Conducerea unei afaceri implică o mulțime de cheltuieli, atât directe, cât și indirecte. Costurile directe sunt cheltuielile care sunt direct legate de producția și livrarea de bunuri sau servicii. Pe de altă parte, costurile indirecte sunt cheltuielile ascunse care nu sunt direct legate de producție, dar care sunt necesare pentru a menține afacerea în funcțiune. Una dintre cele mai importante cheltuieli indirecte este reprezentată de costurile indirecte cu forța de muncă.
Costurile indirecte cu forța de muncă sunt cheltuielile suportate de o companie pentru angajații care nu sunt direct implicați în procesul de producție. Acești angajați îndeplinesc sarcini care sprijină procesul de producție, cum ar fi curățenia, întreținerea, securitatea și munca administrativă. Deși costurile indirecte cu forța de muncă nu sunt incluse în costul bunurilor vândute, ele reprezintă totuși o parte esențială a cheltuielilor operaționale ale unei întreprinderi.
Calcularea costurilor indirecte cu forța de muncă este esențială pentru ca o companie să determine costul total al producției. Aceste costuri pot fi împărțite în două tipuri: fixe și variabile. Costurile indirecte fixe ale forței de muncă sunt cheltuieli care rămân constante indiferent de volumul de producție. De exemplu, salariul unui agent de pază și chiria biroului sunt costuri indirecte fixe ale forței de muncă. Costurile indirecte variabile ale forței de muncă, pe de altă parte, sunt cheltuieli care variază în funcție de volumul de producție. Acestea includ lucrătorii temporari, plata orelor suplimentare și beneficiile.
Costurile indirecte cu forța de muncă pot afecta semnificativ profitabilitatea unei companii. Atunci când nu sunt gestionate corect, aceste cheltuieli pot scăpa rapid de sub control și pot reduce rezultatul final al companiei. Prin urmare, este esențial pentru companii să monitorizeze și să controleze costurile indirecte cu forța de muncă pentru a se asigura că acestea rămân în limitele bugetului. O modalitate de a face acest lucru este de a determina modalitățile cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor de îndeplinire a acestor sarcini. De exemplu, externalizarea anumitor sarcini, cum ar fi curățenia și întreținerea, poate fi mai rentabilă decât angajarea de personal intern.
În concluzie, costurile indirecte cu forța de muncă reprezintă o parte esențială a cheltuielilor operaționale ale unei companii. Aceste cheltuieli pot afecta în mod semnificativ profitabilitatea unei companii și, prin urmare, este imperativ să le gestionați în mod eficient. Prin monitorizarea și controlul costurilor indirecte cu forța de muncă, companiile se pot asigura că se încadrează în buget și că își îmbunătățesc rezultatul final.
Costurile indirecte sunt cheltuieli care nu pot fi atribuite în mod direct unui anumit produs sau serviciu, dar care sunt suportate ca urmare a conducerii unei afaceri. Printre exemplele de costuri indirecte se numără chiria sau plățile de leasing pentru spații de birouri, utilitățile, cum ar fi electricitatea și apa, consumabilele de birou, salariile personalului administrativ, asigurările, întreținerea echipamentelor și cheltuielile de marketing sau publicitate. Aceste costuri nu sunt direct legate de producția de bunuri sau servicii, dar sunt necesare pentru funcționarea generală a întreprinderii. Costurile indirecte pot fi dificil de urmărit și de gestionat, dar este important să le includem în planificarea financiară și în elaborarea bugetului pentru a asigura succesul pe termen lung al întreprinderii.
Costul indirect al forței de muncă se referă la costul forței de muncă care nu este direct implicată în producția de bunuri sau servicii, ci mai degrabă sprijină procesul de producție. Acesta include costul tuturor angajaților care nu produc direct bunuri sau servicii, dar care îi sprijină pe cei care o fac. Două exemple de costuri indirecte ale forței de muncă sunt:
1. Personalul de întreținere și reparații: Acești angajați sunt responsabili de întreținerea echipamentelor utilizate în procesul de producție. Ei se asigură că utilajele sunt în stare bună de funcționare și că funcționează eficient. Salariile lor sunt considerate costuri indirecte cu forța de muncă, deoarece ei nu sunt implicați direct în producția de bunuri sau servicii, dar munca lor sprijină procesul de producție.
