Amortizarea este un termen care se referă la procesul de repartizare a costului unui activ pe durata sa de viață utilă. Acest lucru se face pentru a reflecta cu exactitate costul real al activului pe perioada de timp în care acesta este utilizat. Cheltuiala cu amortizarea este suma care este înregistrată în situațiile financiare ale unei companii în fiecare perioadă pentru a ține cont de scăderea valorii activului pe măsură ce acesta este utilizat.
Cel mai frecvent exemplu de activ care face obiectul amortizării este un împrumut. Atunci când o companie împrumută bani pentru a finanța un proiect sau pentru a achiziționa un activ, aceasta înregistrează cheltuieli cu dobânda, precum și o cheltuială cu amortizarea. Cheltuiala cu dobânda reprezintă costul împrumutului de bani, în timp ce cheltuiala cu amortizarea reprezintă costul rambursării împrumutului în timp.
Amortizarea este, de asemenea, utilizată pentru a contabiliza costul activelor necorporale, cum ar fi brevetele, drepturile de autor și mărcile comerciale. Aceste active au valoare, dar nu au o formă fizică care să poată fi cuantificată cu ușurință. Prin urmare, costul de achiziție a activului trebuie repartizat pe durata sa de viață utilă pentru a reflecta cu exactitate valoarea sa.
Valoarea cheltuielilor de amortizare în fiecare perioadă depinde de tipul de activ care este amortizat și de durata sa de viață utilă. De exemplu, un brevet cu o durată de viață utilă de 10 ani va fi amortizat pe această perioadă, costul fiind repartizat în mod egal în fiecare an. În mod similar, pentru un împrumut cu o durată de 5 ani, costul împrumutului ar fi repartizat pe această perioadă de timp, valoarea cheltuielilor de amortizare scăzând în fiecare an, pe măsură ce împrumutul este achitat.
Înțelegerea cheltuielilor de amortizare este importantă în scopul planificării financiare și al elaborării bugetului. Aceasta permite companiilor să își prognozeze cu exactitate cheltuielile și să planifice pentru viitor. De asemenea, se asigură că valoarea activelor este reflectată cu exactitate în situațiile financiare ale companiei, ceea ce este important pentru investitori, creditori și alte părți interesate. Prin înțelegerea conceptului de amortizare și a rolului cheltuielilor de amortizare, companiile pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la finanțele și investițiile lor.
Cheltuiala de amortizare și amortizarea sunt ambele metode utilizate în contabilitate pentru a aloca costul unui activ pe durata sa de viață utilă. Cu toate acestea, ele diferă în ceea ce privește aplicarea lor și tipurile de active cărora li se aplică.
Amortizarea este o metodă de alocare a costului activelor corporale, cum ar fi clădirile, mașinile și echipamentele, pe durata lor de viață utilă. Ea este utilizată pentru a reflecta uzura activului în timp și pentru a contabiliza scăderea valorii acestuia. Amortizarea se calculează, de obicei, prin metoda liniară, în care costul activului este împărțit la durata de viață utilă a acestuia, rezultând astfel o sumă constantă de cheltuieli de amortizare în fiecare an.
Pe de altă parte, amortizarea este metoda de alocare a costului imobilizărilor necorporale, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale și drepturile de autor, de-a lungul duratei lor de viață utilă. Ea este utilizată pentru a reflecta scăderea valorii activului în timp și pentru a ține cont de durata de viață limitată a acestuia. La fel ca și amortizarea, amortizarea este calculată, de obicei, prin metoda liniară, în care costul activului este împărțit la durata de viață utilă a acestuia, rezultând o sumă constantă de cheltuieli de amortizare în fiecare an.
Pe scurt, deși atât amortizarea, cât și amortizarea sunt metode utilizate pentru a repartiza costul activelor pe durata lor de viață utilă, amortizarea este utilizată pentru activele corporale, iar amortizarea este utilizată pentru activele necorporale.
Amortizarea este un proces care constă în anularea sau plata treptată a unei datorii sau a unui activ pe o perioadă de timp. În contabilitate, se referă la alocarea sistematică a costului unei imobilizări necorporale pe durata sa de viață utilă. Scopul amortizării este de a reflecta diminuarea valorii unui activ în timp, pe măsură ce acesta este utilizat sau consumat.
De exemplu, în cazul în care o companie achiziționează un brevet pentru 10 000 de dolari cu o durată de viață utilă de 10 ani, aceasta va amortiza brevetul prin împărțirea costului la durata de viață utilă, rezultând o cheltuială anuală de amortizare de 1 000 de dolari. Aceasta înseamnă că, în fiecare an, compania ar înregistra o cheltuială de amortizare de 1 000 USD în contul de profit și ar reduce valoarea brevetului în bilanț cu aceeași sumă.
Amortizarea este similară cu amortizarea, care este procesul de alocare a costului unui activ material pe durata sa de viață utilă. Atât deprecierea, cât și amortizarea permit companiilor să repartizeze costul unui activ pe durata sa de viață utilă, în loc să înregistreze întreaga cheltuială într-un singur an.
Cheltuielile de amortizare se referă la reducerea treptată în timp a valorii unei imobilizări necorporale. Aceste cheltuieli sunt înregistrate în situațiile financiare pentru a reflecta reducerea valorii activului. Trebuie urmați următorii pași pentru a înregistra cheltuielile de amortizare:
1. Determinarea duratei de viață utilă a imobilizării necorporale: Durata de viață utilă a unei imobilizări necorporale este perioada de timp estimată pe parcursul căreia se așteaptă ca activul să furnizeze beneficii economice.
2. Determinați metoda de amortizare: Se pot utiliza diferite metode de amortizare pentru a calcula cheltuielile de amortizare, inclusiv metoda liniară, metoda soldului descrescător și metoda sumei cifrelor pe ani.
3. Calculați cheltuielile de amortizare: Odată ce durata de viață utilă și metoda de amortizare au fost determinate, se poate calcula cheltuiala cu amortizarea. Aceasta se face prin împărțirea costului imobilizării necorporale la durata de viață utilă a acesteia.
4. Înregistrarea cheltuielilor de amortizare: Cheltuiala de amortizare este înregistrată în contul de profit și pierdere ca o cheltuială. Ea reduce valoarea imobilizării necorporale din bilanț.
De exemplu, să presupunem că o companie achiziționează un brevet de 100.000 de dolari cu o durată de viață utilă de 10 ani. Utilizând metoda liniară, cheltuiala anuală cu amortizarea ar fi de 10.000 USD (100.000 USD împărțit la 10 ani). Compania ar înregistra această cheltuială în contul de profit și pierdere în fiecare an, în următorii 10 ani, reducând valoarea brevetului în bilanț cu 10.000 USD în fiecare an.