unui ciclu de exploatare a unei întreprinderi.