2. Personal administrativ: Acești angajați sunt responsabili de gestionarea sarcinilor administrative ale întreprinderii, cum ar fi contabilitatea, evidența și gestionarea resurselor umane. Salariile lor sunt considerate costuri indirecte cu forța de muncă, deoarece nu sunt direct implicați în producția de bunuri sau servicii, dar oferă sprijin procesului de producție, asigurându-se că sarcinile administrative sunt îndeplinite în mod corect și eficient.
Forța de muncă indirectă se referă la angajații care nu sunt implicați direct în producția de bunuri sau servicii, dar care joacă totuși un rol crucial în susținerea procesului de producție. Acești angajați sunt de obicei implicați în sarcini precum întreținerea, curățenia, controlul calității, supravegherea și administrarea.
Forța de muncă indirectă este adesea pusă în contrast cu forța de muncă directă, care se referă la angajații care sunt direct implicați în procesul de producție, cum ar fi lucrătorii de pe linia de asamblare, operatorii de mașini și tehnicienii.
Forța de muncă indirectă este un aspect important al întreprinderilor, deoarece ajută la asigurarea faptului că procesul de producție se desfășoară fără probleme și eficient. Fără forța de muncă indirectă, multe întreprinderi s-ar strădui să mențină calitatea și consistența produselor sau serviciilor lor.
În ceea ce privește asistența pentru clienți, forța de muncă indirectă poate include roluri cum ar fi reprezentanții serviciului de asistență pentru clienți, personalul de asistență tehnică și personalul de asistență pentru vânzări. Este posibil ca acești angajați să nu fie implicați direct în producția de bunuri sau servicii, dar joacă un rol esențial în sprijinirea clienților și în asigurarea satisfacerii nevoilor acestora.
Forța de muncă indirectă se referă la forța de muncă care nu este direct implicată în producția de bunuri sau servicii, dar care sprijină procesul de producție. Aceasta include sarcini precum întreținerea, curățenia, supravegherea și controlul calității. Calcularea costurilor indirecte cu forța de muncă este un aspect important al gestionării unei afaceri, deoarece ajută la determinarea costului real al producției și la luarea unor decizii în cunoștință de cauză privind nivelurile de personal și alocarea resurselor.
Pentru a calcula costurile indirecte ale forței de muncă, trebuie mai întâi să determinați costurile totale ale forței de muncă pentru o anumită perioadă, cum ar fi o lună sau un trimestru. Acest lucru include atât costurile directe ale forței de muncă, care reprezintă salariile și beneficiile plătite angajaților care sunt direct implicați în producție, cât și costurile indirecte ale forței de muncă.
Pentru a calcula costurile indirecte cu forța de muncă, trebuie mai întâi să identificați angajații care se încadrează în această categorie. Printre aceștia se pot număra lucrătorii de întreținere, supraveghetorii, personalul de control al calității și alte persoane care sprijină procesul de producție, dar nu sunt implicate direct în acesta.
Apoi, trebuie să determinați numărul total de ore lucrate de acești angajați în perioada în cauză. Acest lucru se poate face cu ajutorul foilor de pontaj, al cartelelor perforate sau al altor metode de urmărire.
Odată ce aveți numărul total de ore lucrate de angajații cu manoperă indirectă, puteți calcula costurile totale ale manoperei indirecte prin înmulțirea numărului total de ore lucrate cu tariful orar pentru fiecare angajat. Aceasta ar trebui să includă nu numai salariile, ci și beneficiile, cum ar fi asigurarea de sănătate, contribuțiile la pensie și alte costuri asociate cu angajarea.
În cele din urmă, puteți adăuga costurile indirecte totale ale forței de muncă la costurile directe totale ale forței de muncă pentru a obține costurile totale ale forței de muncă pentru perioada în cauză. Aceste informații pot fi utilizate pentru a calcula costul bunurilor vândute, pentru a determina productivitatea forței de muncă și pentru a lua alte decizii de afaceri importante.